1,092 matches
-
satului” ocupă aproximativ 200 de hectare. Este așezat pe drumul care leagă comunele Moțăței și Plenița, la 34 km nord de Dunăre și de Calafat. Este străbătut de pârâul Cristalinul (sau Balasanul) care, din cauza mersului sinuos, este poreclit de localnicii olteni „Coțobâțul”. De-a lungul văii părâul dă naștere unor bălți (Balta Ticăi, Balta Fevroniei, Balta Grădinarului ș.a.) și mlaștini pline de papură, broaște și pești care vara se transformă într-un rai al gâștelor și rațelor sălbatice. Satul se află
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
practica brașoavelor este patologică. În realitate, mitomanii dobridoreni sunt oameni foarte normali și cu simțul umorului mai dezvoltat dacât poate admite o comunitate patriarhală. Ei se amuză testând naivitatea și prostia semenilor dar metoda este riscantă pentru că, în genere, țăranii olteni sunt isteți și greu de păcălit cu brașoave. Iată un exemplu sugestiv. Este comentariul inspirat al unui critic literar contemporan care creionează succint locul natal al unui important filosof și poet interbelic - Ilariu Dobridor. „Dobridorul - toponim cu rezonanță de basm
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
reședința) și Racovița. Se află la o distanță de 50 km de Târgu Jiu și 60 km de Râmnicu Vâlcea. Comuna Polovragi este așezată în Depresiunea Polovragi, depresiune situată în partea central sud-vestică a țării, făcând parte din Depresiunea Subcarpatică Olteană cuprinsă între Bistrița Vâlcii și Tismana. Accesul în localitate se face foarte ușor fiind străbătută de DN67 (Târgu Jiu-Râmnicu Vâlcea) la sud și de drumul județean 665 desprins din DN67 pe traseul Horezu - Vaideeni - Polovragi - Novaci - Bumbești Jiu. Denumirea localității
Comuna Polovragi, Gorj () [Corola-website/Science/300466_a_301795]
-
comuna "Slobozia" făcea parte din plasa Sabar a județului Ilfov și era formată din satele Slobozia (reședința), Clinceni, Ordorenu și Ciorogârlă. La începutul sec. XX localitatea este menționată cu numele "Slobozia-Clinceni" având în compunere satele Slobozia (reședința), Clinceni, Ordoreanu și Olteni (Ciorogârla) totalizând 1981 de locuitori și 416 case. În comună funcționau 2 mori de apă, o mașină de treierat cu aburi, o școală mixtă și trei biserici (la Slobozia, Clinceni și Ordoreanu). Prin Decretul Regal nr. 2465 din 25 septembrie
Comuna Clinceni, Ilfov () [Corola-website/Science/300495_a_301824]
-
orașului republican București, din care a făcut parte până în 1968. Atunci, comunele Slobozia și Clinceni ajunseseră și ele să fie separate și cu această ocazie s-au reunit: satul Slobozia a fost comasat cu satul Clinceni, satul Ciurari cu satul Olteni (revenit comunei) iar comuna și-a luat numele de Clinceni, fiind inclusă în județul Ilfov, reînființat. În 1981, la o reorganizare administrativă a județelor din zonă, comuna Clinceni a fost transferată județului Giurgiu, până în 1985, când a trecut la Sectorul
Comuna Clinceni, Ilfov () [Corola-website/Science/300495_a_301824]
-
iar armata strânsă de ei este spulberată. Familia Craioveștilor nu se oprește aici cu ura față de noul domn; în octombrie, Drăghici, fiul lui Danciu, comisul Gogoasă și fratele marelui ban Barbu Craiovescu ucis la Viișoara, adună în jurul lui toată nobilimea olteană și „[...] înșelând împărăția că ar fi fecior de domn, i-au dat domnia și dovedindu-l boierii de mincinos, l-au spânzurat la Țarigrad [...]“ („Cronologia tabelară“ în „Operele lui Constantin Brâncoveanu“, ed. Nicolae Iorga, București, 1901, p.34). Șerban I
Vlad Înecatul () [Corola-website/Science/298680_a_300009]
-
