2,453 matches
-
zădărând entuziasmul și hazul copiilor, ce se străduiau să rămână cuminți pe scaunele lor, îndemnați sever de autoritarul lor bunic să-și vadă fiecare de strachina lui. Aparițiile drăgălașe ale iezilor, stârneau chicoteli înfundate și zâmbete duioase. Referință Bibliografică: În ograda bunicilor / Silvia Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2181, Anul VI, 20 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Silvia Giurgiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
ÎN OGRADA BUNICILOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374073_a_375402]
-
ziua joacă zaruri și șah sau poker sau poate-o șeptică cu adorabila lor soție bunică. Bunicii sunt iacătă-așa niște păpuși care se mișcă între ferestre și uși și care nepoțeii cu drag își aleargă ziua întreagă, cât este ograda de largă. Bunicii sunt acei bătrânei vai care se adună iarna la o ceașcă de ceai și atât de mult râd împreună și povestesc până când, cum se face nu știu, întineresc. Referință Bibliografică: Bunicii / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN
BUNICII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375349_a_376678]
-
nutrea bine, dormea și puterile se susțineau cu destulă vigoare. Un accident însă de mică importanță a agravat starea patologica a cordului și a accelerat moartea. Iată în ce a constat acel accident. Într-o zi, pe când se preumbla în ograda institutului, Eminescu primește în regiunea parietală stângă a capului o mică piatră cu care un bolnav se juca, învârtind-o legată de o sfoară. Aceasta i-a produs o plagă de câțiva milimetri care interesa numai pielea și care s-
LICHIDAREA LUI MIHAIL EMINESCU +DOSARELE SECRETE ALE ISTORIEI ROMANIEI CAP. 19 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375317_a_376646]
-
extrăgeam extaziați tot felul de ... XXVIII. GABRIELA CĂLUȚIU SONNENBERG - LA PORCUL LĂUDAT..., de Gabriela Căluțiu Sonnenberg , publicat în Ediția nr. 1437 din 07 decembrie 2014. În urmă cu nu chiar așa de mulți ani, porcul de casă se sacrifica în ogradă. „Am ocis”, dădea bunica de veste prin sat, în ton sec. Aborda o mină severă, căci tăierea porcului era o treabă nu tocmai amuzantă. Tragică și brutală cum era, nu puteai să renunți la sacrificarea grăsanului dacă vroiai să supraviețuiești
GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG [Corola-blog/BlogPost/375306_a_376635]
-
permis să improvizeze un pic, incluzând și usturoiul printre ingrediente. A fost un dezastru! Era, oricum, unchiul pe care unii dintre noi ... Citește mai mult În urmă cu nu chiar așa de mulți ani, porcul de casă se sacrifica în ogradă. „Am ocis”, dădea bunica de veste prin sat, în ton sec. Aborda o mină severă, căci tăierea porcului era o treabă nu tocmai amuzantă. Tragică și brutală cum era, nu puteai să renunți la sacrificarea grăsanului dacă vroiai să supraviețuiești
GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG [Corola-blog/BlogPost/375306_a_376635]
-
de popor situat la marginea dinspre prăpastie a Europei. Să se fi adeverit în fine chemarea din refrenul repetat până la exasperare, ”Deșteaptă-te române”? Sigur, nici salturi de bucurie nu facem, dar parcă ne uităm mai deschis, mai demn în ograda proprie și în cea a vecinilor, pândind șanse și căutând căi de ameliorare, încercând câte ceva prin propriile ... Citește mai mult Dacă un observator imparțial s-ar teleporta ca prin minune în România anului curent și ar arunca o privire dezinteresată
GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG [Corola-blog/BlogPost/375306_a_376635]
