1,335 matches
-
ne-ar obliga după aceea să redecorăm bucătăria. Ce anume, de pildă? a replicat Jake disprețuitor. Alice a ridicat din umeri. —Ouă fierte și soldăței? Nu soldăței, a mustrat-o Jake. Nu amesteca milităria în mâncarea lui Ro. Alice a oftat. Doar cu o zi înainte, Jake o învățase pe Rosa o versiune a poezioarei „Purcelușul“, în care porcii se duceau la târgul fermierilor și mâncau chiftele cu nuci în loc de friptură de vită. Lui Alice i se păruse puțin cam mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nu trebuie să vă faceți probleme. Am ieșit un pic la aer, în felul acesta, această ploaie insistentă ne-a trimis pe toți în domiciliu forțat. Se dorise un simulacru de glumă, pentru eventuala destindere a atmosferei. Vizitatorul slobozi un oftat, iar chiștocul de țigară zbură pe verandă. Ar trebui să te pun să dai cu mătura, gândi... Apoi mișcă din cap întrebător, privind ostentativ către încheietura mâinii stângi, acolo unde ar fi trebuit să se afle un ceas. Nu purta
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
rotească încet (ca într-un film de groază, nu?), iar o ureche (indiscretă) ar fi auzit șuieratul ca de șarpe al gazelor. Vecinul moțăia, deja, iar la un moment dat îi căzu telecomanda din mână. Televizorul se stinse, cu un oftat. Cât timp a trecut? Am fi știut asta doar dacă Vecinul, atunci când s-a trezit, bineînțeles, s-ar fi uitat la ceas. Numai că el nu a făcut-o. Și-a adus aminte de ceai și s-a grăbit către
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
auzi,de astă dată, glasul inconfundabil al Vasilicăi, alooo...!” și vocea se îndepărtă șoptit... se îndepărtă până se stinse. ”- Fata, Fata mea... aloo!” se grăbi Iorgu să răspundă. ” ...Aloo,alo! insită el, dar în ureche în reveni tonul. Si, un oftat adânc auzi în jurul lui, cutremurându-l... Se trezi brusc din somn, strigând: ”Alo, aloo! ” Buimac se uită la ceas... Era trecut de miezul nopții, cu aproape două ceasuri. Rămase pe gânduri. Ce să însemne oare, telefonul... Ce semne a vrut
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
-l... Se trezi brusc din somn, strigând: ”Alo, aloo! ” Buimac se uită la ceas... Era trecut de miezul nopții, cu aproape două ceasuri. Rămase pe gânduri. Ce să însemne oare, telefonul... Ce semne a vrut să-i transmită, oare,... Dar, oftatul din jurul lui, ce să’nsemne?! Iată întrebări care începură să-l frământe. Nu rareori, noaptea se trezea din primul somn ori vis, și nu-și mai găsea liniștea... Rămânea treaz până se făcea ziuă. Ce ți-i scris, în frunte
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
sufletul... Era ca dezghețul unui fluviu primăvara. Cine-i cel ce-i va descreți fruntea, care să-i scoată plânsul din glasul necazului său... care să-i ridice capul și să privească necazul drept în față... care să-i scoată oftatul din piept, alungându-i îndoielile și tulbureala credințelor lui!... Cine-i acela oare!... De o bună bucată de vreme, îl preocupa studiul biblic și exegetic... pentru că, Biblia este principala sursă pentru studierea vechii religii iudaice, alte izvoare independente de aceasta
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
gata să lovească... Vasilica a auzit-o... ori, poate chiar, a văzut-o... și, privirile-i până atunci neliniștite, se ațintiră în necunoscut. ”- Ai venit!... Cine te-a trimis?!... bâigui ea încet. Ah, El?!” abia șopti ea și, cu un oftat ce a încremenit vremile... și-a dat sufletul... Pleoapele îi coborâră încet și au stătut... Tot geamătul, zbuciumul de până atunci, și o liniște, și o cumințenie înspăimântătoare de dincolo de lume, au căzut cu zâmbet de aur pe chipul ei
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ca un fior negru... Venise s-o ia... Vasilica a auzit-o... Ori, poate, chiar a văzut-o, și privirile-i neliniștite se ațintiră în necunoscut... ”-Cine te-a trimis?.. bâigui ea încet. Ah, El?!..” suspină ea, și cu un oftat adânc, ce a încremenit veacurile, și-a dat sufletul. Și, pleoapele-i coborâră încet și au stătut... Tot geamătul, tot zbuciumul de până atunci și o liniște, și o cumințenie înspăimântătoare de dincolo de lume, au căzut cu zâmbet de aur
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
astfel vom progresa, fărĂ a face nici un pas Înainte Șaman 121 pe scara metabolismului universal și a urca o treaptă pe scara lui Dumnezeu. Pentru o clipă mi s-a părut că aud spasmul Încleștării acesteia ca pe un imens oftat, pe care l-am scos fărĂ voia mea, privind cum șirul de infractori se retrage disciplinat din fața zidului alb, rămas gol ca un semn de Întrebare. Polițaiul cel tânăr și ambițios mi-a oferit din nou un șervețel, pe care
