7,285 matches
-
condiții optime, iar alții îmi spuneau că nu vor orbi în firmă. Când am mai căpătat ceva experiență, atitudinea lor s-a schimbat puțin. Mă chemau să-și satisfacă o curiozitate bolnavă. Voiau să vadă și ei cum e programatorul orb. Era o întreagă distracție la interviuri", a adăugat Radu Vasile. Umilințe la interviuri „De-a lungul interviurilor, am fost întrebat dacă orbii pot face copii sau dacă știu să scriu la tastatură. Dacă am terminat facultatea de matematică-informatică, măcar atâta
Impresionant: Cel mai bun IT-ist român e orb. Vezi povestea impresionantă by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/63476_a_64801]
-
dezamăgirile, haosul, disperarea, limitele, ar fi în stare să-i „înfrâneze această sete nebună de viață, o sete necuviincioasă poate, destrăbălată”, tipic karamazoviană, considerată de unii moraliști, în chip straniu, ticăloasă, în vreme ce această neostenită sete de viață servește schopenhaueriana voință oarbă de a fi: „Vreau să trăiesc și trăiesc, chiar dacă trăiesc împotriva oricărei logici. Nu cred în ordinea lucrurilor, dar îmi sunt dragi frunzulițele lipicioase ce se ivesc primăvara din muguri, îmi este drag cerul albastru, uneori îmi este drag chiar
Tăcerea care ne umple de dangătul tuturor clopotelor by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/4731_a_6056]
-
--- MARGARET ATWOOD (n. 1939) este cea mai cunoscută scriitoare canadiană, autoare a peste 35 de volume de proză, poezie și eseuri critice, traduse în zeci de limbi. A scris romane (, Povestea cameristei, Ochi-de-pisică, Oryx și Crake, Asasinul orb,Femeia comestibilă etc.), volume de proză scurtă (Dancing Girls and Other Stories etc.) și de poezii (The Circle Game, Interlunar, Morning in the Burned House, Eating Fire: Selected Poetry etc.), precum și literatură pentru copii. Printre numeroasele premii care i-au
Alias Grace () [Corola-journal/Journalistic/4738_a_6063]
-
nu mai este respectată nici o regulă, orice lovitură și oricât de joasă, din cele pe care până și boxul le interzice, poate fi folosită, iar trivialitatea ideilor și a limbajului a devenit monedă curentă. M-aș referi doar la ura oarbă pe care câțiva indivizi lipsiți și de cultură, și de scrupule, o nutresc față de intelectuali de valoarea unor Andrei Pleșu și H.-R. Patapievici. Directorul onorific al „Dilemei vechi” a avut masochismul (iartă-mă, Andrei!) de a publica într-un
Cui i-e frică de Pleșu și de Patapievici? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4743_a_6068]
-
destinul lui, ci cu harul lui. Să ajungi cel mai longeviv om de stat din istoria României, să întorci la nesfârșit și celălalt obraz atunci când ești lovit, este peste puterile unui om. Prezentul care nu vede asta este un prezent orb. Noi suntem cei care pierdem, nu el. Prezentul românesc trece mereu pe lângă șansă", a conchis Alteța Sa Regală Principele Radu al României. Citește și:
Principele Radu: Regele i-a întors spatele lui Hitler de două ori, ce se întâmplă azi este o joacă deplorabilă () [Corola-journal/Journalistic/47502_a_48827]
-
din zona politicului a desfigurat un spațiu care ar fi trebuit să fie al creativității pure. A nu vedea că dezinteresul pentru cultură e datorat și intoleranței profesate de comisarii politici de la anumite publicații cu pretenții „elitiste” înseamnă a fi orb. Când, programatic, lauzi cărțile unor autori convenabili și, la fel de programatic, le tăvălești în noroi pe cele scrise de inamici ideologici, de ce te-ar mai crede cititorul? Poate te crede o dată, de două, de trei ori. Dar când lauzi cu obstinație
Contra cronicii literare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4762_a_6087]
-
