5,154 matches
-
raport optimist, bazat pe comuniunea și legătura permanentă cu Dumnezeul - Treime prin harul prezent în Biserică, anulând la fel de chinuitoarea frică de moarte. Omul, după gândirea Părintelui Profesor Stăniloae, nu este sortit morții, ci eternității. În spiritualitatea ortodoxă, moartea reprezintă condiția ontologică a Învierii și a restaurării omului în Iisus Hristos. Părintele Profesor Dumitru Stăniloae nu se înscrie în tradiția gândirii ortodoxe a diasporei ruse (Nicolae Berdiaev, Vladimir Losski). El critică apofatismul exagerat, pentru a repune în valoare catafatismul și reexaminează din
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE ELEMENTELE UNEI REALITĂŢI ŞI SPIRITUALITĂŢI AUTENTIC ORTODOXE – SCURTĂ APOLOGIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374859_a_376188]
-
luminează o viață, o existență din mai multe perspective, a căror alimentare cu informații vine exact de la aceea care a trăit viața expusă. Revenind la volumul Nirvana, să remarcăm că, deși poezia nu este străină de exprimarea unei anumite tristeți ontologice, atitudinea poetică, discursul poetic rămân pe un palier al extazei în conturarea ființei iubite, într-un imaginar ce anulează orice conotație a realului cotidian, mundan, resimțit ca potrivnic. Deci, este în această poezie o necontenită mișcare, un balans între tristețe
ALEXANDRU RUJA, O POEZIE A ABSENŢEI CA PREZENŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373868_a_375197]
-
publicat în Ediția nr. 1887 din 01 martie 2016. Viața ca o temniță. Eseu despre romanele lui Ovidiu Vasilescu Jean Ricardou spunea că „Romanul modern este o aventură a povestirii” iar Ion Vlad susținea că „forma arhetipală trebuie să fie - ontologic și gnoseologic vorbind - de natură narativă. Ființa care se povestește pe sine și care transmite, având vocația relatării și deținând rolul de povestitor-cronicar stabilit de comunitatea sa, este homo narrativus, situat între zonele sacrului și ale profanului”[1]. Căutarea de
MARIA DANIELA PĂNĂZAN [Corola-blog/BlogPost/371825_a_373154]
-
tipic postmoderne, aflate față în față cu ... Citește mai mult Viața ca o temniță. Eseu despre romanele lui Ovidiu VasilescuJean Ricardou spunea că „Romanul modern este o aventură a povestirii” iar Ion Vlad susținea că „forma arhetipală trebuie să fie - ontologic și gnoseologic vorbind - de natură narativă. Ființa care se povestește pe sine și care transmite, având vocația relatării și deținând rolul de povestitor-cronicar stabilit de comunitatea sa, este homo narrativus, situat între zonele sacrului și ale profanului”[1].Căutarea de
MARIA DANIELA PĂNĂZAN [Corola-blog/BlogPost/371825_a_373154]
-
nu mai apare ca un teren arid al sfârșitului și al secătuirii de sine, ci, dimpotrivă, este tărâmul fertil al unei renașteri pentru o nouă copilărie. În plus, rămânând în același registru, trebuie neapărat să relevăm și un subtil accent ontologic, discret, dar prezent, bine individualizat, într-o sensibilă exprimare poetică: La fel cum în grădina de care spuneam sunt prezente chipurile tatălui și bunicului, starea atinsă la rândul său de către autor devine un loc comun și pentru urmași: „voi călători
CĂLIN SĂMĂRGHIŢAN, REFERINŢE CRITICE LA CARTEA; MOARTEA, UN FLUTURE ALB, DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371900_a_373229]
-
10]. Împreună-locuirea în Duhul a Tainei și a Cuvântului constituie apoi temelia Bisericii creștine, deoarece, la Ierusalim, prin pogorârea Duhului Sfânt, prin cuvântul rostit de Sfântul Apostol Petru și prin Botez, s-a înființat prima comunitate creștină. Unitatea lăuntrică și ontologică între Cuvânt și Taină, se extinde și crește în sinaxa liturgică. Împreună locuind, Cuvântul și Taina trag comunitatea liturgică spre împreună locuire cu Hristos Cel Înviat. Liturghia catehumenilor sau a Cuvântului și Liturghia credincioșilor ori Euharistică, sunt, așadar, în lumina
DESPRE SPIRITUALITATEA ŞI SACRALITATEA EUHARISTICĂ ÎN TIMPURILE NOASTRE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372271_a_373600]
-
