3,282 matches
-
originală în. trad.ă. Turma — unitate tactică a cavaleriei romane, compusă din treizeci de cavaleri în. trad.ă. Jaret — parte a picioarelor dinapoi ale unui patruped, situată între gambă și fluier în. trad.ă. Cursus honorum îtermenul latin pentru „Scara Onorurilor“ă reprezintă idealul vieții politico-sociale a oricărui cetățean roman din Roma republicană. în mod concret, înseamnă ierarhia funcțiilor publice îmagistraturiă pe care le puteau deține cetățenii. Palatine îelita armatei pe câmpul de luptăă și comitatense îtrupele regulateă. în ierarhia trupelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și picioarele legate, împodobit cu flori, canafi și coji de ouă roșii, Scaloianul zăcea întins într un mic coșciug de șindrilă. În șanțul de la marginea drumului stătea Hepu nebunul satului. în poziție de drepți, cu palma la tâmplă, dădea solemn onorul ca un conducător de oaste care trece în revistă defilarea trupelor. Din colțul gurii, umflându-și ritmic bucile obrajilor, imita fanfara intonând imnul care-i plăcea lui și pe care-l învățase de la copiii satului: "Hepu prostu' Câinele nostru Hepu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cele doă sticle goale, se ridică dela masă cerând scuze ca după câteva minute să aducă alte două sticle cu vin din aceeași categorie precum și un pumn de decorații pe care le expuse pe masă făcând mențiunea. „Priviți...! Toate aceste onoruri Îmi aparțin...!! Întreaga colecție de decorații au fost acordate mie, aproape În toate marile bătălii câștigate de armata germană...!! Ce timpuri domnilor...!!” Nando Îl privi contrariat. „După câte Îmi amintesc, țara noastră nu a participat cu trupe alături de armata germană
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
din 3 August 1952 - 8 August 1952, precauție inutilă...! Pe tot parcursul drumului de Întoarcere nu am Întâlnit nici o patrulă militară și nici nu m-a Întrebat cineva de vorbă. Mai mult. La poarta cazărmii soldatul de pază Îmi prezentă onorul, ca de fiecare dată fără a pune Întrebări. Eu eram dat În consemn la corpul de pază cu permis de liberă eșire și intrare având În vedere probleme medicale cu recruții la spitalul orașului iar uneori, nevestele ofițerilor fiind răcite
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
considerai că locul de onoare e Înafară. Cu toate astea, ceea ce se realiza prin distanțare, prin a fi doar un vestigiu, un conștient În vizită care se Întâmpla să locuiască Într-un dormitor din West Side, nu dădea dreptul la onoruri din afară. Mai mult de atât, Înăuntru era așa de mult loc și Încăpeau atâția oameni, Încât dacă erai pe 90th Street pe partea de vest, dacă Într-adevăr erai aici, erai american. Iar șarmul, vedetismul debordant, agitația aproape de nesuportat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
deși mie mi se părea foarte preocupat și cam nefericit. Dar poate mi se părea doar mie... Ne-am luat rămas bun, ne-am dus rapid la aeroport și, așa cum erau regulile, toți s-au îmbarcat, urmând ca, la încheierea onorurilor oficiale, în avion să intre și Gheorghe Gheorghiu-Dej, șeful delegației, Ion Gheorghe Maurer și Corneliu Mănescu. Când a început vizita, delegația a fost transportată cu două avioane IL 18, unul cu echipaj românesc, celălalt, cu echipaj sovietic, condus de un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
să nu vă supărați, voiam să vă spun că a venit nevastă-mea... M-a găsit... —Ei, foarte bine... Cred că nu-ți pare rău... —Cucoane Petrache, eu nu-s așa de bucuros... Eu sunt un om care-mi păzesc onorul meu, cucoane Petrache... Eu am făcut oastea la vânători, am fost sergent, și domnu maior Vintilă ne zicea așa: Onoru, domnilor, fără de asta un om nu poate trăi pe lume... Neculai Dragoș înghiți ceva greu și mă privi cu luare-aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
potica. Cum mă văzu, nevasta vătafului se sculă în picioare, își pături grăbit șorțul roșu și deodată se întoarse și dispăru pe ușa neagră a șandramalei. Eram curios să văd pe femeia care înșelase pe Dragoș, care călcase în picioare onorul lui Dragoș, deși o femeie care își înșală bărbatul e ceva destul de obișnuit. Calul ajunsese suflând pe culme. Îl oprii. Polixenia ieși deodată în prag. Se opri, cu mânile împreunate și lăsate în jos. Nu îndrăznea să se uite la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pe care se instala în fiecare dimineață cu cei din jurul lui, primea oaspeții și trata probleme de stat, în vreme ce detașamente de soldați veniți din toate colțurile regatului, de la Ronda până la Basta și de la Málaga la Almería, defilau necontenit dându-i onorul și făcându-i urări de sănătate și viață lungă. Locuitorii Granadei și ai satelor învecinate își luaseră obiceiul să se adune, cu mic, cu mare, pe pantele Sabikăi, la poalele Alhambrei, lângă cimitir, de unde puteau vedea, deasupra lor, nesfârșita ceremonie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