după moartea lui Vlad Vintilă voievod. Moartea subită a lui Vlad al VI-lea Înecatul a ridicat problema numirii unui nou domn. Este greu de precizat cum de a fost ales Vintilă portarul. Poate slăbirea poziției Craioveștilor și a boierior olteni prin succesivele execuții și expropieri din timpul domniei precedentului domnitor au condus la ridicarea feudalilor buzoieni care s-au și grăbit a ridica voievod din rândurile lor, poate și datorită faptului că Vintilă portarul ar putea fi fiu și nepot
Vlad Vintilă () [Corola-website/Science/298719_a_300048]
-
sau Tota, Ioan-Laurian (edit.): "Cărticica de cântece legionare - Noi Dacii", , Editura L.A.M.. Bucuresti, 1997.), pe versurile unor poeți legionari ca Radu Gyr - devenit apoi colaborator cu regimurile lui Antonescu și respectiv, cu presa securității: „Imnul tinereții legionare”, „Marșul legionarilor olteni”, „Imnul muncitorilor”, „Imnul eroilor Moța - Marin”, „Imnul eroilor legionari de la Majadahonda”, „Imnul biruinței”, „Cântec de leagăn”, etc., majoritatea pe muzica lui Nello Manzatti (Ion Mânzatu), Simion Lefter: „Cântecul legionarilor căzuți”, „Cântecul nicadorilor”, „Doina nicadorilor”, „Veniți cu noi”, „Doina închisorilor”, „Hora
Mișcarea Legionară () [Corola-website/Science/299614_a_300943]
-
de glume care fac referire la rivalitatea dintre cele două popoare vecine. O particularitate a umorului românesc este că pe lângă glumele etnice, există glume despre românii din diversele regiuni. Moldovenii pronunță /t͡ʃ/ ca /ʃ/ și /p/ ca /k/, Oltenii folosesc foarte des perfectul simplu (rar folosit în celelalte regiuni), iar transilvănenii folosesc unele cuvinte de origine ungară sau germană cum ar fi 'musai' sau 'fain' și, de obicei, își încep propozițiile cu interjecția "no". În special în timpul regimului comunist
Umor românesc () [Corola-website/Science/299221_a_300550]
-
propagandă în favoarea cunoașterii localității și a valențelor ei turistice. Un rol important în același sens, îl are și faptul că, în imediata apropiere și în zonă, în condiții ușor accesibile, se găsesc obiective majore ale turismului național și zonal: mânăstirile oltene, Hurez, Bistrița, Polovragi, peșterile din zonă,Peșteră Liliecilor, Peșteră Polovragi, Peșteră Muierilor, cheile Bistriței Oltene, cheile Oltețului, piramidele de șiroire din sedimentele cu sare de la Slătioara, trovanții din carierele de nisip din Costești ceramică de la Horezu, muzee. Apropierea de numeroasele
Comuna Vaideeni, Vâlcea () [Corola-website/Science/299779_a_301108]
-
îl are și faptul că, în imediata apropiere și în zonă, în condiții ușor accesibile, se găsesc obiective majore ale turismului național și zonal: mânăstirile oltene, Hurez, Bistrița, Polovragi, peșterile din zonă,Peșteră Liliecilor, Peșteră Polovragi, Peșteră Muierilor, cheile Bistriței Oltene, cheile Oltețului, piramidele de șiroire din sedimentele cu sare de la Slătioara, trovanții din carierele de nisip din Costești ceramică de la Horezu, muzee. Apropierea de numeroasele stațiuni balneoclimaterice ale județului Vâlcea, Băile Govora, Băile Olănești, Călimănești și Cozia, Ocnele Mari, constituie
Comuna Vaideeni, Vâlcea () [Corola-website/Science/299779_a_301108]
-
ca si cum ar fi fost casa ei. Față s-a simțit foarte bine la noi și-a plâns copios în momentul în care n-a putut să rămână. A venit perioadă care a venit. Lidia Fonea M-am născut pe strada Olteni, în Cartierul Evreiesc, într-o casă în care stăteam doar eu cu părinții. La doi</spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"> ani</spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New
O istorie subiectivă a locuirii în România, din perspectiva rezidentelor și rezidenților căminului „Moses Rosen”. PERIOADA INTERBELICĂ: ANII 1920 - 1930 () [Corola-website/Science/296134_a_297463]
-