Universalitatea creștină, însă, se construiește diametral opus la nivel personal, cât și la nivelul comuniunii, pornind din interiorul omului, înălțându-l spre Dumnezeu, spre Împărăția Sa, pe care o „invocăm” să vină. Și, într-adevăr, această legătură lăuntrică, ființială și ontologică a omului cu Dumnezeu se încununează cu unirea în chip tainic prin Euharistie, prin Sfânta Liturghie, un „bun prețios deja dat, existent, care trebuie numai reînviat și revalorificat”[17], evidențiind faptul că este datoria Bisericii să se implice în spiritualizarea
DESPRE SPIRITUALITATEA ŞI SACRALITATEA EUHARISTICĂ ÎN TIMPURILE NOASTRE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372271_a_373600]
-
și-l asumă. Li se adresează românilor (frumoși) ca întreg, în felul în care un romancier ori un mare dramaturg nu scrie pentru “ținte”, “nișe”, ci trimite în lume cărți, nu “produse”. De aceea, Dan Puric are curajul susținerii discursului ontologic. Rapsod și propovăduitor ori propagator al bucuriei, intelectual ce se poate adresa unui mare număr de oameni, actor care adaugă ingrediențele vocației în mesaj, mărturisitor ortodox și îmbisericit...” - conform remarcilor făcute de către Dan Ciachir în Prefața cărții. Fiecare dintre acestea
ARTICOL – LA CARTEA MAESTRULUI DAN PURIC DESPRE “OMUL FRUMOS” de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372266_a_373595]
-
Îmi scot la plimbare turlele interioare făurite din nisip sordid... Rebelele! Încep a fluiera prin spații sincretice cu romantism în staniol. Îmi simt corpul ca o carcasă de ghezeș trudit. Mă întreb retoric dacă scriitura este irefutabilul argument sapiențial al ontologicului. Redundanta ploaie îmi pictează pe lentilele bătrâne visuri, părând niște îngeri cu săbii lichide. De cele mai multe ori, în templul meu intoxicat de papirus, am doleanțe drăguțe. Doresc doar o piatră funerară pe care să îmi culc cognițiile curgânde. Alteori, aplic
MEMORII PE VATĂ SELENARĂ de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372389_a_373718]
-
înțelegerea justă naște raportarea ei la Ființa Absolută. Interdependența creație-Creator nu este însă subiectivă din punctul de vedere al umanului, ca și când acesta ar născoci relația și ar afirma-o acolo unde nu este. Descoperirea lui Dumnezeu în creație denotă caracteristica ontologică a raportului și obiectivitatea lui. Dumnezeu este descoperit pentru că există acolo! Contemplația naturală, afirmare a prezenței divine în tot ceea ce ne înconjoară, face trecerea la negare. Sesizând inconsistența de sine și în sine a naturii creată și neputința ei de
DESPRE DIMENSIUNEA ASCETICII ŞI MISTICII ÎN OPERA PĂRINTELUI DUMITRU STĂNILOAE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372277_a_373606]
-
și cald elan de camaraderie, Olimpiei Berca), cu un titlu enigmatic și incitant: Viața între zero și unu (Editura Eubeea). Ce vrea să ne spună acest titlu original, frapant, provocator? Din câte cred, și cum probează textul, el dă definiția ontologică a temei, a arhitemei: viața între absență și prezență infimă, viața nedesăvârșită, în curs de constituire, incompletă, poate chiar strivită, cvasi-anulată. Viața în primele clipe ale genezei, dacă nu cumva chiar, paradoxal, viața pregenezică. Altfel zis, viața nimicită, mai întâi
EUGEN DORCESCU “VIAŢA ÎNTRE ZERO ŞI UNU”. NOTE DE LECTURĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372915_a_374244]
-
de poem, prin cele două versuri: “pe fruntea omului împovărat / mâna Domnului așează lumina” - explică întreaga pedagogie biblică și anume, faptul că Dumnezeu e mereu alături de omul aflat în nevoie și-l scoate din toate neajunsurile. Structurate după anumite criterii ontologice și filtrate după datele sufletești ale autoarei, poemele acestui volum au o caracteristică proprie: privite detașat, obiectiv, par a fi rezultatul contemplării lumii cu dioptrii sufletești, care nici nu măresc, nici nu micșorează imaginile, ci le reflectă așa cum sunt în
LUMINA , ATENEUL SCRIITORILOR, BACĂU, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344737_a_346066]
-
situate, mereu, foarte adânc și foarte departe, în fundamente. * Marcel Turcu scrie, deci, o poezie a non-imanenței, o poezie de factură intelectuală, ce ajunge la spirit dinspre rațiune, mai degrabă decât dinspre inimă. Scrierile sale dejoacă ceea ce numeam altundeva farsa ontologică (pretenția imanenței de a fi realitate), o deconspiră prin luciditate, o devoalează și o dizlocă demolându-i limbajul mălăieț, perfid, disimulant. Dispersia este substanța de contrast, feminină, pe ecranul căreia se impune masculinitatea aspirației verticale înspre Ruah, înspre Spirit. Totodată
