5,945 matches
-
prefață, în care își revendică drepturile conferite prin Duhul Sfânt direct de Dumnezeu. În noile condiții, rolul profetului scade, iar valoarea inspirației este socotită îndoielnică și arbitrară. Urcarea la cer a lui Isaia este o zvâcnire de durere, nostalgie și orgoliu. Trăsături definitorii ale genului apocaliptic După cele șase prezentări, putem încerca o descriere fenomenologică a literaturii apocaliptice. Voi urma grosso modo excelenta introducere a lui P. Vielhauer la capitolul „Apocalipse” din ediția E. Hennecke, W. Schneemelcher, R. Wilson 128. Patru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ai mei. ― Mă bucur tare că gândești așa, Despi. ― Altfel nu se poate, tati. Dar nu mă Întrebi de ce am venit la tine? ― Nu. Dar un șef de salon - ca tine - are mereu probleme profesionale și uneori Își calcă pe orgoliu și vine la „cel bătrân” să ceară un sfat - a conchis Nicu, cu zâmbet cald. ― Uite un nou motiv În plus să-l iubesc pe tati. Altul ar fi pus Întrebarea ca la tribunal: „Ia spune, ce probleme ai?” ― Da
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
dăduse Dumnezeu un fiu așa de harnic și de conștiincios; în schimb, Mafalda, pentru care învățătura de carte nu fusese o slăbiciune prea mare, se arăta mai curând nemulțumită de zelul școlăresc exagerat al celui pe care îi plăcea, cu orgoliu, să-l numească uneori il mio figlio unico și-i bătea discret apropo-ul să o lase mai moale cu cartea și să se bucure mai mult de tinerețe și de viață. Nu-ți mai face atâtea griji pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mult mai conciliantă, cu întrebări simple de matematică, științele naturii, geografie și un sondaj sumar de cunoaștere a limbilor franceză și germană. Ce mai, Vasili al nostru a fost supus la un adevărat examen la care a făcut față strălucit. Orgoliul lui, ambiția pe care i-o cunoșteam de a fi "cel mai bun" i-au fost de un "folos" la care nici unul dintre noi nu se gândise. Cei doi ofițeri au schimbat câteva cuvinte în șoaptă și cel tânăr a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
eu nu m-am trezit niciodată. Nu am vrut să mă trezesc. Poate doar acum... Școala mergea excelent, comportarea ei era cum nu se poate mai corectă. Rodul efortului nostru se vedea în ea și inima îmi creștea de bucurie. Orgoliul nostru de meteci era satisfăcut. Era frumoasă, inteligentă, prima din clasă de la primară până la bacalaureat, ascultătoare, cuviincioasă... Iar comunicarea cu noi, părinții, era și ea perfectă: ne consulta pentru cele mai neînsemnate decizii, ne împărtășea gânduri, impresii... Iar eu, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
să-i citească din cărțile sfinte câteva fragmente despre iertarea păcatelor, că moartea venea pe valuri înspumate de pretutindeni și cădea din cer fără întrerupere. Aici, la Brădetul Ropcii a conștientizat că și regii sunt supuși greșelilor pământești. Dar marele orgoliu nu i-a îngăduit să facă măcar și un mic gest de îndreptare, ori să accepte o astfel de posibilitate pentru viitor. Durerea lui cea mare era că faimoasa armie pospolită, neînfricată și nebiruită până acum, era total îngenuncheată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
s-au derulat prin fața ochilor sub forma unor imagini cinematografice în alb și negru. Și a conchis că nu-și merita postura de cerb sub niciun chip, precum și faptul că Iosefina a deviat de la comportamentul normal din cauza unui puseu de orgoliu feminin, a unei crize nervoase motivate de scurgerea implacabilă a timpului care lasă urme adânci pe obraji și pe fire. Într-un târziu a oftat profund luându-și parcă adio de la ultimii douăzeci și doi de ani din viața sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
didactic spiritul lui Liz. E drept că spiritul ei nu era la fel de ispititor precum trupul, dar merita cercetat. Pentru mine era clar că Liz putea fi folosită și ca material didactic freudian. Ea, îmi plăcea mie să cred, răsfățându-mi orgoliul, își aruncase și înăbușise în inconștient niște dorințe acute, iar acum acestea izbucniseră la suprafață, scăpaseră de gardienii vigilenți ai conștientului și moralei și își făceau mendrele. Era, carevasăzică, o frumusețe de lecție despre refulare-defulare, căci eu numai dacă privirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