kind soul and hâd always made her feel at home. She felt really good with uș and wept a lot when she hâd to leave. And then you know the times that followed... Lidia Fonea I was born on Olteni Street, în the Jewish neighbourhood of Bucharest, în a house where I lived alone with my parents. When I was two years old, we moved on Rahovei Road, în a house with many Jewish people. I was very young, I
O istorie subiectivă a locuirii în România, din perspectiva rezidentelor și rezidenților căminului „Moses Rosen”. PERIOADA INTERBELICĂ: ANII 1920 - 1930 () [Corola-website/Science/296134_a_297463]
-
dând dreptate unei alte părți. În cele din urmă, în iunie a rămas definitivă o sentință prin care clubul lui Mititelu este exclus din succesiunea palmaresului Universității. Culorile clubului Universitatea Craiova sunt alb-albastru. Cu toate acestea, echipamentul purtat de fotbaliștii olteni a avut de-a lungul timpului și alte culori decât cele tradiționale, cum ar fi: portocaliu, negru sau bleu. Furnizorul de echipament al Universității Craiova este firma germană Adidas. „Figura” centrală a acestei steme este un leu - însemn al puterii
FC Universitatea Craiova () [Corola-website/Science/298477_a_299806]
-
sentințe administrative pentru cinci ani. În august 1955, familia Lăcătușu a pierdut și cel de-al patrulea copil. A fost trimis la muncă silnică în colonia Periprava din Delta Dunării, într-o formațiune în care a fost încadrat lotul preoților olteni. Aici l-a întâlnit pe părintele Iustin Pârvu. A fost eliberat din închisoare abia la data de 6 mai 1964, prin Ordinul M.A.I. nr. 502/1964, având calificarea de zidar, categoria a V-a. La data eliberării sale, starea
Ilie Lăcătușu () [Corola-website/Science/308563_a_309892]
-
de la Tismana la Lainici, în 1780, și se pomenește într-un sinet în care donează mănăstirii o moșie. El adună de pe văile munților o obște de 30 de călugări. După moartea sa, între 1810 și 1817 o mână de boieri olteni refac schitul, de data aceasta din piatră, cu ziduri groase de până la 1 metru. Primele două biserici, nicodimiană și atanasiană, nu s-au mai păstrat, dar cea actuală a fost construită pe locul celorlalte. Pandurul Tudor Vladimirescu, s-a ascuns
Mănăstirea Lainici () [Corola-website/Science/308752_a_310081]
-
(n. 29 decembrie 1907, com. Frumușani, jud. Călărași — d. 1 septembrie 1992, com. Frumușani, jud. Călărași) a fost un cântăreț român de muzică populară, romanțe și muzică ușoară. Numele artistului este indisolubil legat de „șlagărul” "M-a făcut mama oltean." În perioada adolescenței urmează cursurile unui seminar teologic, unde învață să cânte pe note. Absolvă în 1934 Academia Regală de Muzică din București (unde i-a avut profesori pe Constantin Brăiloiu, Ion Chirescu), în 1943 Școala de cântări bisericești (aflată
Ion Luican () [Corola-website/Science/307618_a_308947]
-
Bistrița. Într-un alt document, datat 13 mai 1573, satul Vișina era menționat alături de Potelu, Vădastra, Izbiceni, Gârcov, ca hotar de moșie. În iulie 1550, satele Vișina și Brastavățu sunt trecute ca limită de hotar pentru alte moșii și sate oltene. Anul 1879 este anul de renaștere a comunei Vișina. În biserica din comuna Brastavățu, din imediata apropiere, există o însemnare într-o carte ce face referire la acest moment: “Cu ajutorul lui Dumnezeu și sub domnia lui A.S.R. Carol I
Comuna Vișina, Olt () [Corola-website/Science/302031_a_303360]
-
Comuna Pietrari este așezată în partea central-nordică a județului Vâlcea, în zona treptelor înalte ale dealurilor Subcarpaților Getici, pe ambele părți ale cursului mijlociu al Otăsăului (afluent al Bistriței vâlcene, în cadrul depresiunii Otăsău, depresiune ce se încadrează în Depresiunea Subcarpatică Olteană). Centrul civic al localității se situează la întretăierea paralelei de 45°6'22" latitudine nordică cu meridianul de 24°6’30” longitudine estică. Teritoriul comunei se învecinează cu următoarele localitați: Relieful comunei este deluros, la nord fiind format din dealurile