-
de popor situat la marginea dinspre prăpastie a Europei. Să se fi adeverit în fine chemarea din refrenul repetat până la exasperare, ”Deșteaptă-te române”? Sigur, nici salturi de bucurie nu facem, dar parcă ne uităm mai deschis, mai demn în ograda proprie și în cea a vecinilor, pândind șanse și căutând căi de ameliorare, încercând câte ceva prin propriile ... XXX. GABRIELA CĂLUȚIU SONNENBERG - ROMÂNUL CĂLĂTOR, de Gabriela Căluțiu Sonnenberg , publicat în Ediția nr. 1382 din 13 octombrie 2014. Paradox Rară viețuitoare ar
GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG [Corola-blog/BlogPost/375306_a_376635]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > ȚĂRANUL Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1674 din 01 august 2015 Toate Articolele Autorului Pe drumuri colbuite trec cirezi, Amurgu-ncet coboară peste sat, Carul cu grâne intră în ogradă, Lumina-și frânge ultimul oftat. Opaițul vechi mijește la " ferești ", Pe masă mămăliga-i aburindă, Ritualul sacru, simplu și străvechi, Se derulează, de vecii, în tindă. Blând, mângâie un creștet de copil, I-alintă pe-ăi bătrâni c-o vorbă
ŢĂRANUL de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371892_a_373221]
-
un brad, se purta curat și la muncă, și la horă. Nu avea însă nici un tovarăș, nici un apropiat. Umbla doar singur cu povara lui. Într-o duminică după amiază, pe când tăia frunză la câini pe uliță, o zărise în poarta ogrăzii pe oarba satului, bătrână de când lumea. Sta rezemată într-un băț, mai gârbovă ca niciodată. Femeia era vestită pentru darurile sale, căci alunga norii de ploaie, ori îi chema, dădea leacuri împotriva bolii, aducea înapoi iubitul întârziat al vreunei tinere
BLESTEMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371953_a_373282]
-
cu razele sale călduțe cântecele păsărilor, când Șușurel și-a dezbrăcat ochii de pleoape, apoi și i-a prins în dansul luminii. Era neliniștit, fiindcă umbra i se lipise de vârful cozii și, vrând-nevrând, trebuia s-o care prin toată ograda. Orice șoricel ar fi tremurat de groază, privindu-i mustățile zburlite spre cer. Numai câinele, culcat în iarbă, îl privea cu un strop de tandrețe, dar și cu un strop de milă. În cojocu-i negru se îneca întunericul. Un ghem
MOTANUL ȘUȘUREL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371966_a_373295]
-
pe culmea șurii, privea cu interes coada lui Șușurel, care se mișca în stânga și în dreapta. Motănelul înțelese. Își făcu vânt și intră în pod. Apoi se ascunse în fânul uscat, „Of, of, of! nici nu te mai poți odihni în ograda asta! De unde s-or fi adunat toți tăntălăii ăștia?” Închise ochii și își vârî capul între lăbuțe. Aproape să adoarmă, când, deodată, auzi chițcăit de joacă în jurul său. „Nu, nu voi deschide ochii nici dacă se prăbușește podul!” Se ghemui
MOTANUL ȘUȘUREL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371966_a_373295]
-
Altul îi rodea o unghie. „Aoleu!” Șușurel sări ca ars. Văzu niște vietăți mici, negre, cu ochii ca mărgelele și cozile ca niște șnurulețe. „Doamne, astea vor să mă mănânce!” Într-o clipă se aruncă pe gura podului, sări în ogradă, se năpusti pe ușa deschisă a casei, oprindu-se buimac după sobă, unde dormea mama sa. Pisica își ridică nemulțumită capul. Din ogradă se auzea cârâitul găinilor, speriate de goana lui Șușurel. Îl privi tandru: - Ei, ce s-a întâmplat
MOTANUL ȘUȘUREL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371966_a_373295]
-