moartea soției sale, doamna Stela, din 2002). Transcrisă cu fidelitate, convorbirea scoate la suprafață „povestea” unui personaj uluitor. Spre deosebire de dialogul cu Emil Cioran, unde bătrînul moralist era puțin prezent spiritualicește în conversație, M. Ivănescu dovedește - deși el însuși octogenar, aproape orb și imobilizat la pat - o vitalitate intelectuală neverosimilă și o memorie care rareori îi joacă feste. Pregătit pentru întîlnirea cu poezia lui de lectura comentariilor critice ale lui Al. Cistelecan, Gabriel Liiceanu întîmpină dificultăți în plasarea pe aceeași lungime de
Măștile adevărului poetic by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4766_a_6091]
-
alb, concentrând în repezi tușe mitice povestea apartenenței și adevărul celor amenințați de demon. Roman istoric și politic, etnografic și autobiografic, de dragoste și de atmosferă, Aripile demonului stăpânește știința de a suspenda oarecum decizia Istoriei, căci tăietura netă și oarbă a evenimentului istoric este umanizată într-o proză de extraordinară știință a reconstituirii. Povestirea lucrează, declarat și îndrăzneț, în descendența prozei ardelene gen Slavici, Agârbiceanu, Pavel Dan, Rebreanu, chiar Blaga, dar și cu o vagă ritmare sadoveniană, poematică a detaliului
O amplă frescă transilvană by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4779_a_6104]
-
o predea. Și-a dorit o familie, dar nu a avut-o. Și-a dorit reforma educației și nu a obținut-o. De pe urma lui nu au rămas decît cărțile, care sînt o variantă seacă de pozitivism cras, în care mecanica oarbă a materiei strivește implacabil destine și galaxii. Sub unghiul tentei fataliste, propria viață i-a confirmat teoria, dar platitudinea unei viziuni în care materia se mișcă fără sens l-a condamnat pe Conta să nu aibe parte de epigoni sau
Plectrul fatalității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4782_a_6107]
-
asemenea lui Absalom, fiul lui David, asasinul fratelui său Amnon, sau Cain, ucigașul lui Abel. Personaj misterios al teatrului simbolist, moartea rămâne mereu într-o invizibilă prezență. Ea este Intrusa pe care nimeni n-o vede, dar o simte bătrânul orb, a cărui infirmitate este numai exterioară. Orbirea cea mai gravă, orbirea spirituală, apare însă în Les Aveugles. Conduși de un preot, ei rămân absolut singuri la moartea acestuia. Orbii din piesa lui Maeterlinck, simbol al omului lipsit de dimensiunea spirituală
Maurice Maeterlinck și „oaspetele necunoscut“ by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/4679_a_6004]
-
de un microb devastator care răspunde tocmai la numele de homo sapiens. Potrivit acestei optici, omul e satîrul evoluției, căsăpitorul care va semna ferparul vieții pe Terra. Ceea ce, darwinește vorbind, n-ar fi o dramă, căci oricum curgerea vieții e oarbă. Locul unde Keith Ward atinge pragul subtilității e cel privitor la conștiință. Dacă îi luăm în serios pe fizicieni, electronii nu sînt „particule elementare” (expresia ca atare e un nonsens de vreme ce fundamentul elementar al lumii ne scapă în cursul experimentelor
Erezia cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4707_a_6032]
-
în operă de kamikaze trimiși de Arafat deveniseră aproape o rutină. Din acest punct de vedere romanul lui Yehoshua este o breșă în indiferența ce se instalase în rândul publicului larg față de moartea aproape zilnică în marile aglomerații urbane, impredictibilă, oarbă. Astfel, o încă tânără și frumoasă evreică imigrată dintr-o țară ex-comunistă (al cărei nume nu este precizat, cititorul presupune totuși a fi vorba de un teritoriu din fosta Uniune Sovietică), despărțită de soț și de fiul adolescent (care se
Expiere și renaștere by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4957_a_6282]
-
