2,363 matches
-
pe care-l vedeau japonezii în viața lor. Câmpurile sălbatice se preschimbară în ogoare neroditoare de porumb și în livezi de măslini, dar după o vreme locul acestora era din nou luat de deșertul plin de cactuși. Acolo unde erau ogoare se ridicau câteva colibe indiene cu pereți din chirpici și acoperișuri din frunze și ramuri de copac pe care se odihneau câțiva vulturi pleșuvi. Japonezii trecură prin câteva sate părăsite ale căror ziduri de piatră se mai zăreau încă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ei. „Japones”, repetă el, însă femeia, care părea o relicvă a unei epoci demult apuse, îi privi nemișcată, fără să răspundă. Prevestind o nouă zi de arșiță, soarele începu curând să bată peste culturile pipernicite de sfeclă și porumb de pe ogoarele din spatele colibelor. Indieni goi până la brâu începură să se arate de prin colibe. Unul dintre aceștia îi strigă. Era călugărul care se lepădase de Dumnezeu. Bine ați venit, bine ați venit! le zise el cu gura plină de salivă după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
hotărât. Ne întoarcem, Nishi? Dacă nu vreți să ne întoarcem, senior Hasekura, eu nu am nimic împotrivă. Fostul călugăr îi conduse pe amândoi până la marginea câmpului. Frunzele prăfuite ale porumbului fluturau toropite în vântul ce bătea dinspre lac. La hotarul ogoarelor se înălța o cruce de lemn pe care era încrustat bărbatul acela ca un zeu păzitor al așezării. Omul acela sfrijit avea ochii întunecați și răbdători, părul împletit în cozi și nasul cârn, la fel ca indienii care erau vânduți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
a cincea zile de la plecarea lor din Puebla, sub ochii lor răsări o priveliște cu totul neașteptată. De jur împrejurul colibelor indiene făcute din chirpici era un crâng de pini, primii pe care îi vedeau în această țară, iar alături, se întindeau ogoare bine lucrate. Spre deosebire de pinii japonezi, aceștia erau dintr-un soi cu ace moi, dar erau tot pini. Oh! strigară japonezii într-un glas. Alergară în crângul de pini, rupseră câteva frunze și le sorbiră mirosul cu nesaț. Unii strângeau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
la ochi. Cei trei soli se uitau țintă la el și așteptau să vorbească. Poate că arde vreo pădurice pe una dintre moșii. În țara asta... se întâmplă adesea ca moșierii sp dea foc pădurilor pentru a face loc noilor ogoare. Velasco își luă luneta de la ochi, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. — Senior Velasco, glasul lui Tanaka era plin de mânie. Nu mai e nevoie să ne ascunzi nimic. Noi știm deja. Luat prin surprindere, Velasco se înroși la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Apoi încuviință solemn și zise cu aer de căpitan: Nu vă îngrijorați, nu sunt puști! Sunt pocnetele focului care arde. Tanaka știa ce spune: spre deosebire de samurai și de Nishi, el luase parte în tinerețe la războaiele Stăpânului. Intrară într-un ogor. Lanurile de porumb fuseseră strivite sub picioare fără milă, iar jumătate din colibele de paie din crângul de bananieri fuseseră arse. Un fum ca o ceață subțire veni din crângul de bananieri. Se simțea, de asemenea, miros de ars. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pe moșier despre ce se întâmplase. Au ajuns până aici, cei din tribul Huaxteca? — Nu, padre, clătină din cap moșierul. Auzind de răzmerițele lor, indienii dimprejur zbuciumă și ei încoace și-n colo și ard hambare. Au dat foc la ogoare, iar acum se ascund prin apropiere. Noi trebuie să mergem până la Veracruz... Vă însoțim noi! Japonezii știu să mânuiască puștile? — Știu să tragă cu pușca poate cu mai multă dibăcie decât voi. Sunt un popor călit în războaie. Moșierul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
această călătorie zadarnică. Dacă nu primeau lovitura de grație, atunci nu găseau nici un motiv să se întoarcă în Japonia. Călătoria aceasta îndelungată care-i tot amăgise cu câte o nălucă se apropia de sfârșit. Era deja primăvară. Migdalii care mărgineau ogoarele își deschiseseră florile rozalii. Un țăran dădea cu sapa. Cu ochii cât cepele de uimire se uită lung după alaiul de japonezi cu înfățișare neobișnuită. După cum erau îmbrăcați, cu haine lungi ca arabii, încinși cu brâie și cu părul strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