POEZIA LUI MARCEL TURCU SAU DESPRE SUPRAREALISMUL METAFIZIC de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344988_a_346317]
-
înțelegerii de către ei, a cuvântului Său. Așadar, în lumina episodului Emaus, se poate constata și concluziona că există o împărtășire de Iisus Hristos și prin Cuvântul Său, în Sfintele Scripturi, însă contopirea reală cu El, în cunoaștere deplină și unire ontologică, are loc abia în experiența euharistic-liturgică, în care eshatologia, din etapa și faza ei plenară, se trăiește anticipat. Așadar, Iisus Hristos nu oferă înțelegerea Scripturilor printr-un discurs numai, ci, în primul rând, printr-un eveniment pascal. Astfel că, exegeza
PRIVIRE RETROSPECTIVĂ A TEOLOGIEI EUHARISTICE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 840 din 19 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345936_a_347265]
-
a Pământului închise în “Capsula timpului”: polară, hiperboreeană, lemuriană, atlanteeană și greco-romană-creștină. În Grecia antică, știința zeilor - care era în egală măsură și a oamenilor - era o teorie. Numai epoca noastră modernă, începând cu Evul Mediu, a sfărmat “Capsula timpului ontologic” și a transformat știința zeilor în sisteme moarte și reci. Și cu asta intru direct în spiritul materiei fără să mai fac dovada importaței subiectului meu. (Am spus că intru în spiritul materiei, nu în materie sau în mai știu
AGONIA UNIUNII EUROPENE (4) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X [Corola-blog/BlogPost/347331_a_348660]
-
aflat că trăim în al cincilea ciclu de existență umană, și poate în ultima generație de pământeni. Ei tac și nu se mai strădui, ca mine, să rescrie sistemul formal axiomatic în întregime, ba chiar să vrea să postuleze “Argumentul ontologic al Omului cu Coloana soarelui de vis” pentru a demonstra existența lui Dumnezeu-copil și a Atlanților din Carpați”. Chiar acum văd cum cele patru, opt, șaisprezece, treizecișidouă și șaizecișipatru de Raze cosmice “romboidale” - care oscilează în contextul teoriei “bifurcației” la
AGONIA UNIUNII EUROPENE (4) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X [Corola-blog/BlogPost/347331_a_348660]
-
înțelegerii de către ei, a cuvântului Său. Așadar, în lumina episodului Emaus, se poate constata și concluziona că există o împărtășire de Iisus Hristos și prin Cuvântul Său, în Sfintele Scripturi, însă contopirea reală cu El, în cunoaștere deplină și unire ontologică, are loc abia în experiența euharistic-liturgică, în care eshatologia, din etapa și faza ei plenară, se trăiește anticipat. Așadar, Iisus Hristos nu oferă înțelegerea Scripturilor printr-un discurs numai, ci, în primul rând, printr-un eveniment pascal. Astfel că, exegeza
PRIVIRE RETROSPECTIVĂ A TEOLOGIEI EUHARISTICE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348676_a_350005]
-
acționează pe anumiți centri nervoși responsabili cu relexarea, cu starea de vis cu ochii deschiși, cu reveria. Să ne amintim însă că și în timpul viselor din perioada somnului putem primi informații revelatorii izvorâte din propriul subconștient care tezaurizează întreaga experiență ontologică. Mulți savanți -unii chiar deținători ai premiului Nobel - au mărturisit că idea fundamentală, determinantă a cursului cercetărilor le-a fost dezvăluită în vis. Prin urmare, așa cum visele sunt destăinuitoare, ele pot conduce și la iluminare - evident când ”terenul” este pregătit
POESIA SENSULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348772_a_350101]
-
labirint creat/ Mută cuvintele. Nebuni și destin guvernat, De verbul partidei. Se-ngrădește Turnul de veghe/ Pe Tabla de Șah. Nopțile-s albe. Cad zilele negre ... “( Jocul). Poemele acestui volum posedă o “ auto“-conștiință paradisiac - infernală, ele reflectă o amintire ontologică, o amintire a autoscopiei Ființei în dialog cu Timpul. Poetul evită să intre direct în exprimarea adevărului ontologic, egal cu “aproape identic”, apelând la metaforă, care stabilește ”echivalentul “: “Sunt triunghiul cu vârful în Cerc/ Străpung până la tine Infinitul/ Spre Timpul