selectez între prieteni și dușmani/ oamenii în general mi se par obiecte reușite/ cu ochi mobili și haut-parleur/ în fine demni de luat în seamă/ dacă n-ai apucat să te îndrăgostești deja/ de o broască țestoasă/ fidelă și aproape oarbă/ bâjbâind printre teancurile de cărți de pe podele/ cu credința nestrămutată/ că va ajunge undeva./ Când voi orbi și eu/ îmi voi înfrâna pe cât pot hautparleurul/ ca să nu-i creez vreun complex de inferioritate/ și muți și fericiți com continua/ să
„Omul cu broaște țestoase“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4976_a_6301]
-
putem explica. Avea dreptate Blaga să vorbească de o cunoaștere luciferică, în stare să sporească misterul creației. Un exemplu între altele este oferit de studii recente asupra orbetelui sau țâncul pământului, cum i se mai spune în popor, un șoarece orb, mai mic decât cârtița, cântărește doar 30 de grame, la fel ca aceasta, trăiește în galerii subpământene pe care le sapă singur. Duce o existență colectivă, asemenea furnicilor, împărțindu-și riguros sarcinile și lăsând reproducerea pe seama reginei care își alege
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4977_a_6302]
-
de 25 ani, din care cel putin 12 ani și 6 luni în aceste munci; - femeile, la împlinirea vîrstei de 50 ani, cu vechime în munca de 20 ani, din care cel puțin 10 ani în aceste munci; c) angajații orbi, care au obținut pensia de invaliditate, au dreptul să primească în locul acesteia pensia de bătrînețe integrală la împlinirea vîrstei de 50 ani bărbații și 45 ani femeile, dacă au cel putin 15 ani, respectiv 10 ani vechime în munca. La
DECRET Nr. 292 din 10 august 1959 privind dreptul la pensie în cadrul Asigurărilor Sociale de Stat. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106183_a_107512]
-
la împlinirea vîrstei de 50 ani bărbații și 45 ani femeile, dacă au cel putin 15 ani, respectiv 10 ani vechime în munca. La împlinirea acelorași vîrste și vechimi în munca, au drept la pensia de bătrînețe integrală și angajații orbi calificați sau recalificați în școli speciale. (2) Pensia de bătrînețe se cuvine celor prevăzuți în alin. 1 lit. a și b, chiar dacă, la data cererii de înscriere, ei nu mai lucrează în muncile care le dau dreptul la pensie cu
DECRET Nr. 292 din 10 august 1959 privind dreptul la pensie în cadrul Asigurărilor Sociale de Stat. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106183_a_107512]
-
nu poate fi vreodată înlocuit. Suntem condamnați să continuăm fără el. E ca și cum am conduce printr-o ceață deasă sau ca și cum am călări pe spinarea unui tigru. Mircea Eliade a fost o sursă de lumină și de forță pentru șoferul orb, pentru cel care călărește tigrul. A merge mai departe fără el este cu mult mai greu. Nu e imposibil. E în mod fundamental diferit. NIAS, Wassenaar, 21 ianuarie 1987 („A.R.A. Journal”, Davis, 10, 1987, pp. 4-5) Traducere din engleză
Mircea Eliade la 70 de ani by Ioan Petru Culianu () [Corola-journal/Journalistic/4626_a_5951]
-
semnificativul text cu următoarele cuvinte: „Suntem condamnați să continuăm fără el. E ca și cum am conduce printr-o ceață deasă sau ca și cum am călări pe spinarea unui tigru. Mircea Eliade a fost o sursă de lumină și de forță pentru șoferul orb, pentru cel care călărește tigrul. A merge mai departe fără el este cu mult mai greu. Nu e imposibil. E în mod fundamental diferit.” Nu există nici o îndoială că aceste cuvinte se referă în primul rând la sine însuși. El
Inima înțeleptului și statuia lui – Contribuții la exegeza lui Eliade – by Liviu Bordaș () [Corola-journal/Journalistic/4625_a_5950]
-
se referă în primul rând la sine însuși. El este cel care călărește tigrul, așa cum îi scria maestrului său cu zece ani mai devreme. Expresia e preluată din titlul cărții lui Julius Evola, Cavalcare la tigre (1961), după cum metafora conducătorului orb vine de la titlul unei colecții de nuvele a lui Giovanni Papini, Il pilota cieco (1907). Aceste referiri explicite la doi autori importanți pentru tânărul Eliade - reprezentând, cultural și politic, dreapta radicală -, ca și filiația de maeștri și discipoli avându-l