Comuna Pietrari, Vâlcea () [Corola-website/Science/302038_a_303367]
-
simțit-o față de Iași, unde a realizat în intervalul 1968-1978 celebrele murale care înnobilează Sala Pașilor Pierduți a Universității Al. I. Cuza, și unde s-a simțit permanent acasă, motiv pentru care declara, cu umor, că este "moldovean de origine oltean". Celebritatea pe care i-au adus-o muralele de la Iași și pentru care era considerat clasic înainte de a împlini 40 de ani, a determinat o adevărată vânătoare de Sabin Bălașa. Marii colecționari din România, dar și din Europa și SUA
Sabin Bălașa () [Corola-website/Science/303328_a_304657]
-
Eugen Burada și Amza Pellea. Rolurile principale sunt interpretate de Amza Pellea (în dublu rol), Draga Olteanu Matei, Jean Constantin, Ștefan Mihăilescu-Brăila, Sebastian Papaiani, Puiu Călinescu, Stela Popescu și Colea Răutu. În acest film, Amza Pellea îl interpretează pe țăranul oltean Nea Mărin Juvete din Băilești, personaj hazliu care era cunoscut anterior dintr-o serie de schițe din emisiunile de televiziune. Nea Mărin ajunge să fie confundat cu un miliardar american, Marlon Juvett, datorită asemănării sale izbitoare cu acesta. Miliardarul sosise
Nea Mărin miliardar () [Corola-website/Science/303860_a_305189]
-
este condus la Hotelul Vega de către Gogu a lui Pupăză (Sebastian Papaiani), un nepot de-al acestuia care lucra la hotel. Cum nu erau camere libere și pentru a nu se face de râs, recepționerul Sache (Mihai Mălaimare), și el oltean, îi dă lui Nea Mărin pentru o noapte camera miliardarului care urma să sosească a doua zi. Nea Mărin este închis în cameră, el urmând a fi luat de acolo de Gogu pentru a fi dus în altă parte. A
Nea Mărin miliardar () [Corola-website/Science/303860_a_305189]
-
să interpreteze un rol comic al unui personaj inspirat de oamenii din localitatea sa natală, Băilești. El și-a mărturisit intenția lui Sergiu Nicolaescu, iar între actor și regizor a avut loc următorul dialog: Pellea a interpretat apoi rolul țăranului oltean Nea Mărin în câteva emisiuni de televiziune, care au avut un mare succes. Primul scheci de televiziune cu Nea Mărin a fost regizat de Nicolaescu. Ca urmare a succesului înregistrat de emisiunile televizate cu Nea Mărin, actorul a dorit să
Nea Mărin miliardar () [Corola-website/Science/303860_a_305189]
-
anterioare, că povestirea cinematografică are aspectul unei balade și că lupta lui Păcală cu prostia (un „balaur cu o mie de capete”) este una dramatică și de durată. Analizând acest film, Ioan Lazăr îl considera pe cineast drept un Esop oltean, remarcându-i spiritul ludic de a se juca cu personajele și de a le desprinde de „substanța reală a patosului cotidian”. Criticul apreciază că filmul are un haz nebun, o înțelepciune jucăușă și personaje „care merg către niciunde”, "Păcală" fiind
Păcală (film) () [Corola-website/Science/303861_a_305190]
-
timpuri) au slujit activitatea misionară a călugărilor dominicani, franciscani, ioaniți si teutoni. Arhiepiscopia de Kalocsa a fost cea care a dirijat până la fondarea politică a Țării Românești activitatea misionară de creștinare catolică în ținutul Severinului în rândurile cumanilor și românilor olteni, iar la sud de Dunăre în rândurile bulgarilor bogomili. Până la stabilirea definitivă a confesiunii ortodoxe a domnilor munteni, în Banatul de Severin și întreaga regiune situată la Sud de Dunăre, religia și activitatea misionară era dirijată în majoritate de la Roma
Banatul Severinului () [Corola-website/Science/304418_a_305747]