uită lung după alaiul de japonezi cu înfățișare neobișnuită. După cum erau îmbrăcați, cu haine lungi ca arabii, încinși cu brâie și cu părul strâns la spate, țăranul socoti că sunt veniți de prin vreo țară caldă. Își aruncă sapa pe ogor și o porni la fugă înapoi spre casă. Florile albe ale merilor și ciripitul păsărilor nu-l mișcau deloc pe samurai. Acum nici nu-i venea să se mai lase cuprins de dorul după primăvara din valea sa. Pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
plecase el oare? — Eu... am de gând să mă mai duc o dată la lacul acela, îi șopti Nishi la ureche samuraiului ca să nu-l audă Velasco. — Degeaba te duci. Omul acela zicea că indienii nu lucrează de două ori același ogor. — Nu-i nimic dacă nu mă întâlnesc cu el. — Atunci, de ce te mai duci? — Pentru că... râse Nishi trist, nu știu de ce, dar mi se pare că acum înțeleg ce era în sufletul lui de nu mai voia să se întoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
simplul fapt că îl avea alături pe Yozō cu care împărtășise chinurile îndelungatei călătorii, inima lui își găsea o alinare, oricât de firavă. În vale era vremea la care terminaseră și de strâns meiul, și de cules ridichile japoneze. Pe ogoarele pustii se ridicau ca niște paparude clăile de fân ce urmau să fie folosite ca așternut de paie în grajdurile cailor. Curând aveau să ducă fânul în grajduri și până la Anul Nou nu mai aveau nici o muncă însemnată de făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
vreun fel. Prin spatele pleoapelor închise îi treceau una câte una priveliștile văzute în timp ce străbătuse Nueva España călare alături de Nishi și de ceilalți. Soarele ca o minge de foc, câmpurile sălbatice cu agave și cactuși, turmele de capre de munte, ogoarele unde munceau indieni cu părul împletit în cozi. Oare văzuse aievea aceste priveliști? Nu cumva visase? Iar acum nu cumva trăia tot într-un vis? Pe pereții mănăstirilor unde înnoptase atârna întotdeauna omul acela urât și sfrijit cu brațele întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
călătorie. — Ce frig e, nu-i așa? zise samuraiul către supusul său cu compătimire în glas. Când ajunseră la Nunozawa, încă mai bătea vântul, dar cerul era senin. Sub văzduhul limpede, un lanț de munți se înșira până în depărtare, iar ogoarele erau acoperite de zăpadă înghețată cât vedeai cu ochii. Spre deosebire de cele din vale, pământurile roditoare de aici erau mult mai întinse și puteau fi lesne udate. Șanțul cu apă de la conacul seniorului Ishida era înghețat. Acoperișurile de paie erau potopite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Iertați-mă, rogu-vă, pentru că nu mi-am îndeplinit îndeajuns de bine menirea de preot dată de Dumnezeu. Uitați, rogu-vă, și că v-am rănit de atâtea ori cu trufia și semeția mea. Fie ca să aduceți roade bogate lucrând ogorul de grâu al Domnului și fie ca Domnul să ne adune pe toți sub slava Sa cerească!” Scriindu-și testamentul, Velasco se gândea în sinea lui că rănise o mulțime de oameni cu trufia și semeția lui și că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
într-o felie de pâine, n-o mai arunci cu nepăsare. Spune-mi atunci, spuse Gheorghiță cu nerăbdare. Comoara cea mai de preț: munca omului. lată: eu, pâinea, din boabe de grâu m-am ivit... coapte în soare, pe-ntinse ogoare, lucrate de sute de mâini muncitoare și sute de iscusite mașini pe care tot munca omului Ie-a făurit. Boabele grâului, secerate și treierate, oamenii le-au pus în silozuri înalte, să ierneze fără vânt și umezeală. Și într-o
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
vei jura: "Viu este Domnul!" cu adevăr, cu neprihănire și cu dreptate, atunci neamurile vor fi binecuvîntate în El, și se vor alipi de El. 3. "Căci așa vorbește Domnul către oamenii din Iuda și din Ierusalim: "Desțeleniți-vă un ogor nou, și nu semănați între spini! 4. Tăiați-vă împrejur pentru Domnul, tăiați-vă împrejur inimile, oamenii lui Iuda și locuitori ai Ierusalimului, ca nu cumva să izbucnească mînia Mea ca un foc, și să se aprindă, fără să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
pornește de la Dan și vestește nenorocirea, o vestește de la muntele lui Efraim. 16. "Spuneți lucrul acesta neamurilor, faceți-l cunoscut Ierusalimului: "Vin niște împresurători dintr-o țară depărtată, și strigă împotriva cetăților lui Iuda. 17. Ca cei ce păzesc un ogor, ei înconjoară Ierusalimul, căci s-a răzvrătit împotriva Mea, zice Domnul." 18. "Acesta este rodul căilor și faptelor tale, este vina răutății tale, dacă este așa de amar și te pătrunde pînă la inimă." 19. "Măruntaiele mele! Măruntaiele mele! Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
