1,263 matches
-
regelui; în 1795 membru și președinte al Consiliului celor Cinci Sute, apoi membru în conducerea Directoratului ămai 1799) și șef al grupului care urmărea revizuirea Constituției anului III. Sieyès, considerat cel mai bun dintre teoreticienii politici, era ascultat ca un oracol. Programul său consta în întărirea puterii executive, dar Bonaparte, după lovitura de stat din noiembrie 1799, îi dă doar rolul de al doilea consul provizoriu. Din 1800 nu a mai jucat decât un rol politic secundar; după zece ani, Revoluția
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
și mare în această lume. Geniul creator apare, după asemenea teorii, ca ființa cea mai iresponsabilă de pe pământ, iar ideea inspirației, izbucnind din subterana infernală, fie a iraționalului individual, fie a iraționalului colectiv, nu e departe de concepția delfică a oracolelor antice. Pythia cădea în extaz și proorocea în stranii bâlbâieli după ce se amețea aspirând îndelung gazele emanate din adâncul pământului printr-o spărtură de stâncă. Fumul inspirator al psihologismului modern, nu mai emană din pământ, ci din cimitirul ideilor individuale
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
aceste cazuri, răspunde H. Lusseau, în cartea sa Essai sur la nature de l’Inspiration scripturaire. Mai întâi, concepția inspirației extatice, în tumultul căreia subiectul își pierde cu desăvârșire conștiința, devenind iresponsabil ca un medium spiritist, e de proveniență păgână. Oracolele antice, sibylele, poeții cum îi concepe Platon, profeții cum îi concepe Philon din Alexandria își pierd cu desăvârșire stăpânirea asupra facultăților superioare ale sufletului și devin, prin entuziasmul divin, prin extaz, iresponsabili, iraționali. „în noi, inteligența e alungată de invazia
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pe la anul 220 spune despre naaseeni că preoții și conducătorii acestora pretindeau a cunoaște toate adîncurile înțelepciunii și de aceea și-au spus gnostici. Ei și-au adunat aceste înțelepciuni din Inițierile grecilor și negrecilor dar și din Mistere și Oracole. Purtătorul de antereu iudeo-creștin, clocotind de venin împotriva acestora se chitește și își zice în sine: ,,să vedem cum, prin strîngerea laolaltă a Misterelor tainice ale tuturor neamurilor despre care nu trebuie să se vorbească...” se va pune capăt ereziilor
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
o cunună ca simbol al cunoașterii tainelor divine și a puterii lor pentru îndreptarea celor stricăcioase din viața pămîntească. Deci Mitra și în religia strămoșilor noștri, însemna învățat, înțelept, iluminat în tainele dumnezeiești și purificat sufletește și trupește. În scrierea Oracolele calde- ene, Mama Pămîntească are părul parcă o cunună de raze ascuțite de lumină. Pe tăblița 53, care îl îndeamnă pe marele preot al geților Ili să se ducă în Palestina pen-tru a se lua de piept cu hoții de
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
că Marin Sorescu, familiar, conversativ și voit prozaistic în conduita lui stilistică, dezbracă mari teme lirice, care au fost ale poeziei de todeauna, de solemnitatea sub care poeții le-au înfățișat de obicei, ocolind pe departe voința de a fi oracol al ultimelor înțelesuri ale vieții, la care totuși ajunge și revine stăruitor. Slujitor de mistere fără îndoială, noul poet preferă costumului preoțesc și hieratismului, chiar evoluând prin altare, cămașa deschisă la piept, mânecile suflecate și umorul benign. Gluma delicat tristă
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
lungă listă. Interes special ar fi meritat, credem, și am aflat că este un viitor proiect al omului de cultură Principesa Margareta, sfera rețetelor românești după care s-au pregătit și se pregătesc bucatele la Curtea Regală. Jocul de-a oracolul. Mărturisesc cu oarecare pudoare că n-am mai completat, de cînd eram copil, un chestionar pe care mulți îl numesc gen oracol. Îmi amintesc cum schimbam cu colegii de școală fel și fel de albume ale căror file, uneori, le
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
sfera rețetelor românești după care s-au pregătit și se pregătesc bucatele la Curtea Regală. Jocul de-a oracolul. Mărturisesc cu oarecare pudoare că n-am mai completat, de cînd eram copil, un chestionar pe care mulți îl numesc gen oracol. Îmi amintesc cum schimbam cu colegii de școală fel și fel de albume ale căror file, uneori, le parfumam sau între care puneam și petale de flori la presat. Acum am ezitat mult în fața aceluiași gest pe care, altădată, îl
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
însă un fel de răspuns la compunerea mea de la un lector deopotrivă afabil și subtil-ironoic. Îl reproduc aici întocmai: "Citisem răspunsurile la chestionar și ps-ul, chiar a doua zi, cred, după ce le-ați trimis. Eu am agreat ideea întrebărilor gen oracol, încă de la început. Știu, argumentele Dumneavoastră din ps sînt infailibile, dar sînt convinsă de un lucru: forțînd limitele, dacă ar fi trebuit să argumentați pro un atare demers, ați fi făcut-o tot într-o manieră irecuzabilă. Asta ține de
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
fidelilor săi noi epifanii, mesaje neprevăzute și speranțe escatologice"552, Eliade spunea că prestigiul său și episoadele importante din biografia sa amintesc de practicile șamanice 553: vindecător, cântăreț, farmecă și stăpânește animalele sălbatice, coboară în infern, capul său servește de oracol. Cel care îmblânzește oamenii prin verb și poezie este simbolul și patronul unei mișcări inițiațice și populare, cunoscută sub numele de orfism 554 (Eliade apropia această mișcare concomitent "populară" și seducând elitele, comportând "inițieri" și dispunând de "cărți", mai degrabă
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ambivalente a arătării și ascunderii: " Din semințele de-ntuneric, destin încifrat/ în numere celeste, se naște lumina -/ și lumina coboară în suflet/ ca să se-ntoarcă închisă în el și în taină,/ ca apa vărsată în apă.// Astfel, stăpânul al cărui oracol se află în suflet/ poartă două coroane: una albă care-l arată făcându-l în timp să fie/ și alta neagră care-l ascunde sub nevăzutul din veșnicie" (Natura, vol. Gnoza, Editura T, Iași, 2005, în Friedrich Michael, op. cit., p.