POETICA TIMPULUI REAL DIN TRANSCENDENTUL IMAGINAR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346747_a_348076]
-
de Șah. Nopțile-s albe. Cad zilele negre ... “( Jocul). Poemele acestui volum posedă o “ auto“-conștiință paradisiac - infernală, ele reflectă o amintire ontologică, o amintire a autoscopiei Ființei în dialog cu Timpul. Poetul evită să intre direct în exprimarea adevărului ontologic, egal cu “aproape identic”, apelând la metaforă, care stabilește ”echivalentul “: “Sunt triunghiul cu vârful în Cerc/ Străpung până la tine Infinitul/ Spre Timpul Magic. Mai încerc/ Perfecțiunea tainică. Fecund e spiritul.“( Dialog cu timpul). Poeta caută adevărul despre infinitatea spațiului prin
POETICA TIMPULUI REAL DIN TRANSCENDENTUL IMAGINAR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346747_a_348076]
-
omul) trăiește „în Dumnezeu” și deține sau posedă însușiri și calități dumnezeiești. Faptul de a trăi „în Dumnezeu” îl descoperă pe om participând la o realitate divină personală, care nu-l reduce la o simplă umbră nevolnică și aservită ființial - ontologic subiectului absolut. Divinitatea și dumnezeirea personală - Sfânta Treime, de care este legat omul prin Duhul Sfânt, formează baza și temelia lui spirituală. Pe de altă parte, conform Sfântului Vasile cel Mare, Duhul, care se manifestă în creație, este „Duhul comuniune
P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 424 din 28 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346854_a_348183]
-
eu”, fără să determine fuziunea între cele două persoane din care este constituit, se exprimă pe sine într-o singură ființă conjugală. Din acest mod divin, care leagă cele două persoane laolaltă și le stabilește un nou statut ființial și ontologic, și dintr-o singură privire, menită să contemple tot ceea este dumnezeiesc în cer și pe pământ, se întrezărește chipul celui rânduit să fie copilul iubit, unul și același al celor doi soți. În această taină a iubirii conjugale se
P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 424 din 28 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346854_a_348183]
-
ce au ca urmare păreri diferite cu privire la raportul Bisericii cu lumea. Pnevmatologia apuseană nu poate face o distincție între ființa și lucrarea Duhului Sfânt, de aceea nu poate admite nici îndumnezeirea firii create și nici relația de solidaritate organică și ontologică dintre biserică și lume. Concepute în mod dualistic, Biserica și oikumena forjează două planuri paralele și separate, unite printr-o simplă coordonare a celor două dimensiuni: transcendența și imanența . Nu întâmplător școlile teologice protestante au căzut în una din cele
P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 424 din 28 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346854_a_348183]
-
firesc al transformării interioare hristocentrice. Modul existențial teandric este singurul în măsură să ridice omul din căderea din starea de „har peste har” în care l-a așezat Iisus Hristos. Căderea în păcat, după primirea Sfântului Botez este la fel de profund ontologică, ca și căderea lui Adam, iar ridicarea din păcat nu se poate face decât tot cu harul lui Dumnezeu, primit în chip liturgico-sacramental, prin Sfintele Taine. Iar primirea Sfintelor Taine este condiționată numai de prezența activă, cu toată ființa, la
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 424 din 28 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346859_a_348188]
-
păcatul împotriva evidenței. Adică toți văd că peretele acesta este alb, și totuși vine unul și susține cu toată convingerea că este negru. Acesta este păcat împotriva evidenței. Acesta nu se poate ierta pentru că vine dintr-o pervertire totală, fundamentală, ontologică, dintr-o pervertire cumplită a sufletului omenesc, aceea de a nu recunoaște evidența. Acesta nu se iartă. Și acesta, dacă este recunoscut, se iartă, pentru că toate păcatele recunoscute se iartă. De aceea primul lucru pe care trebuie să-l aibă
DESPRE SFÂNTA SPOVEDANIE ŞI DUMNEZEIASCA EUHARISTIE ÎN TRADIŢIA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346836_a_348165]