2,680 matches
-
d. 17 ianuarie 2001, Bertea) este un scriitor român. Se naște în 17 iulie 1932, la Ogretin, jud. Prahova, într-o familie de țărani. Este fiul lui Ion Mihai și al Sevastiței (n. Voiculescu). La vârsta de un an rămâne orfan de mamă, iar la treisprezece ani îi moare și tatăl. Frecventează școala primară în satul natal, apoi Liceul „Sf. Petru și Pavel” din Ploiești. Un an lucrează ca învățător suplinitor în comuna Bertea din județul Prahova unde se va căsători
Nicolae Mihai () [Corola-website/Science/308962_a_310291]
-
din România; Specialist în malariologie; Medic Emerit al Republicii Populare România. Naționalitate și cetățenie: Română Confesiune: Ortodoxă S-a născut la 2 noiembrie 1900, în satul Corpaci, județul Bălți (Basarabia), într-o familie de țărani săraci cu 4 copii. Rămâne orfan de mamă la vârsta de 5 ani și, împreună cu frații săi, este căsat în grija unorrescut de niște vecini, întrucât tatăl este nevoit să le asigure existența muncind departe de casă, între anii 1914-1917 fiind și mobilizat pe front. Deoarece
Leonid Grom () [Corola-website/Science/332959_a_334288]
-
în Sagu s-a impus Legea agrara (1922-1925). Pentru această au fost de folos pământurile și proprietățile văduvei contelui Ștefan Szapari. S-au dat câte două hectare de pământ celor care au luat parte la război și celor fără avere, orfanilor de război, invalizilor și țărânilor fără avere, printre alții. Cu creșterea populației a crescut și întinderea comunei, iar pământurile care sunt lucrate fac cea mai mare parte din aceasta. Mașini de treierat au existat deja din 1900. La început s-
Comuna Șagu, Arad () [Corola-website/Science/310113_a_311442]
-
București - d. 1985 la Cluj-Napoca) a fost un matematician român. Este considerat unul dintre creatorii de frunte ai școlii matematice românești. S-a născut la București ca fiu al unui negustor. Nu are o copilărie prea fericită, de mic rămâne orfan de tată. Mama s-a recăsătorit cu profesorul de matematică Gh. Nicolaevici. De la acesta a dobândit primele îndrumări, fiind elev la Liceul Sfântul Sava. În timpul Primului Război Mondial este nevoit să-și întrerupă studiile și se refugiază la Roman, unde se angajează
Dumitru Ionescu () [Corola-website/Science/326198_a_327527]
-
la o pensiune pentru a nu fi arestat și deportat, în timp ce aceștia au fost deportați în Germania pentru a fi „stârpiți” (ceea ce s-a și întâmplat). Fără bani, Boris este dat afară din pensiune și ajunge într-un cămin de orfani unde are norocul de a fi primit de o învățătoare din Bordeaux, pe nume Marguerite Farge, care nu aprobă politica de prigoană a străinilor și evreilor, și-l ascunde în propria ei locuință, în ciuda riscului de a fi ea însăși
Boris Cyrulnik () [Corola-website/Science/326554_a_327883]
-
dar nu există probe. În ianuarie 1561 obține funcția de președinte al "Court of Wards and Liveries", fiind succesorul lui sir Thomas Parry. Ca președinte al "Court of Wards", William Cecil supervizează creșterea și educația fiilor bogați ai aristocrației, rămași orfani înainte de a ajunge la maturitate. Printre aceștia s-au aflat Eduard de Vere, al XVII-lea conte de Oxford, Henry Wriothesley, al III-lea conte de Southampton și Roger Manners, al V-lea conte de Rutland. În februarie 1559 este
William Cecil, I Baron Burghley () [Corola-website/Science/331118_a_332447]
-