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Labirint, ci, odată cu el, și învecinatul palat de la Cnossos. Concomitent, somnul reginei începu să fie și el scuturat de vise sumbre, în care mânia lui Poseidon - divinitatea mării și cutremurelor - transpărea într-o frământată și incontinentă maree de imagini. La oracolele cu care regina îi scrută, în consecință, voia, Poseidon răspunse fără echivoc: secretul smuls excesiv pietrei de arhitectonica Labirintului nu putea fi pacificat decât prin cufundare în trupul reginei cel îmblânzitor de transparență, și-așadar capabil să-i confere un
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
poezie și pentru ideea de fiu al omului liber, pentru călătoria profundă Între lumea reală și lumea spirituală, prima mefistofelica: ,,Îndrăzneala a fost uriașă să conversez cu Mefisto”, iar cea următoare, eliberatoare, asumată hieratic: ,,poate am greșit undeva semn de oracol/ Că umbră s-a răzvrătit În mulțimea de amănunte sonore”. În mare parte, puțină ,,sama de cuvinte” ce alcătuiește Începutul unui destin literar Întrerupt este Înțesata de simțământul degradării umane, de căderea În nimicnicie, astfel Încât ,,a gandi” Înseamnă ,,o clipă
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
și că-și ascultă mintea rătăcită). Corifeul nu vrea să plece urechea la prevestiri : faima ta de ghicitoare o cunoaștem, dar nu avem aici nevoie de profeți. El nu înțelege tâlcul aluziilor Casandrei la crimele Atrizilor (după enigme, ai rostit oracole cețoase ; mă simt neputincios), sesizând doar tonalitatea lor sumbră (vorbele acestea menesc nenorocire). De altfel, toate profețiile sunt formulate în așa fel ca să înspăimânte : Când izvorăște din oracol/ vreo știre bună pentru oameni ?/ Vestind nenorociri, profeții, ași ai vorbirii înfoiate
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
nu înțelege tâlcul aluziilor Casandrei la crimele Atrizilor (după enigme, ai rostit oracole cețoase ; mă simt neputincios), sesizând doar tonalitatea lor sumbră (vorbele acestea menesc nenorocire). De altfel, toate profețiile sunt formulate în așa fel ca să înspăimânte : Când izvorăște din oracol/ vreo știre bună pentru oameni ?/ Vestind nenorociri, profeții, ași ai vorbirii înfoiate,/ împrăștie în lume frica. Corul o acuză pe Casandra că e în delir (aiurezi, smintită de un zeu) pentru ca apoi să-i ceară socoteală cu privire la sursa ei de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
o acuză pe Casandra că e în delir (aiurezi, smintită de un zeu) pentru ca apoi să-i ceară socoteală cu privire la sursa ei de inspirație : Cine-ți dezvăluie aceste/ nenorociri copleșitoare,/ venite de la zei grămadă,/ și te stârnește să ne cânți/ oracole ce înfioară ? Oamenii obișnuiți nu sunt în stare să descifreze corect cuvintele inspirate de o putere supranaturală : Un daimon plin de ură/ s-a năpustit asupra ta/ și te silește însuși el să-ți cânți printre suspine/ durerile de moarte
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
recunoaște că străina a ghicit corect întâmplările cumplite din trecutul Atrizilor : Mă mir cum tu, fiind crescută dincolo de mare, și străină, te întâlnești mereu cu adevărul ; parcă l-ai fi văzut cu ochii. Deși admite că sunt prea de crezut oracolele ei, este derutat de cele spuse despre viitorul însângerat al casei regale din Argos : în privința celorlalte profeții rostite, mintea mea năucă iese din făgașul ei. Ajuns să o compătimească pe captivă, corifeul se miră că ea nu face nimic să
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
lumină nemuritoare în suflet (I, p. 203). Întunericul nu o înspăimântă, căci pentru ea, departe de a ascunde primejdii, noaptea e un cuib aerian,/ Un imens receptacol de Iubire (I, p. 205). Sfârșitul Alcestei urmează scăderea zilei și lăsarea întunericului : Oracolul a spus-o./ Ea va muri cu tonurile serii,/ Cu agonia Soarelui (II, p. 209). La început, este încă plin de lumină lacul în care Admetos urmărea odinioară curgerea timpului. Atunci, el plângea când vedea cum trecea amiaza ca o
