1,225 matches
-
de viermii de mătase din ferma proprie. Steluța era în costum național de Rucăr. Și poftim la drum cu două căruțe cu câte trei cai dar nu înainte de îmbărbătarea de rigoare: Să nu vă fie teamă. Să nu credeți că orășenii sunt mai bine pregătiți ca noi. Să răspundeți la orice întrebare și, ca totul să fie bine, mai puneți și voi câte una, dar asta numai în afara examenului. La Bolgrad, caretele noastre împărătești au tras la restaurantul “Drumov” care avea
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
că aceste apelative survin pe fondul credinței că-i este sortită, ba deseori constituie forma în care știe să-și exprime prețuirea față de ea. În timp ce de prea multe ori apelativele de genul "draga mea", "te rog" etc. folosite de modernul orășean au un caracter de suprafață, cel mai adesea acesta despărțindu-se cu ușurință de "draga sa". Astfel, tăria cuvintelor, chiar și eleganța lor, trebuie judecată în contextul faptelor celor care le folosesc. Toate acestea pot sugera ideea că feminismul privilegiază
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
Prin intermediul desenelor animate se trece treptat la o reluare a tuturor miturilor antice (e drept, și la o re-contextualizare). Se pare că imaginarul generațiilor viitoare va fi populat cu miturile antichității, în timp ce imaginarul nostru a fost populat cu coșmarurile modernității. Orășeanul român contemporan păstrează câteva reflexe de țăran: își pune zarzavat la murat pentru iarnă, își adună produse în vederea "hibernări" etc. Distanța în timp (și în mentalități) față de viața la țară este prea mică pentru ca el să se fi integrat deplin
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
Va trebui să faceți gropi de gunoi ecologice. Se vor moderniza și înmormântările. —Dragă unchiule, România are cel mai mare potențial agricol, după Franța. La noi mediul rural este cel mai dezvoltat și oamenii de acolo nu știu ce înseamnă aderarea. Nici orășenii nu știu, în afară de București și de câteva orașe mai mari. E necesar să cunoască aspectele privind aderarea, să fie bine informați. De exemplu, cei care au plecat afară și-au format o viziune, și-au sporit spiritul antreprenorial, văd altfel
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
a fost bine, am făcut un an și șapte luni și am avut asigurată cazarea și masa. A fost bine, pentru că mama nu trebuia să plătească nimic. Am avut o perioadă mai bună, eram fericită că în sfârșit aparțineam elitei orășenilor. Eram mândră de mine și fericită că mi se îndeplinise visul meu de a scăpa de munca și chinul de la țară, așa cum îl concepeam eu. Această realizare m-a echilibrat un pic și pentru ceva timp nu am mai avut
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
de complexul de inferioritate, pentru că mă consideram mai slabă pentru că eram de la țară. Nu mă puteam compara cu orășenii. La țară eram sigură pe mine, autoritară și curajoasă, dar în oraș am devenit vulnerabilă, slabă și emotivă. În mintea mea, orășenii erau superiori față de cei de la țară. Timpuri și timpuri și când nu ești pregătit 100% pentru schimbare și nou, este un pic mai dificil. Un an am muncit prin sat, la munci destul de grele și dure, să-mi fac ceva
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
am vândut lui Iacub, ficiorul lui Sefer armanul”. Și acum să nu-mi spui că de față nu erau oameni „buni și bătrâni” de prin preajmă. Ba erau, părinte, și aceștia spun că „Pentru mai mare credință, noi, toți acești orășeni, am pus pecețile și iscăliturile ca să fie dumisale ocină și cumpărătură...și să aibă a-și faci drese domnești pe acestu zapis,...ca să să știe”. Ar mai fi ceva de adăugat, fiule. Aici m-ai lăsat fără răspuns, părinte. Nu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
adăugat, fiule. Aici m-ai lăsat fără răspuns, părinte. Nu prea mă duce capul la ce te-ai gândit sfinția ta. Apoi n-ai băgat de seamă că acei megieși despre care vorbeai își spuneau cu mândrie: „Noi, toți acești orășeni, am pus pecețile și iscăliturile”? Este drept că pentru prima oară întâlnesc așa o numire. Puteau să-și spună doar megieși și atât. Mergem mai departe, sporovăind mereu. Bătrânul se oprește și, privind insistent la o casă, mă întreabă pe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