liturgice și cele de rugăciune individuală accentuiază că - dacă faptele publice de pocăință sunt obligatorii - cea mai plăcută jertfă și totodată adevăratul post este acela stabilit de profeți: „o inimă căită și smerită”, „ruperea lanțurilor nedreptății”, milostivirea față de văduvă și orfan, grija față de cel străin și fără adăpost. Pe lângă celelalte interdicții care le găsim și în cadrul altor sărbători iudaice, de Iom Kipur există 4 interdicții speciale. 1. Interdicția de a mânca și a bea. 2. Interdicția de purta veșminte de piele
Iom Kipur () [Corola-website/Science/304071_a_305400]
-
independența absolută și reciprocă între forme, culori și spațiu. s-a născut la 4 februarie 1881 în mica localitate Argentan din Normandia, singurul fiu al lui Marie-Adèle Daunou și Henri-Armand Léger, crescător de vite. La vârsta de trei ani rămâne orfan de tată. Își termină studiile la școala parohială din Tinchbray și, începând de la vârsta de 16 ani, lucrează ca desenator în ateliere de arhitectură la Caen (1897-1899) și la Paris (1900-1902). În anul 1902 se înscrie la Școala de Arte
Fernand Léger () [Corola-website/Science/308312_a_309641]
-
îndepărtare de eshatologia biblică, înlocuirea cu înălțarea elenistică a sufletului spre nemurire 9. Dar în toate scrisorile Sfântului Ignatie, dimensiunea ecleziastică este de maximă importanță. Împotriva individualismului „falșilor învățători” docetici, el subliniază nevoia de a arăta dragoste pentru văduve și orfani și pentru acei în nenorocire 10. Adevărații creștini nu sunt cei care își urmează propria voință, ci acei care sunt uniți cu semenii lor sub conducerea episcopului 11. Starea lor finală 5 Ideea fundamentală a teologiei Bisericii Răsăritene a subliniat
Nr. 1, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/145_a_96]
-
criticilor de gen, La Familia devenind un punct de referință în Hip-Hop-ul românesc. Piese precum „Vorbe”, „Tupeu de borfaș”, „Probleme de familie” vorbesc despre problemele de cartier, cu care cei doi membri sunt familiarizați, ambii provenind din familii sărace (Sișu, orfan de tată iar Puya cel mai mic dintre cei 4 frați). În 2003, Sișu este arestat pentru consum de droguri și este condamnat la 3 ani de închisoare, o lovitură mare pentru întreaga mass-medie. În 2005 este eliberat condiționat dar
La Familia () [Corola-website/Science/303649_a_304978]
-
María de Santibáñez, era servitoarea de încredere a reginei. Quevedo, deși supradotat, avea mai multe defecte fizice care aveau să-i influențeze viața și opera : avea picioarele strâmbe și mergea șchiop, era supraponderal și cu grave probleme de vedere. Rămas orfan la șase ani, s-a refugiat în cărți la Colegiul Imperial al Companiei lui Iisus din Madrid. În 1596 se înscrie la Universitatea Alcalá de Henares, unde studiază intens până în 1600. Pe lângă materiile studiate la universitate, studiază pe cont propriu
Francisco de Quevedo () [Corola-website/Science/307850_a_309179]
-
30 noiembrie 1466 - d. 25 noiembrie 1560) a fost un om politic care a fost în fruntea Genovei din 1528 până în 1560 când a murit. Doria s-a născut la Oneglia dintr-o familie de vechi genovezi și a rămas orfan la o vârstă fragedă, după care a devenit un soldat de avere care a deservit mai întâi garda papală și apoi diferiți prinți italieni. Părinții săi au fost Ceva Doria, co-lord de Oneglia, și Caracosa Doria. În 1503 a luptat
Andrea Doria () [Corola-website/Science/325057_a_326386]
-
