5,006 matches
-
Stan și Bran... — Păi astea-s filme! exclamă Getta 2. — Cum să fie filme? Filmele se dau duminica! zise Stejeran 1. — Dar nu există nici o diferență între visele voastre? întrebă Getta 2, trăgându-și mai aproape scăunelul. — Ba da, există, oftă Stejeran 1, uitându-se spre comandantul adormit. Am colegi - șopti el - care nu visează decât coșmaruri. — De ce? șopti Getta 2. — Au încercat să-și vândă din piese și din cartele și i-au prins. Unul și-a vândut niște tranzistoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
pe Terra? — Nu, băiete, răspunse bărbosul. Suntem copii din spori. N-avem mamă, n-avem tată. Nu-l avem decât pe ăsta, și-și mângâie „Lauserul” automat. Îmi pare rău, zise Felix S 23. Asta este, ce să-i faci, oftă bărbosul și scoase din buzunarul de la spate o sticlă plată. Nu beți doamnă? — Mulțumesc, nu prea obișnuiesc, zise Getta 2. — Păcat, făcu bărbosul și trase o dușcă. E whisky „Haley”, de vreo 50 de ani. Ia zi-i ceva, măi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
la noi? — Mai sunt și alte sisteme de învățare în afară de acesta? se interesă Felix S 23. — În cosmosul mare? zise pedagogul, apoi zâmbi: Mai sunt, dar foarte, foarte departe de noi. Mă îndoiesc c-o să ajungeți vreodată la ele. Atunci - oftă Felix S 23 - îl lăsăm aici. Se întoarse spre copil și-l împinse ușurel spre pedagog: Hai, Benga, du-te cu domnu’... Episodul 44 Zona „Robertson-Kudașvili” Există în infinitul spațiu cosmic anumite zone, anumite perimetre, nu tocmai numeroase, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Și nimerit a fost. Nu l-au mai găsit nici azi. Ce e și omu’... zise trist comandantul. Trăiești, trăiești, îți faci datoria, îți faci planu’ și dintr-o dată te-apucă un câmp din ăsta... Și te duci... — Așa e, oftă pilotul. În fața câmpului toți suntem egali. — Eu mâine trebuia să-mi pun parchet, zise comandantul. Chemasem și meșteri de la centrală. Acum parcă-l văz cum intră-n casă și-ntreabă: „Da’ tovarășu’ comandant unde-i?”. Și nevastă-mea, ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Deșertul alb Elena Marin Alexe Deșertul se-ntinde ursuz și tăcut Difuz ca un spectru letargic și mut Cu lanțuri de ger omătul adună Flori înghețate pe-a iernii cunună În curtea din deal zăpada oftează Pașnică luna din nori o veghează Noaptea-i stăpâna tăcută si tristă Vântul se vaită în alb de batistă Nu se-aud câinii prin satele ninse Pe la ferestre zac lămpile stinse Tremură nucii ascunși prin vâlcele Cerul tânjește la hora
De?ertul alb by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83351_a_84676]
-
gând iar dacă iau mai bine seama în glasul cu care mă chema mama iar uneori pe vreme grea în răsuflarea-ți cu suspin amărâta mea claude monet a orbit beethoven a surzit iar eu de cât mă tângui și oftez mă-nnoptez. Referință Bibliografică: Poezii de Ion Georgescu / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 939, Anul III, 27 iulie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
POEZII DE ION GEORGESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364284_a_365613]
-
durere și l-a privit în tăcere. O cuprinsese o mare slăbiciune care parcă îi omora încetul cu încetul puterea. Acum știa că băiatul ei plecase cu un tren, care nu se va mai întoarece niciodată. După un timp a oftat și i-a spus încet și foarte calmă soțului ei. - Vreau să rămân singură, Isac, și dacă nu pleci în clipa aceasta încep să ulru! Lasă-mă, te rog cu durerea și cu neputința mea! Te implor! El s-a
DREPTUL LA VIAŢĂ de SILVIA KATZ în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364429_a_365758]
-
răspunzător față de ea. Oare sentimentele lui vor deveni mai puternice de acum încolo sau îi va fi indiferentă? Va reuși să o iubească din nou? Încă îl mai atrăgea cu frumusețea ei și poate a judecat-o greșit. Poate! A oftat prelung, dorind să scape de povara acestor gânduri și după ce a parcat mașina în garaj, a urcat gânditor treptele, care duceau spre dormitorul lui de burlac. Obosit, a dormit și a visat-o din nou pe mama lui, care l-
FRAGMENT de SILVIA KATZ în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364438_a_365767]
-
Mihai Condur Publicat în: Ediția nr. 340 din 06 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Din arhitrava bolților cu nopți perene Efodul timpului preface totul în lumină Sub morile abisului se contopesc morene Ghețari de veacuri dormitând sub zarea lină. Treceam oftând după secunda timpurie Nu-nțelegeam că timpul e un fluviu de nisip Și orele acestea, fragile frunze de hârtie Ori păsări albe fără formă, fără chip. Efodul timpului stă orbitor și nemișcat Pulverizând sitemele vidate și alpestre În nemișcarea mută