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
crezând că astfel vom progresa, fără a face nici un pas înainte pe scara metabolismului universal și a urca o treaptă pe scara lui Dumnezeu. Pentru o clipă mi s-a părut că aud spasmul încleștării acesteia ca pe un imens oftat, pe care l-am scos fără voia mea, privind cum șirul de infractori se retrage disciplinat din fața zidului alb, rămas gol ca un semn de întrebare. Polițaiul cel tânăr și ambițios mi-a oferit din nou un șervețel, pe care
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Bătrânul, câte o dată, stând la soare, În șezlongul din curte, și ascultând la radio, sau, vizionând programul de la televizor, mai scapă, cu amărăciune, parcă, la aducerea aminte a imaginii de Început de distrugere a fermei; mai scapă, așa, câte un oftat, Însoțit și de câteva cuvinte. Acestea ar cam fi: cât am să trăiesc, n-am să uit acea imagine, de stârv, a fermei zootehnice, pe care, o devoram, cu toții, mai rău decât niște hiene! N-am s-o uit. Nu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
dezlipindu-și cu greu privirea de pe chipul mamei sale. Eugen își freca palmele, semn de stânjeneală ori de nehotărâre, cum destul de rar i se întâmpla. Doamna Luiza îi ocolea privirea și își oprea cu greu Tainicele cărări ale iubirii câte un oftat după fiecare replică exprimată ori ascultată. La fel de stingheri, amândoi și-au ocolit privirile preț de câteva secunde. - Domnule doctor, inima nu-mi dă pace și..., vă rog să-mi spuneți cum este? Unde este băiatul meu? rupse ea tăcerea, fixând
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
două. Mulțumim frumos! Avem cu noi tot ce ne trebuie, dar vă rugăm să ne anunțați imediat ce se... - Desigur, nu se pune problema. Poftiți, vă rog! Rămași singuri în salon, se priviră lung și lăsară să le scape câte un oftat de ușurare. Iuliana izbucni în râs și îl îmbrățișă drăgăstoasă pe Eugen. - Sunt atât de liniștită și bucuroasă, sultanul meu drag! Am mare încredere că va fi bine. Laura este o fată extraordinară... Ce surpriză! Nu-mi vine să cred
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
triste cînd nasc un copil pentru că ele știu ceva tulburător : și anume că atunci cînd dai naștere vieții dai naștere și morții. Cînd i-am propus această frază lui Thomas Mann știam că el avea nevoie de un fel de oftat pentru a-și începe romanul... Lui Ernesto Sabato i-am furnizat însă o primă frază ceva mai provocatoare din punct de vedere stilistic pentru romanul Despre eroi și morminte. „într-o sîmbătă din luna mai a anului 1953, cu doi
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
acum începe. Am pentru tine niște partide strălucite. Aurica, însă, încetase numaidecât să plângă și examina cu lacomă curiozitate obiectele Otiliei. Acum fu ea aceea care aruncă o vorbă neplăcută: - Și când sunteți deciși să faceți nunta? întrebă în mijlocul unui oftat cu tril, ca după plâns. - Nuntă? Cu cine? întrebă mirată Otilia, observând paloareasubită a lui Felix. G. Călinescu - Cu... Pascalopol! zise, cu o reală nevinovăție, Aurica. - Ah, se supără Otilia, m-ați înnebunit cu Pascalopol ăsta!Am început să-l
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
că morții, enervați de mahalaua și de zarva cimitirului, l-ar părăsi - și invidiindu-mi liniștea, mi-ar cere rugător ospitalitatea inimii. Și cum ar coborî ei pe scări tainice spre funduri de nemărmurire, deșerturile tăcerii le-ar scoate un oftat ce-ar trezi faraonii din perfecțiunea adăpostului lor. Astfel ar veni mumiile, dezertând din întunecimile piramidelor, să-și continue somnul în morminte mai sigure și mai imobile. Viața: pretext suprem pentru cine e mai aproape de depărtarea lui Dumnezeu decât de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
-voi să-mi sfărâm gândurile de propria mea umbră? Dracii de-ar gusta din amarul sângelui ar înnebuni de tristețe. Și el circulă prin vine în bunăvoie - și nimeni nu-l oprește... Parcă se dezgheață lacrimi în el, într-un oftat prelung și îndepărtat. Cine-mi va fi plâns în sînge? Dacă iubirea n-ar fi amestecul irezolvabil de crimă premeditată și de infinită delicatețe, ce ușor ne-ar fi s-o reducem la formulă! Dar chinurile amoroase întrec tragedia lui