alt rol decât pe acela de a se ocupa de ea, ca niște slujnice. Ea singură avuse dreptul de a purta straie noi și bijuterii, până ce se căsătorise. Următoarea îi luase atunci locul în camera cea mare, acaparând astfel toate onorurile; veniseră apoi la rând și celelalte, în afară de Fatima, prea tânără încă și sortită mie. A treia dispoziție a diatei mele ți se cuvine de drept, deoarece este vorba de mama ta, care trăiește sub acoperișul meu de zece ani deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
am cufundat îndelung obrazul în apa Nilului. Când am dat să mă ridic, am avut certitudinea că, după furtuna care-mi risipise avutul, o viață nouă mi-era oferită în acea țară a Egiptului, o viață de pasiuni, primejdii și onoruri. De-abia așteptam să mă înfrupt din ea. III CARTEA DE LA CAIRO Când am ajuns la Cairo, fiule, acesta era de veacuri prestigioasa capitală a unui imperiu și reședința unui califat. Când l-am părăsit, nu mai era decât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și Constantinopolul. Dar unchiul lui, Selim, triumfase în cele din urmă. Nemilos, noul sultan pusese să fie sugrumați propriii săi frați și le distrusese familiile. Aladin izbutise totuși să fugă și să se refugieze la Cairo, unde fusese primit cu onoruri. I se puseseră la dispoziție un palat și servitori și se spunea că se pregătea pe atunci să provoace o răscoală împotriva unchiului său, cu sprijinul imperiului mameluk, a sufiului din Persia și a unor puternice triburi turcești din chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Biserici un nou Rege mag, venit tocmai de la marginile Berberiei spre a-și aduce ofranda în casa lui Petru! Îngenuncheat cu fața la altar, înveșmântat într-o lungă mantie de lână albă, eram amețit de mirosul de tămâie și strivit sub atâtea onoruri nemeritate. Nici una dintre persoanele adunate acolo nu ignora faptul că acest „Rege mag“ fusese capturat într-o noapte de vară de către un pirat pe o plajă din Djerba și adus ca rob la Roma. Tot ce se spunea în legătură cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
captivității mele. Câteva săptămâni de stat în lanțuri grele, câteva luni de servitute blândă, și iată că redevenisem călător, făptură migratoare, ca în toate țările pe unde îmi făcusem veacul și mă bucurasem, pentru o vreme, de plăceri și de onoruri. Câte străzi, câte monumente, câți bărbați și câte femei eram însetat să descopăr, eu, cel care, timp de un an bătut pe muchie, nu avusesem parte la Roma decât de silueta cilindrică a castelului Sant’Angelo și de nesfârșitul coridor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să ies, mă hotărâsem să-mi schimb atitudinea. Am făcut parada unei profunde remușcări și m-am arătat cucernică, supusă, insensibilă la umilințe. Îmi așteptam clipa. Ea a sosit o dată cu vizita cardinalului Giulio. Stareța era silită să-l întâmpine cu onoruri, deși mai curând l-ar fi trimis pe rug, dacă i-ar fi stat în putință. Ne punea uneori să ne rugăm pentru pocăința prinților Bisericii și nu-și menaja criticile împotriva „vieții dezmățate a familiei Medici“, nu în public
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fi ajuns să-mi văd părul încărunțind în singurătatea nopților. Dar eu nu trăiesc decât pentru fiul meu, pentru destinul lui care se va împlini într-o zi, cu voia lui Dumnezeu. Te vom chema atunci alături de noi, ca să împărțim onorurile așa cum tu ai împărțit cu noi primejdiile. Până atunci, eu mă voi afla în Persia, unde, în lipsa unor prieteni, Bayazid îi va avea măcar de partea lui pe dușmanii celor care-l hăituiesc. Ți-o las pe Hayat. Ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a rămas la Roma, și a început tratativele cu el. Antonius trebuie să-l convingă pe Vitellius să renunțe la orice pretenție și să le ordone celor doi legați să nu treacă peste Alpes. Îi va oferi lui Vitellius bani, onoruri și o reședință în care va putea trăi în continuare în lux. Antonius trebuie să se întâlnească și cu ambasadorii pe care Otho i-a trimis la Vitellius în încercarea de a face pace. Numai că ambasadorii nu s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