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
și preluată ulterior de Racine a jertfirii unei alte tinere, fiica lui Tezeu și a Elenei. Cu excepția finalului, dramaturgul român urmează îndeaproape un model unic, tragedia lui Euripide Ifigenia în Aulida. În linii mari, desfășurarea intrigii este aceeași. Dând ascultare oracolului ce condiționează plecarea flotei grecești spre Troia de sacrificarea fiicei regelui, Agamemnon o cheamă pe Ifigenia la Aulis sub pretextul căsătoriei ei cu Ahile. Când se dezvăluie adevăratul rost al prezenței ei în tabără, tânăra refuză să fie salvată de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
că nunta aceasta e doar un basm... Nu pot uita îmbrățișarea ei fricoasă, ca o pasăre care ghicește primejdia (II 2). Atunci când descoperă un lucru pe care nu-l cunoștea încă, Ifigenia îl decodează corect numaidecât. Chrysis o informează despre oracolul care anunță că, dacă Ahile se va căsători, el se va bucura de o viață lungă dar lipsită de glorie, în timp ce, dacă va rămâne singur, el va muri curând acoperindu-se de faimă. Vestea e bună, crede prietena, căci înseamnă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
că, odată căsătorită cu el, îl va sili să renunțe la țelul lui real : pentru un erou, singura mireasă care i se cuvine e gloria. Răpindu-i eu moartea timpurie, îi răpesc totodată gloria (I 3). Când ia cunoștință de oracol, fata pricepe că destinele lor sunt legate, de vreme ce doar prin sacrificiul ei Ahile își poate duce la bun sfârșit misiunea eroică : de când cunosc destinul lui Achile, simt o liniște ciudată... Căci poate, totuși, mi-a fost ursit mie să-l
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
nimic. Noului Ahile i se pare cumplită ideea că un tată și-ar sacrifica propriul copil (Cu ce drept poate răpi un părinte viața fecioarei care se pregătea de nuntă ? - II 1), se îndoiește de capacitatea profeților de a descifra oracolele (cine ne poate spune că asta e voința zeilor ? - II 2). Animat de setea de dreptate, el refuză să pornească într-o luptă începută printr-o ticăloșie mai gravă decât cea pe care-și propune s-o repare : amară ar
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de nu înțelegeți ?... De ce mă lăsați singură ? (III). Ifigenia cunoaște rosturile tainice ale lumii inaccesibile celor pentru care se sacrifică. Aheii dau ascultare unei porunci divine sângeroase pentru a obține vânt favorabil expediției lor, dar nu cercetează sensul adânc al oracolului : ei nu vor să afle de ce li se cere cumplita ofrandă și se mulțumesc să crediteze interpretarea lui Kalchas, pusă la îndoială doar de Ahile (Eu nu știu dacă asta e sau nu voința zeilor - II 2). Singura pentru care
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
jertfei pentru cucerirea Troiei și e fericită că-și ajută tatăl să-și împlinească vechea năzuință, iar în dialogul dintre cei doi bucuria ei contrastează cu amărăciunea regelui : Nu mai vorbi de visul tinereței mele... de mult l-a năruit oracolul/ Cum aș putea uita că prin mine ți-ai adeverit tu visul (III). Din nou, Comentariile la legenda Meșterului Manole formulează teoretic o idee exprimată dramatic în Iphigenia, anume că ființa jertfită nu poate fi aleasă la întâmplare : În creație
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
și sfinxul, 1905), Gide (Oedip, 1930) și Cocteau (Mașina infernală, 1934) se raportează, direct sau indirect, la momentele esențiale ale mitului înfățișat de Sofocle : paricidul și incestul comise involuntar de eroul care încerca zadarnic să-și evite soarta anunțată de oracol, precum și automutilarea, sancțiune a crimelor impusă chiar de cel ce le-a săvârșit. În schimb, drama lui Radu Stanca Oedip salvat (1947) ia drept model cealaltă tragedie a lui Sofocle închinată eroului, Oedip la Colonos, care prezintă încercarea bătrânului orb
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]