Inima înțeleptului și statuia lui – Contribuții la exegeza lui Eliade – by Liviu Bordaș () [Corola-journal/Journalistic/4625_a_5950]
-
Eliade însuși se îndepărtase de ideile lui Nae Ionescu, fără să renege modelul său formativ. De fapt, o „despărțire de Culianu”, de propria sa persoană așa cum se modelase în prezența directă a maestrului, cu acceptări, cedări și eventuale oportunisme. Șoferul orb Din nefericire, Culianu nu a mai apucat aniversarea din 1992 și nici pe cele succesive, din ce în ce mai asaltate de istorie. Nu știm cum ar fi arătat următorul său omagiu adus maestrului. Tonul acestuia ar putea fi configurat, virtual, pe baza textelor
Inima înțeleptului și statuia lui – Contribuții la exegeza lui Eliade – by Liviu Bordaș () [Corola-journal/Journalistic/4625_a_5950]
-
1987, că este sau poate deveni acest discipol ideal, adică viitorul Mare Maestru al zen-ului românesc? Probabil că nu. Maestrul nu mai putea arunca noi bușteni găuriți pe suprafața apei. Dintr-o țestoasă chioară, discipolul se transformă într-un șofer orb. Un șofer care, așa cum știm azi, se îndrepta spre o coliziune fatală cu istoria, jalnicul Graal al poporului său.
Inima înțeleptului și statuia lui – Contribuții la exegeza lui Eliade – by Liviu Bordaș () [Corola-journal/Journalistic/4625_a_5950]
-
adecvare la sistemul occidental, cu prețul unor umilințe și a unor suferințe importante, în absența unei adevărate înțelegeri din partea Occidentului. Finalul spectacolului îi face pe oameni sa gandeasca pozitiv și să privească spre viitor cu ochi mai buni. Un popor orb după 45 de ani de comunism, găsește resursele reînvierii sale și se transformă într-un campion. Unul care le poate arăta calea și altora. “Dedic acest spectacol poporului român, frumuseții lui interioare necorupte, care într-o zi îl va ajuta
Dan Puric, eveniment important la vârsta de 55 ani: Odată plecat în lume... () [Corola-journal/Journalistic/46537_a_47862]
-
sub ambiția unei cantități care neapărat trebuie să fie copleșitoare. A crede că profunzimea unui eseu stă în extenuarea pe care o resimți la capătul efortului de a-l scrie trădează o logică proletară, de miner săpînd într-o galerie oarbă: nu vezi capătul demersului și nici nu-i intuiești deznodămîntul, dar nu te poți opri din scris. În felul acesta, excesul de informație nu e atît un indiciu al subtilității de spirit, cît al nesiguranței în atingerea temei. La mijloc
„A cădea sub incidența“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4667_a_5992]
-
gînd, ci doar de o ambiție epică care înaintează la întîmplare, fără un sens precis. De aceea volumul nu e de contribuție, ci de compilație, spiritul autoarei fiind laborios prin cuprindere și meticulos prin amănuntul invocat, atîta doar că e orb, neavînd sprijinul unui orizont de gîndire. Din acest motiv, cititorul nu poate intui unde vrea să ajungă autoarea, în schimb vede cum cartea capătă proporții ciclopice, edificiul fiind cu adevărat megalitic, atîta doar că, în locul unei piramide coerente, dai peste
„A cădea sub incidența“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4667_a_5992]
-
Sofocle. În ambele piese, Oedip îl acuză pe Creon că uneltește cu Tiresias să-l înlăture de pe tron (Să mă răstoarne vrea;/ Mă sapă-n chip viclean și de-asta-a și tocmit/ Pe-acest coțcar, pe-ăst vrăjitor 1 - Oedip Rege; Orb și el,/ și tu! V-ați înțeles acum,/ când tu vrei tronul! - Oedip, 8). Cel învinuit, fratele reginei, răspunde că preferă să dețină autoritatea fără a simți și frământările domniei (Cui oare crezi că drag/ I-ar fi mai mult
Orbire și cunoaștere by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4670_a_5995]