farmec irezistibil. Antonius îi aruncă femeii o privire plină de curiozitate, dar tăcu. Ea zâmbi și continuă cu glas molcom: Soldații îi reproșează lui Valens că vrea să-l pună în umbră pe Caecina ca să aibă numai el parte de onoruri. Și nu uita, Caecina e predispus la trădare. — Dar tu? Ești un cunoscător prea bun al sufletului ca să-mi pui o asemenea întrebare. Află însă că-mi va face plăcere să văd cum îi zdrobești pe Vitellius, Valens și Caecina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și purtase în procesiune, de la un templu la altul, statuile împăratului decapitat de Otho, acoperind cu coroane de laur locul unde fusese săvârșit omorul. Numidul mai spuse că Senatul se grăbise să decreteze că lui Vitellius îi erau rezervate toate onorurile cuvenite unui împărat. Imediat, învingătorilor de la Bedriacum le-a fost trimisă o delegație care să transmită armatei venite din Germania admirația poporului roman și a Senatului. Numidul îi informă însă pe Calvia și pe Antonius că, în orașele prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pe Arrius Varus, ca să ajungă în fața lui Antonius. — Ne sfătuiește să-l așteptăm. — Zău? izbucni Arrius. Eu cred că Mucianus vrea să ne țină aici numai pentru că urmărește să aibă parte de glorie și arde de nerăbdare să culeagă el onorurile învingătorului. Soldații adunați în jurul capilor flavieni priviră tăcuți spre Antonius. Cu toții știau că Mucianus îl invidia pe Antonius Primus pentru curajul său și pentru devoțiunea pe care i-o purtau soldații. Mai știau și că invidia lui putea fi primejdioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
care-și împărțise legiunile, trimițând o parte din ele la Cremona și altă parte la Hostilia, unde se dusese și el. În mesajele sale, Antonius făcu aluzie la ura lui Caecina față de Flavius Valens, pe care Vitellius îl acoperise de onoruri și bogății. Sublinie că Valens trecea peste Appenninus cu armata sa, dar că nu se grăbea, pentru că se oprea să jefuiască orașele. Îi aminti că flota de la Ravenna era acum de partea răzvrătiților și îl invită să i se alăture
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Sublinie că Valens trecea peste Appenninus cu armata sa, dar că nu se grăbea, pentru că se oprea să jefuiască orașele. Îi aminti că flota de la Ravenna era acum de partea răzvrătiților și îl invită să i se alăture, promițându-i onorurile și bogățiile de care îl privase Vitellius. Îl sfătui să își îndemne autoritar soldații să depună armele. Aflară că, la Hostilia, Caecina fusese atacat de propriii soldați, furioși că îi instigase să-l trădeze pe Vitellius, și fusese arestat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cu o amantă, deși nimeni nu înțelegea de ce, pentru că era foarte searbădă. Și brigadierul concepuse un plan. Așezat în baia lui, așteptând în zadar apariția înșelătorului porumbel verde, ideea îl lovise subit: va organiza o operațiune care să-i aducă onoruri și-i va învăța pe oameni ce însemna cu adevărat să fie în armată. Era de datoria lui să se ocupe orice amenințare neobișnuită și deosebit de periculoasă la adresa păcii și siguranței. Vedea toată harababura asta ca pe o ocazie mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
aromată. Mâncare pe bază de orez și legume, adesea conținând carne de miel, pui sau vită. Cuptor indian de lut. Cântăreață indiană care a interpretat melodii în peste douăzeci de dialecte hinduse, fiind distinsă cu Bharat Ratna, cel mai mare onor civil indian, pentru activitatea sa. Unități de măsură din sistemul britanic. FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Zarva 1.doc PAGE 115
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
merg mai departe. Asta n-ar trebui să-mi vină greu. Mi-a zâmbit. Era un zâmbet foarte frumos. — Mă tem că am trecut de faza în care să ne rugăm, mi-a spus, suntem corupți total de privilegii. —Și onoruri? Sir Richard va deveni Lord peste câțiva ani, nu-i așa? Și am auzit că Marcus Samson va primi un titlu nobiliar. —Chiar așa? Mă întreb cine ți-o fi spus ție asta, se miră Simon. Am scuturat din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]