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și închisă, ce niciodată nu va exploda, ci se va stinge în propria ființă. Nici melancolia și nici tristețea nu explodează, nu irită pe om până acolo încît să zguduie elementele ființei. Nu este caracteristic că se vorbește de un oftat, de un suspin, de tristețe, dar niciodată de un strigăt de tristețe? Ea nu e o stare debordantă, ci una care se stinge și moare. Pentru nota diferențială a tristeții, este extrem de semnificativă apariția ei atât de frecventă după marile
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
un singur individ nu este univoc transferabil în sfera de acțiune a statelor suverane. Umbra lui Mars sau Ares cade, așadar, asupra oricărui protest în fața agresiunii, definind limita tragică a oricărei implacabile alegeri. Prin urmare, nici arta perorației înalte, nici oftatul resemnat al vulgului nu vor da răspunsul decisiv în confruntarea oamenilor cu formele istorice ale răului. Realismul adaptării la exigențele „războielor culturale” - văzute și nevăzute - a fost dintotdeauna un punct de întâlnire între imperium și sacerdotium. Părinții Bisericii - spre deosebire de quakeri
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
a textelor, mai mulți asistenți transcriau conversațiile cuvânt cu cuvânt. Secțiunile neinteligibile le erau arătate intervievatoarelor, în vederea lămuririi lor. Asistenților li s-a spus să transcrie tot ceea ce auzeau, inclusiv repetițiile, sunetele neinteligibile, propozițiile incomplete, pauzele și expresiile afective (râsete, oftaturi, suspine etc.). Un aspect important în selectarea și pregătirea asistenților a fost să ne asigurăm că aceștia au înțeles natura personală a interviurilor și că se vor abține să discute cu alții despre conținutul lor. Pentru garantarea acurateței, materialul transcris
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
darnică. Inimioara femeii este Însă mai reținută. Nu se-nduplecă ușor... „Di pi inima [lui]”, totul ar merge repede și bine, dar „di pi inima [ei]”, nu: „Numai inimioara ta Nu să poate-ndupleca Să mă mîngîie măcar După atîta oftat Cu care te-am supărat, Fără să cunosc vrun har.” O particularitate a lui Conachi este că nu cunoaște conflictul dintre inimă și rațiune. Sau nu În acele forme dramatice pe care le exprimă literatura occidentală. Conachi nu vede prăpastia
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
foc Îmi arde-n pept...”. Dacă ochii femeii provoacă focul, ochii bărbatului Îndrăgostit Îl Întrețin. PÎnă la autodistrugere, căci a arde fără preget este la poeții din epoca de Început cea mai clară formă de mazochism sentimental: „Și inima de oftat Arzînd s-au Încenușat. Lumina sîmpt că s-au stîns Din doi ochi ce ard În plîns.” Conachi face o frumoasă figură de stil: inima s-au Încenușat. Ea se bazează, totuși, pe un neadevăr. Focul nu se stinge la
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
făcut din suspin”. Avînd insomnii atroce din cauza dragostei, Conachi Își petrece noaptea plîngînd și suspinînd: „Amar mie, că nu trece noaptea asta de durere, Plîng, oftez, suspin, mă vaiet, lumina nu-i la vedere”. LÎngă suspin, se află, tovarăș nedespărțit, oftatul. Cine suspină ușor oftează tot atît de ușor. Și plînge repede. Plîns, vaiet, oftat, suspin sînt semne ale aceleiași suferințe. Semne și trepte. N-am putea spune care este ordinea lor. Poetul le schimbă, Într-un loc Începe cu oftatul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
suspinînd: „Amar mie, că nu trece noaptea asta de durere, Plîng, oftez, suspin, mă vaiet, lumina nu-i la vedere”. LÎngă suspin, se află, tovarăș nedespărțit, oftatul. Cine suspină ușor oftează tot atît de ușor. Și plînge repede. Plîns, vaiet, oftat, suspin sînt semne ale aceleiași suferințe. Semne și trepte. N-am putea spune care este ordinea lor. Poetul le schimbă, Într-un loc Începe cu oftatul, În altul trece direct la plîns. În orice caz, starea de oftare este specifică
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
oftatul. Cine suspină ușor oftează tot atît de ușor. Și plînge repede. Plîns, vaiet, oftat, suspin sînt semne ale aceleiași suferințe. Semne și trepte. N-am putea spune care este ordinea lor. Poetul le schimbă, Într-un loc Începe cu oftatul, În altul trece direct la plîns. În orice caz, starea de oftare este specifică așteptării, privegherii. Este simptomul suferinței cronice. Ritmul durerii suportabile. Plînsul este o eliberare după un moment de paroxism, oftatul reprezintă o Împăcare cu soarta . O Împăcare
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]