lui cu ochi verzi de pisică, reuși să-i înfurie și pe cei mai înțelegători meseni, întrerupând totdeauna abrupt melodia hârâită de megafon. Așezate temporar lângă Jana, cea mai hazoasă dintre vecine, care, studiindu-i pe ascuns dintărătul gras al orășeanului, se strica de râs, Cătălina și Berta cea sfioasă comentară cu condescendență: Nu a dat de greu în viața lui și de aceea e așa gras și nici nu ține mult, că n-are răbdare... Nu vezi? El o pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
El o pune și asta cântă... Cum să nu fie gras?... Jana, care auzise această descriere antropomorfică, la adresa păpălăului, numai nu era să plesnească de râs. Le transferă și altora pătimașa ei stare sufletească, continuând să se înece de hazuri. Orășeanul simți unde bat femeile gureșe din Goldana și se supără, oprind geamantanul lui făcut din tablă zincată și împănat cu beculețe. În pauza creată, el se adresă tuturor mesenilor de la cumetria din Goldana: Tovarăși țărani, să avem pardon, tovarăși țărani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
vecine dispuse să petreacă din plin, exploatând conținutul cu multiple înțelesuri al cuvântării, se sfărâmară hohotind. Doar Berta, cea sfioasă și bălaie, icni scurt și se aplecă să ridice ceva ce, tocmai, căzuse sub masă. Simțindu-se lezat în demnitate, orășeanul bucălat îi bruftului pe toți mesenii, explicându-le cu fermitate, ca un autentic lăutar: Să știți, tovarăși țărani, că stația nu merge așa, fără elan! Că nici broasca nu cântă pe uscat. Da, da, tovarăși țărani! Nici broasca nu cântă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
conchise ea, în admirația mesenilor și mai ales a bărbaților, care, în câteva clipe, despuiaseră interiorul unui rând de clondire. Ba, s-avem pardon! , o contrazise, pe nănașă, cu glas de stentor, Nicanor. Felul ales, în care vorbi Nicanor, asemenea orășeanului cu stația de amplificare, captă atât de puternic bunăvoința convivilor, încât lingurile conteniră de surprindere. Cumătrul mi-a spus, la un pahar dulce, numai mie, cum s-a urmat cu vestita nuntă din vale... Mesenii erau numai ochi și urechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Galan, în timp ce nașa, mare maestră la tranșat cotlete și frigărui, în cârciumile din Capitală, îi arse povestitorului un ghiont sub coaste. Simulând perfect voia bună, deși ghiontul nănașei îi tăiase respirația, Nicanor se făcu a nu-i păsa de marafeturile orășeanului, cu bucile mari, care își dădea și mai mare importanță, întrerupând cântecele înainte de vreme, cum nu era obicei și așa cum nu se cuvenea la Goldana. Ba, Iuga Panțâru, cumnatu-său, cu mustața și sprâncenele mai înflăcărate decât coada veveriței, se înveseli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
el o strigătură anume făcută pentru cei din Kotonoaga, care nu prea știau să învârtească hora: Dă-te, vere, mai deoparte / Nu joci, numa' dai din coate / Pe-aici, nu te-mpiedeca / Du-te 'nvață a juca / Că încurci și cetera!... Orășeanul, cel fără pălărie și cu bucile mari, găsise, în acareturile lui de tinichea și de foaie de cort kaki, o nebună de săltată de la Goldana, dans care, învârtit, în sens invers acelor de ceasornic, de către meșteri-bărbați în ale horei, naște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
zilei într-o mahala din Dornești, unde căsuța părinților săi se mărginea și în dreapta, și în stânga cu locuințele tot atât de modeste ale unor familii de ovrei, fredona dus pe gânduri vocabule parțial cunoscute, care-l transportau în prima lui copilărie de orășean: Di rumene trinken vain Lesen mamalighe... Singma tir-li-tam Singma tir-li-tam... Lui Vladimir, căruia o translare completă și deplină a versurilor i-ar fi fost imposibilă, i se părea tot pe atâta de superfluă. La urma urmei, considera el, mie, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
spre care-și ține înclinată șmecherește bereta de rigoare a Marii Companii Vestice de Turism. Din prea îndestulata lui experiență de organizator și de responsabil pentru megaexcursii și pentru alte mari deplasări pe trasee majore, își dăduse seama imediat că orășenilor acestora, trăitori de metropolă, pe care era evident că-i paște Alzheimerul, degenerescența musculară ori, cel puțin, anchiloza pretimpurie, li se agitase, deja, în subconștient, dorința furibundă, irepresibilă de a ieși din autocar și de a cutreiera apostolește, cu pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Spunând acestea, bătrânul călugăr a zâmbit cumva încurcat... „Adică cum? Eu, față bisericească, vorbesc ce nu se cade...” dar nu a uitat să mă facă atent: „Acum n-ar fi rău să vedem grija lui vodă Grigore Ghica pentru nevoile orășenilor din Iași. Asta stă scris în hrisovul cela din raftul de dinaintea ta. Ia să auzim!” N-am avut încotro, pentru că vorba călugărului și apoi curiozitatea m-au împins să pun mâna pe hrisov și să încep a silabisi: „Io Grigorie