șnurulețe. „Doamne, astea vor să mă mănânce!” Într-o clipă se aruncă pe gura podului, sări în ogradă, se năpusti pe ușa deschisă a casei, oprindu-se buimac după sobă, unde dormea mama sa. Pisica își ridică nemulțumită capul. Din ogradă se auzea cârâitul găinilor, speriate de goana lui Șușurel. Îl privi tandru: - Ei, ce s-a întâmplat? - Mamă, în pod sunt niște animale mici, negre, cu urechile care abia se văd, cu coada șnuruleț, cu boturi ascuțite, cu ochii ca
MOTANUL ȘUȘUREL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371966_a_373295]
-
puncte și care strigă „chiț-chiț” și care voiau să mă mănânce! - Măi, dar nătăfleț mai ești! Ăia sunt niște prăpădiți de șoricei. Neștiutori cum sunt, căutau joacă. Lasă, culcă-te! Când o să crești mare, o să fii cel mai puternic din ogradă. Pisica îi linse căpșorul zburlit de frică, apoi începu să-i toarcă un cântec de leagăn. Șușurel adormi. Se visă stând într-un tron sclipitor. De o parte și de alta, șiruri de motani înarmați până-n dinți îl păzeau, iar
MOTANUL ȘUȘUREL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371966_a_373295]
-
COCOȘUL ȘI CURCANUL Deși copilăriseră împreună și făcuseră o mulțime de pozne, cocoșul și curcanul se dușmăneau de multă vreme. Totul a început din momentul în care cocoșul a prins să cânte. Că trăgea el zeci de cântări ziua prin ogradă, nu era nimic; dar cum îi e obiceiul, pe la miezul nopții, când curcanul tocmai dormea mai bine, atunci se apuca de cântat de răsuna tot satul. - Ce-ai, măi, ai căpiat? îl întreba de fiecare dată curcanul, nervos. Cocoșul nu
COCOȘUL ȘI CURCANUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371990_a_373319]
-
nu-i mai spunea cuvinte urâte. „Uite”, se gândi curcanul, „el ne trezește să cunoaștem frumusețile nopții, iar noi îl mai și certăm”. Și pe zi ce trecea, curcanul devenea tot mai îngândurat. Aștepta toată ziua într-un colț al ogrăzii să vină mai repede noaptea, să savureze iarăși și iarăși nemărginirea și misterele întunericului. Și așa trecură anii, și timpul se lăsă peste ei. Acum, noaptea, curcanul îi dădea câte un ghiont cocoșului: - Trezește-te, gornistule! La ora asta trebuia
COCOȘUL ȘI CURCANUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371990_a_373319]
-
curcanul văzu mâna stăpânului cum îl înșfacă de aripi. Înțelese că-i sosise ceasul din urmă. În drum spre butucul în care stătea înfiptă securea, auziră în spate bătăi de aripi și cârâit. Stăpânul se opri. Cocoșul se zbătea în ogradă de parcă avea picioarele rupte. - Sări, femeie, că ne moare cocoșul! Dădu drumul curcanului și alergă, cu nevastă-sa, spre cocoș. Îl prinseră, apoi fugi cu el la trunchi și smulse securea. În acea clipă, cocoșul întoarse capul spre curcan și
COCOȘUL ȘI CURCANUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371990_a_373319]
-
întoarse capul spre curcan și-i spuse, pe limba păsărilor: - Îți mulțumesc, prietene, dar nu te puteam lăsa să mori în locul meu! ... În acea secundă, securea se abătu asupra gâtului său. Curcanul înțelese: cocoșul se prefăcuse că este bolnav, în ogradă. Simțea că i se face rău. Se retrase după poiată și-și plânse îndelung prietenul. Referință Bibliografică: COCOȘUL ȘI CURCANUL / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1429, Anul IV, 29 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gheorghe
COCOȘUL ȘI CURCANUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371990_a_373319]
-
pe scăunele, Au cântat vreo trei fanfare. Nunta a ținut trei zile Și-au jucat pe săturate Moși cu babe, și copile Cu feciorii lați în spate. Și copiii, o grămadă, Cu opinci noi în picioare, Au jucat sârba-n ogradă, Pe cuvântul meu de-onoare! Deși tâmpla mi-e căruntă Și-mi stătea mai bine-acasă, Spre sfârșit, m-am dus la nuntă Și m-am așezat la masă. Vin?... am prins o picătură! Carne? ...câteva ciolane! Și un drob de