EFODUL TIMPULUI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364549_a_365878]
-
oameni ce se odihneau pe bănci. S-a așezat și el, dar nu a avut parte de prea multă odihnă. Își scosese telefonul mobil din buzunar înainte de a se așeza pe bancă și verifica lista apelurilor. Mulțumit de rezultat, a oftat ușurat și a ridicat privirea. După o examinare generală, fără a căuta ceva anume, a tresărit și a rămas neclintit, cu ochii țintă. Pe aleea principală, în sus de vechiul oficiu poștal, la circa 30 de metri apăruse o femeie
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361359_a_362688]
-
-n draci, Căci vrei și sex, mușcată gura, Ai merge sus pe munte la un vraci Să stingă buzelor arsura. Eu știu că vrei să fii iubită-n draci, Căci vrei și una, vrei și alta. Înghiți în sec, suspini, oftezi și taci, Tu știi că e secată balta! Referință Bibliografică: Că doar capcană ești, muiere! / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 233, Anul I, 21 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
CĂ DOAR CAPCANĂ EŞTI, MUIERE! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361548_a_362877]
-
îl privea discret cu sfială și totuși cu interes. - Mă uimești ce bun observator ești. - Sinceră să fiu nu arată de loc rău tipul. Este șarmant și are ceva enigmatic în stilul lui de a fi. - Să nu spui că oftezi și tu după el. Ori ești geloasă pe Maria? - Ei, na, și cu tine. Deocamdată mă gândesc la altceva mai realizabil și anume dacă să-i răspund lui Alex la insistentele lui ocheade sau nu. - Ia auzi! Interesant! De când asta
ROMAN IN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361499_a_362828]
-
obiectul în organul genital al fetei și extrase o pungă micuța, care conținea o anumită cantitate de pulbere albă.” Poliția se pare că ar face parte și ea din acest joc: - Dacă mai stăteam o clipă acolo, cred că-nnebuneam..! ofta Ade. - Ce, n-ai mai vazut morți? De când ești în Poliție? Se miră Francisc. - Numărul mă îmbolnăvește, nu mortul în sine. Nu reușesc, să mă obișnuiesc cu ideea de morti „la duzină”. Este o deficiență de-a mea, recunosc... Intrară
CRONICA LA ROMANUL NATURA MOARTA CU SERVAJ DE SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361494_a_362823]
-
dificilă, dar ea a găsit mereu soluții pentru a-și limpezi sufletul: „- Rodica, se pare ca vinul asta nu ți-a picat bine. Parcă ziceai că timp de 11 ani te-a bătut cu ciomagul de te-a cocoșat... Rodica ofta adânc: - Ei bine , Ade, hai să fiu sinceră cu tine. Ei bine, da, am fost timp de 11 ani curva lui Gigi Amorosu. Cand nu mai puteam, îmi luăm câte o noapte liberă, puneam bani de la mine și stăteam la
CRONICA LA ROMANUL NATURA MOARTA CU SERVAJ DE SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361494_a_362823]
-
mă așez și eu la locul meu, adică să mă ocup numai de firmă. Ne vom înțelege. După un timp mă vei iubi și tu. Ai să vezi! Vom călători mult... Cumpărături... Bijuterii... Într-un cuvânt, vom fi fericiți. Tânăra oftă lung, își săltă geanta pe umăr și păși în lift ca într-un loc de unde începea o altă viață. Scoase rujul și în oglinda din peretele cabinei se rujă pe fugă. Bărbatul se arătă încântat de cochetăria tinerei, însă își
PROMISIUNEA DE JOI (XIX) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363875_a_365204]
-
Tu m-ai condus când m-am mărit. De-aceea eu, iubită mamă, Îți mulțumesc și te sărut, De ziua ta ți-aduc o floare Și-ți modelez chipul în lut! Își șterse lacrimile ce se rostogoliseră încet pe obraji, oftă lung, aruncă o ultimă privire în care să cuprindă curtea cu tot ce era în ea și plecă. Trecu pe sub pragul porții și o închise cu grijă. Se lăsă condus de pașii care-l purtau, sigur, pe un drum cunoscut
SELECŢIUNI DIN VOLUMUL CAPTIV PE TĂRÂMUL COPILĂRIEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363911_a_365240]
-
se ghemuia cu capul între umeri, făcându-se mică de tot, strângându-se pe acea bordură și ocupând cât mai puțin spațiu. Atrăgea atenția tocmai prin cumințenia ei, prin muțenia liniștită și prin decența ei nativă. În cele din urmă oftă și dădu să plece. - Ia stai așa, mamaie!, spuse cineva în spatele ei. Sofica întoarse capul și privi cele trei persoane care se apropiaseră de ea. Cei doi bărbați stăteau cu câteva sacoșe în mâini. Femeia care-i însoțea începu să