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
vorba călugărului și apoi curiozitatea m-au împins să pun mâna pe hrisov și să încep a silabisi: „Io Grigorie Ghica voievod...domn al Țării Moldova. Facem știre cu această carte a domnii mele tuturor...că iată văzând noi supărare orășenilor de aice din Iași de lipsa morilor, cercând morile pe la Prut și la alte locuri depărtate și socotind odihna și folosul obștii, am făcut aceste două roate de mori aice lângă târgu, în apa Bahluiului; dar pentru stare lor ca să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
în copac. Se întoarse către vale: — Ce-a fost asta? — Ai auzit? îl atacă Pinky pe Brigadier cu frumoșii ei ochi mari. Ai auzit sunetul acela? — Ce-a fost asta? întrebară domnul Chawla și Ammaji, militarii și polițiștii, adepții și orășenii. Fără să vrea își luară ochii de la vârful muntelui. Deasupra ceaunului uriaș de gătit al lui Kulfi atârna o creangă ruptă. În ceaun erau condimente și mirodenii, ierburi și fructe, un sos delicios. Și mai era ceva. Încet, se apropiară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
în procesul de trecere de la fântână la chiuvetă, de la o copilărie cu ocupația de bază pașterea oilor și vitelor la una în care doar vacanțele te mai trimiteau „la coada vacii”. Am prins din plin formarea elitismului de tip comunist: orășenii își luau distanță superioară față de săteni, muncitorii industriali priveau de sus la cei agricoli, dar și la cei cu tocul și cartea, învățătorii și profesorii cu studii adecvate începeau să-i elimine din cursă pe cei improvizați din primele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
prin satele de lângă Suceava. Intram în curțile oamenilor cu chestionarul în mână. Primele reacții erau mortale: - Doamnă, eu n-am decât un vițel și patru găini! Oamenii erau obișnuiți că oricine vine cu o hârtie în mână și arată a orășean vrea să le ia ceva, dacă se poate, chiar pielea de pe ei. Bariera era ucigătoare. Dacă treceai de ea după câteva zile de câștigare a încrederii, începea cealaltă sarabandă: - Am auzit că ne ascultați necazurile și le spuneți la București
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cum a trăit, Îmi spui? Dacă, pentru că fac rău, Tu cu răul mă pedepsești, spune-mi, Între Tine și mine, unde-i diferența, Îmi spui?1 Omar KHAYYAM I Uneori, la Samarkand, În seara unei zile domoale și posomorâte, unii orășeni lipsiți de ocupație vin să dea târcoale prin fundătura dintre două taverne, În vecinătatea pieței de mirodenii, nu ca să guste din vinul tămâios de Soghdiana, ci pentru a pândi du-te-vino-ul trecătorilor sau pentru a se lua de cine știe ce băutor cherchelit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
adăugându-i-se altă schimbare în calcul, numită reînnoire din care se extrăgea rădăcina, totul supra numărul de membri de familie. Goana după nou crease remodelarea vechiului într-un nou pe cât de hidos pe atât de liniștitor, pentru că Mârlanul ajuns Orășean se închina acum către Washington via Bruxelles. Slugă la doi stăpâni, cojanul, devenind mârlan în ieslele apartamentelor de bloc, cânta country mândruței cu unduiri orientale, făcând-o pe Maria Tănase această Fedră a cântecului românesc să moară definitiv. Folclorul, izvor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
uită să-și șteargă nasul, femeile stau cu mâinile în poale și se uită golite de idei la ecranul cu femei îmbrăcate în valută. La patru stații de autobuz în afara cartierului, urlă sfinx-ul brăilean, așteptându-și veșnicia pe care orășenii o clădesc de pe acum cu fervoare. Mă simt goală, privită insistent și vreau să plec. Până nu le guști mâncarea, până nu le lauzi gospodăria, pe cele două fete, eleve la gimnaziu, nu te lasă să pleci. Copacii, tot de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
înalt și slab, privind cu un ochi spre vest și cu unul spre est, bulbucându-i înspicați în galben de grâu. Trebuie să fie poet mi-am zis, numai ăștia văd Metafora precum câinele osul. Numai că metafora dădea frisoane orășenilor, iar turiștii englezi, veniți să caute în Brăila secretul traiului fără muncă, începură să filmeze. Dacă n-ar fi fost cârtițele și-a amintit peste ani un consilier pe patul de azil din celălalt capăt al țării, da, cârtițele îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]