mînia Domnului, că n-o pot opri." "Toarnă-o peste copilul de pe uliță, și peste adunările tinerilor. Căci și bărbatul și nevasta vor fi prinși, și bătrînul și cel încărcat de zile. 12. Casele lor vor trece în stăpînirea altora, ogoarele și nevestele lor de asemenea, cînd Îmi voi întinde mîna asupra locuitorilor țării, zice Domnul." 13. "Căci de la cel mai mic pînă la cel mai mare, toți sunt lacomi de cîștig; de la prooroc pînă la preot, toți înșeală. 14. Leagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
sunt călări pe cai, și gata de luptă ca un om pregătit de război, împotriva ta, fiica Sionului!" 24. La vuietul apropierii lor, mîinile ni se slăbesc, ne apucă groaza, ca durerea unei femei care naște." 25. "Nu ieșiți în ogoare, și nu mergeți pe drumuri! Căci acolo este sabia vrăjmașului, răspîndind spaima de jur împrejur! 26. Fiica poporului meu, acopere-te cu un sac și tăvălește-te în cenușă; jelește-te ca după singurul tău fiu, varsă lacrimi, lacrimi amare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
s-a pus la lucru pana mincinoasă a cărturarilor. 9. Înțelepții sunt dați de rușine, sunt uimiți, sunt prinși; căci au nesocotit Cuvîntul Domnului, și ce înțelepciune au ei? 10. De aceea, pe nevestele lor le voi da altora, și ogoarele lor altor stăpîni. Căci de la cel mai mic pînă la cel mai mare, toți sunt lacomi de cîștig mîrșav, de la prooroc pînă la preot, toți înșeală! 11. Leagă în chip ușuratic rana fiicei poporului Meu, zicînd: "Pace! Pace!" Și totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
un lemn din pădure, mîna meșterului îl lucrează cu securea; 4. îl împodobește cu argint și aur, și ei îl țintuiesc cu cuie și ciocane, ca să nu se clatine. 5. Dumnezeii aceștia sunt ca o sperietoare de păsări într-un ogor de castraveți, și nu vorbesc, sunt duși de alții, pentru că nu pot să meargă." " Nu vă temeți de ei, căci nu pot să facă nici un rău, și nu sunt în stare să facă nici un bine." 6. "Nici unul nu este ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
ajuns oare moștenirea Mea pentru Mine o pasăre de pradă pestriță în jurul căreia se strîng păsările de pradă?" Duceți-vă, și strîngeți toate fiarele cîmpului, aduceți-le ca să mănînce!" 10. "Un mare număr de păstori îmi pustiesc via, îmi calcă ogorul în picioare, ogorul meu cel plăcut îl prefac într-un pustiu părăsit. 11. Îl pustiesc, și el stă trist și pustiit înaintea mea. Toată țara este pustiită, căci nimeni nu ia seama la ea. 12. Peste toate înălțimile pustiei vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
Mea pentru Mine o pasăre de pradă pestriță în jurul căreia se strîng păsările de pradă?" Duceți-vă, și strîngeți toate fiarele cîmpului, aduceți-le ca să mănînce!" 10. "Un mare număr de păstori îmi pustiesc via, îmi calcă ogorul în picioare, ogorul meu cel plăcut îl prefac într-un pustiu părăsit. 11. Îl pustiesc, și el stă trist și pustiit înaintea mea. Toată țara este pustiită, căci nimeni nu ia seama la ea. 12. Peste toate înălțimile pustiei vin pustiitori, căci sabia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
uitat, și ți-ai pus încrederea în minciună. 26. De aceea îți voi ridica poalele și ți le voi da peste cap, ca să ți se vadă rușinea. 27. Am văzut preacurviile și nechezăturile tale, curviile nelegiuite pe dealuri și în ogoare, ți-am văzut urîciunile! Vai de tine, Ierusalime! Nu vrei să te curăți? Cît vei mai zăbovi?" $14 1. Cuvîntul Domnului, spus lui Ieremia, cu prilejul secetei. 2. "Iuda jelește, cetățile lui sunt pustiite, triste, posomorîte, și strigătele Ierusalimului se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
inimii lor, și pe coarnele altarelor lor. 2. Cum se gîndesc la copiii lor, așa se gîndesc la altarele lor, și la idolii și Astarteele lor lîngă copacii verzi, pe dealuri înalte. 3. Eu dau la pradă muntele Meu și ogoarele lui, avuțiile tale, toate vistieriile și înălțimile tale, din pricina păcatelor tale, pe tot ținutul tău! 4. Din vina ta vei pierde moștenirea pe care ți-o dădusem, te voi face să slujești vrăjmașului tău într-o țară pe care n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]