în amfiteatrul "Lotería Nacional" din Madrid, iar în 2010 și 2011 au avut loc în "Palacio Municipal de Congresos de Madrid. "În 2012, extragerile s-au mutat la "Teatro Real" din Madrid. Elevii școlii Sân Ildefonso (în trecut școală pentru orfani și pentru copiii funcționarilor publici) extrag numerele și premiile corespunzătoare, "cântând" cu voce tare rezultatele în fața tuturor. Până în 1984 numai băieții de la Sân Ildefonso participau la extragere; în acel an Mónica Rodríguez a devenit prima față care să cânte rezultatele
Loteria spaniolă de Crăciun () [Corola-website/Science/330399_a_331728]
-
3/16 mai 1905 în satul Severinovca, din apropiere de orașul Râbnița (în raionul Transnistria din regiunea Kameneț-Podolsk de astăzi). Părinții săi erau învățători la școala din sat, erau de etnie ucraineană și au murit când Piotr era copil. Devenind orfan la vârsta de 12 ani, el a trebuit să presteze diferite munci, precum cele de păstor și morar în satul său natal. La vârsta de 15 ani, el a părăsit satul natal și s-a înscris la Școala agricolă din
Piotr Verșigora () [Corola-website/Science/311053_a_312382]
-
populare de pe valea superioară a Mureșului. Se naște la 8 decembrie 1911 în satul Pietriș, com. Deda, jud. Mureș, într-o familie de țărani. Din copilărie deprinde primele cântece populare de la mama sa și învață să cânte la trompetă. Fiind orfan de tată (căzut în luptele Primului Război Mondial), după absolvirea celor 4 clase primare (1922) este nevoit să muncească alături de mama sa la câmp. Cu dorința de a se realiza, pleacă la București în 1928. Ajunge să fie "băiat de prăvălie", servitor
Pavel Tornea () [Corola-website/Science/326652_a_327981]
-
mancurtizării” care înseamnă în primul rând uitarea cuvântului mamei, realitate surprinsă veridic de poetul Grigore Vieru chiar în cunoscutul poem ce poartă titlul « Cuvântul Mamei»: Pruncii îl zuruie. Bătrânii îl visează. Bolnavii îl șoptesc. Munții îl gândesc. / Fricoșii îl strigă. Orfanii îl lacrimă. Răniții îl cheamă. / Iar ceilalți îl uită. / O, Mamă ! O, Mamă ! (VRF, 53 / De la noua atitudine față de Cuvânt, la Necuvânt TGrp, 282). În poezia de Chișinău a lui Grigore Vieru, Mama se relevă după cum s-a mai spus
Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]
-
(n. 1807, Timișoara -- d. 1855, Londra) a fost un pictor de origine maghiară, un exponent al stilului Biedermeier în Regatul Ungar și Banat. Károly (Charles) Brocky a rămas prematur orfan și a fost crescut în cadrul unei trupe de actori. În perioada anilor 1822 - 1823 a primit primele lecții de desen în Timișoara din partea lui Antal Schuetz și în Vârșeț (Șerbia) din partea lui Gabor Melegh. A studiat la Academia de Artă
Károly Brocky () [Corola-website/Science/335545_a_336874]
-
declarație l-ar fi salvat pe George Alexianu de la condamnarea la moarte, l-ar fi salvat și pe „amicul din tine rețe” de la viața pe care a dus-o sub comu niști, ca fiu al unui criminal de război!... Un orfan „de război” pe care toți se fereau să-l ajute!... Cu toate acestea, mai bine mai târziu decât niciodată: declarația rămâne extrem de utilă, căci mai salvează ceva, ceva foarte important: Onoarea familiei Alexianu și a Neamului românesc. Dar nu mă
Editura Destine Literare by Ion Coja () [Corola-journal/Journalistic/97_a_206]
-
seamă reprezentanți ai filosofiei carteziene în Ardeal, adept al raționalismului cartezian și al sistemului lui Nicolaus Copernic și personalitate emblematică a învățământului maghiar. A studiat în perioada 1636 - 1648, la Cluj și la Alba-Iulia, limbile orientale, teologia și filozofia. Rămas orfan de mic, a trebuit să înfrunte mari dificultăți financiare datorită cărora a întrerupt studiul de două ori. Colegiul de la Alba-Iulia oferea cele mai înalte standarde ale învățământului universitar din Transilvania. Aici, Apáczai îi va întâlni pe profesorii Johann Heinrich Alsted