FLĂCĂUL CEL VITEAZ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371981_a_373310]
-
bibliotecă: „Este iarnă, dar frumos, / Totul este nins: pe jos, / Pe copaci, pe-acoperiș.../ Soarele, mai pe furiș, / Mai trimite vreo ocheadă, / Pentru că ar vrea să vadă:/ Baba Iarnă ce mai face,/ Ies copiii să se joace?/ Îl zărește în ogradă și pe omul de zăpadă. / Cu o rază îl răsfață, / doar puțin, căci se dezgheață! / Au ieșit de prin căsuțe / Și mai multe vrăbiuțe, / Vesele, nevoie mare, / Că simt razele de soare”... Cu siguranță, toți cei care vor citi această
DE EMILIA DABU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372006_a_373335]
-
reclamație la milițian, dimineața prima grijă a tușei Floarea a fost să ajungă la vecina Semilia și să-i povestească necazul chiriașului său. Auzind moș Dumitru de năzbâtiile fiicei sale cea mare, a luat biciul și după ea prin toată ograda, s-o învețe minte să mai șuguiască cu omul primăriei. Îi era frică să nu fie chemat de milițian la post și făcut de râs în toată comuna. Năzdrăvana de fată a stat mai toată ziua ascunsă prin vecini, la
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1568 din 17 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului PUFI Pufi e cățelul care Umblă vesel pe cărare Fără griji, fără vreo treabă, Cu o pată pe o labă. Nu-i stăpân pe vreo ogradă, N-are vreun colac în coadă Și nu-i pasă dacă plouă, Ori de cade noaptea rouă, Nici de ninge, nici de-ngheață, Nici de-i vânt în dimineață . Bine și-a dorit să-i fie Încă din copilărie. Liber
PUFI de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372472_a_373801]
-
își duc viața într-un loc binecuvântat și ferit de nevoi. Unele dintre aceste gospodării sunt cățărate pe dealurile ce împrejmuiesc vatra satului, dealuri împădurite, cu vulpi care dau tot timpul anului târcoale caselor, sfâșiind când au prilejul păsările din ogradă. Mai sunt și lupii, alți prădători cu care oamenii locului se confruntă, ce se abat iarna în gospodăriile lor. Iarna, bate crivățul și șuieră amenințător prin hornuri, culcând, de multe ori la pământ, copacii înghețați ai pădurii, tronsnind noaptea și
CASA CA FORMĂ GEOMETRICĂ, SPAŢIU SPIRITUAL ŞI LOC AL DESTĂINUIRILOR FAMILIEI SATULUI GORUNI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372755_a_374084]
-
bani în afacerea care a generat avuția, în scopul sporirii acesteia. Deci “banii” sunt o sursă de bani în folosul “bogătașilor” și o sursă de necazuri pentru restul populației. - Sugerezi că țăranul “cumpără” ouăle și laptele produs de animalele din ogradă hrănite cu recolta proprie ? - Ești rău ! Ai înțeles perfect ce ți-am explicat și obiectezi cu un caz particular. Țăranul, de fapt fermierul, căci prin țăran subînțelegem în general un om fără proprietăți care-și vinde forța de muncă, este
UN JOB de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372853_a_374182]
-
2016 Toate Articolele Autorului Te du, Noiembrie, în lume Și nu mai fă cu mine glume! Te du, Noiembrie, mă lasă, Dar ia-ți și haina friguroasă! Că-ndată iarna se așterne Peste-ale tale brațe terne, Iar vântul fluieră-n ogradă De parcă are chef de sfadă! Te du spre alte zări cu soare Să joci cu alte ursitoare Și de va fi să vremuiască, Pe umeri frunzele să-ți crească Ori poate doar să te-nvelească Sub aripa lor îngerească, Să
NOIEMBRIE de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372950_a_374279]