UN DRUM FĂRĂ ÎNTOARCERE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364044_a_365373]
-
treburi în gospodărie. Obișnuia să facă acest drum ori de câte ori era solicitată. Le era singurul sprijin, ei fiind în vârstă și cu destule suferințe fizice. Bolile, se spune, nu ocolesc niciodată pe cei în vârstă. După ce și-a făcut toate pregătirile, oftând, puse mâna pe telefon și o sună pe Dorina, infirmiera de la spital: - Alo? Dorina? - Da! Eu sunt, se auzi din celălalt capăt de fir. Aaaa, Emanuela, da? - Daaa! Nu am apucat sa mă prezint... Scuză-mă că te deranjez acasă
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
nr. 1374 din 05 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului A intrat un domn cu statură atletică,trăsături fine, părul blond ondulat, brațe musculoase, bronzat și foarte transpirat. Din ușă a aruncat direct pe cuier sacoșa plină cu ziare. Apoi, a oftat din greu: -Sunt frânt! Mă auzi, frâânt?! Frumoasa doamnă i-a scos rapid pantofii din picioare. I le-a mângâiat, le-a masat ușor: -Lasă, puișor! Hai cu mămica să faci o baie și te înviorezi! -N-auzi că sunt frânt
FRAGMENT 2 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362754_a_364083]
-
și se alintă: acum, Țicușor, poți să te culci, că mama te iubește mult. -Nu mă culc, dragă! Mai stau să citesc ziarele. Nu vii lângă mine? -Eu mai am treabă. Lasă!..La noapte !..Și-i făcu ștrengărește cu ochiul. Oftând, Gigi se sacrifică și plecă singur în dormitor. Iar Silvica...tot cu treburile. Curăță masa, spălă vasele, apoi, la baie...trei ligheane cu rufe, mașina de spălat...Toată alergătura ei era pentru mine cutremurul de gradul opt pe scara...Numai
FRAGMENT 2 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362754_a_364083]
-
când sorbea o bere, Zărise bâzâind pe sub un prun O-albină blondă, nefiind imun, Se-ndrăgostise fără-ntârziere. Cei doi nu au dansat decât o vară Și-apoi, abandonând dorita rondă, S-au despărțit căci viața e ... amară! „Căci știm” - oftează tristă o cochetă - „Că ursul brun, chiar de iubește-o blondă, Se va-nsura-n final doar c-o brunetă!” IMPOSIBILA IUBIRE Un peștișor iubea cu frenezie O lebădă ce înota pe-un lac; Ceru deci sfatul unui brav brotac
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/362844_a_364173]
-
din cătun.Pe la amiază, când sorbea o bere,Zărise bâzâind pe sub un prunO-albină blondă, nefiind imun,Se-ndrăgostise fără-ntârziere.Cei doi nu au dansat decât o varăși-apoi, abandonând dorita rondă,S-au despărțit căci viața e ... amară!„Căci știm” - oftează tristă o cochetă -„Că ursul brun, chiar de iubește-o blondă,Se va-nsura-n final doar c-o brunetă!”IMPOSIBILA IUBIREUn peștișor iubea cu frenezieO lebădă ce înota pe-un lac;Ceru deci sfatul unui brav brotac,Maestru și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/362844_a_364173]
-
sine, care nici măcar nu îi este adresat lui. Și cadrul nostru didactic (sau cadavrul didactic, cum le plăcea unor politruci, în alte vremuri, să pronunțe printre dinți, în batjocură), că lui i se adresează testul, nu profesorului propriu-zis din el, oftând, va trece și peste acest hop care, într-un viitor nu prea îndepărtat, după investigațiile standardelor de atunci, cu siguranță că va fi considerat extrem de nociv. Dar va fi prea târziu. Așa cum a fost găsită, după zeci de ani, acea
7 (FĂRĂ NICIUN TITLU) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362800_a_364129]
-
Ela! Nu te-am mai văzut de o veșnicie! ELA: Acum, pentru că sunt aici, nu te bucuri? EL: Cum să nu? Însă ... (Devine trist): Nu pot să uit faptul că m-ai părăsit cândva. ELA: E mult de-atunci. EL (oftând): Ai dreptate. ELA: Dar nu mai fi trist. Iată-mă, sunt lângă tine, am revenit pentru a ne retrăi viața. EL (Încearcă să o atingă, dar nu poate): De ce nu mă lași să te îmbrățișez? ELA: Pentru că sunt doar o
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
preotului era un năzdrăvan roșcovan care îi amintea de Mihăiță, nepotul ei cel mic. Într-un târziu, ieși pe poartă și se sprijini de coada măturii, cercetând strada în lung. Nu se vedea țipenie de om în ajunul acestui Crăciun. Oftă. Închise portița în urma ei după ce rezemă mătura de zid și porni cu pași mărunți, șovăitori, spre biserică. Postise, așa cum era datina celor cu credință în Cel de sus și, înainte de marea sărbătoare, trebuia să se împărtășească. Liniștea satului era atât
AJUNUL CRĂCIUNULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363279_a_364608]