János Apáczai Csere () [Corola-website/Science/305093_a_306422]
-
trimiși pe front. Până în ianuarie 1918, din Timișoara au fost mobilizați și trimiși pe front 12.832 bărbați, dintre care mulți nu s-au mai întors la familiile lor. Mii de femei au rămas văduve, mii de copii au rămas orfani. Pe fondul acestui tablou sumbru, marcat de numeroase lipsuri și pierderi de vieți omenești, nemulțumirile acumulate izbucnesc în agitații de stradă, în frământări sociale. În 2 decembrie 1917 peste 4.000 de oameni au ieșit în stradă și cer încheierea
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
la tron. Cele mai multe puteri europene au văzut unirea Franței și Spaniei sub un singur conducător ca o amenințare semnificativă. Micului Ludovic al XV-lea i-au fost aduse la cunoștință responsabilitățile grele care stăteau pe umerii săi. El era un orfan acum, fără frați în viață, fără unchi sau mătuși legitimi cu excepția lui Filip al V-lea, și fără veri primari legitimi (cu excepția celor din Madrid). Unica lui relație apropiată era ducele de Orléans, nepotul de frate lui Ludovic al XIV
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]
-
cartea dacă l-ar fi crezut în continuare mort. Cum Beatrice era mama copiilor Baudelaire, a murit în incendiul care a distrus conacul Baudelaire. Nu trebuie sa fie confundată cu altă Beatrice Baudelaire, fiica lui Kit Snicket, sora adoptată a orfanilor Baudelaire. Snicket face frecvent referiri la Beatrice în poveștile sale și ii dedică fiecare carte din "O serie de evenimente nefericite" ei. De asemenea se știe ca Snicket fusese „prieten” apropiat cu o femeie a cărei prima inițială a numelui
Lemony Snicket () [Corola-website/Science/327065_a_328394]
-
se știe ca Snicket fusese „prieten” apropiat cu o femeie a cărei prima inițială a numelui era „R.”, care era Ducesa de Winnipeg. Lemony Snicket s-a însărcinat singur cu obligația de a cerceta și a scrie trista poveste a orfanilor Baudelaire, din cauza „multor motive personale și legale”. Le urmărește mișcările și strânge probe legate de aventurile lor, dar este posibil să nu-i fi întâlnit niciodată pe Violet, Klaus sau Sunny în persoană. Multi fani îl identifica, totuși, drept șoferul
Lemony Snicket () [Corola-website/Science/327065_a_328394]
-
este un fel de detectiv, o referire la investigațiile sale în cazul copiilor Baudelaire. Snicket deseori se subapreciază; se descrie ca fiind un laș, iar în anumite momente ale povestirilor sale menționează ca nu ar fi fost la fel de curajos ca orfanii Baudelaire în situația lor. De asemenea mărturisește ca a făcut lucruri care nu erau nobile, cel mai notabil fiind furtul vasului de zahar de la Esmé Squalor. De asemenea a sugerat ca a jucat un rol în uciderea părinților Contelui Olaf
Lemony Snicket () [Corola-website/Science/327065_a_328394]
-
acesta își făcu în Valahia o situație acceptabilă. Arendaș, mic proprietar, apoi subprefect, cu reședința la Bolintin, sat aproape de București; el nu apucă să-i lase celui de al doilea născut, Dimitrie, o avere care să-l scutească de griji. Orfan de ambii părinți încă din 1831, tânărul a fost crescut de rude mai avute. Se susține de timpuriu, precum Grigore Alexandrescu, I. L. Caragiale, Mihai Eminescu, prin slujbe funcționărești. În 1841 era copist la Secretariatul de Stat, în 1843 - secretar la
Dimitrie Bolintineanu () [Corola-website/Science/298949_a_300278]