al lui nea Onuț, nu se putea să nu particip la acest eveniment. Mi-am adus aminte că-l întrebasem pe nea Onuț unde fusese. Sincer, ca de obicei, mi-a mărturisit că poposise un pic la mititica. Am aruncat orgoliul meu de atotștiutor peste bord și am solicitat informații suplimentare. Mititica, m-a lămurit amicul, este un fel de vilă aflată într-o stațiune specială a unor foarte buni prieteni care se simt obligați să mă aibă, din când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Hamangia era la degetul mic mi-am scanat repede memoria și am oferit un recital de vis, timp de peste zece minute. Și ce aplauze! Nu numai milițienii erau în delir. Chiar și muzicianul oficial al școlii și-a călcat pe orgoliu și m-a lăudat public, recunoscând, cu franchețe, că nu se aștepta să cunosc și să interpretez atât de fericit această "bijuterie a spiritului mozartian". Imaginați-vă apoi ce a urmat... Nu mi s-a mai sugerat să merg în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ferentarist că habar n-am de notele muzicale, motiv pentru care, fără ranchiună, mi-a și zis: "Dac-ai cunoaște și notele muzicale, om ar ieși din tine; așa, riști să rămâi un urechist talentat". În ora următoare, probabil că orgoliul meu rănit a ridicat toate barierele cenzurii, fără să mă anunțe, și, din această cauză, spontan, ca și cum aș fi fost în fața corului negreselor de la biserica din satul bunicilor, l-am corectat pe ferentaristul muzician care încerca să descifreze o partitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
arab, toată lumea trebuie să-ți stea la picioare. Fii rațional, înțelege că există pe lume și ființe care spun nu... Dar nu este adevărat, nu judec doar cu inima. Sunt om în toată puterea cuvântului și nu mă las pradă orgoliului... Of, Ahmad, tare mai ești mincinos. Știi în ce situație te afli? Cică un șeic se plimba prin deșertul Arabiei Saudite. Cu cincizeci de metri în fața sa mergea soția acestuia. Șeicul se întâlnește cu un alt șeic, care, supărat-foc, întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
că și-a luat pe umeri o povară care trebuie onorată. I-am urmărit evoluția lui Rareș Tiron încă din clasa a X-a și constat că patima scrisului devine o constantă a vieții sale, deocamdată cu ingredientele vârstei, cu orgoliul nemărturisit al cuceririi lumii cu talentul său, transferat, desigur, câtorva eroi din cartea debutului, pe care se încumetă s-o propună cititorilor: Istorisiri nesănătoase fericirii. Noul pretendent la mâna literaturii are intuiția că un asemenea „păcat” poate să zdrobească viața
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în mine, luându-mi mințile cu totul, zău așa! Mă simt tot timpul aiurit, împrăștiat, buimac și cu gândul numai într-o singură direcție; am devenit foarte supus; eram orgolios înainte, iar acum nu-mi explic unde mi-a dispărut orgoliul! Deja este limpede pentru mine: dragostea știe a te dociliza într-o asemenea măsură, încât fiecare dintre cei doi ajunge repede sclavul supus al celuilalt; este singurul caz din lume, în care sclavia devine ceva cu adevărat plăcut și mult-dorit
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
plus, greu mai este să pătrunzi total în sufletul copiilor!”, își mai spunea dânsul des. Dacă, înainte de isprava cu Carla, bărbatul se simțea trist și descurajat, acum el era de-a binelea prostit și distrus în mândria lui de sine. Orgoliul masculin este inestimabil! Greșesc cumva, domnilor? N-aș prea crede. Tocmai de aceea, el se învrăjbea din ce în ce mai tare, căci primise o sentință aspră și grea, pe care - credea el - nu o merita nicidecum. Dar, cum aceasta era definitivă, iar culpa
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
treaba, dorința răzbunării Istorisiri nesănătoase fericirii 61 porni a-i curge bărbatului prin vene, iar ideea uciderii copilei i se contura tot mai clar în minte. Simțea insistent nevoia reîmpăcării cu sine și cu situația în care ajunsese, prin reîntregirea orgoliului său atât de sălbatic dărâmat. El, însă, nuși dorea să ajungă un criminal de rând, unul banal, ca atâția alții înaintea lui pe lume, pentru că avea oroare față de banalitate; banalitatea îi repugna. Așa încât, se gândi să facă o crimă aparte
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
coerență și se autonomizează dacă lectorul are bunătatea să se "distanțeze" simbolic de text, să-l contemple și evalueze de la o anumită depărtare semantică. Se vor distinge cu mai mare acuitate atunci liniile principale ale discursului, care, fără a avea orgoliul sau ambiția unei structurări sistematice, traduc cu relativă fidelitate intențiile auctoriale. Un ultim cuvânt despre organizarea propriu-zisă a medalioanelor: ele au fost grupate după criterii tematice, intenționat lipsite de orice rigiditate academică formală. Epigrafele sunt prezente pentru a sugera, în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
că rătăciții au patalama și că sunt cumularzi (companiile aeriene au trecută, pe formularele de înscriere online, în plus față de binomul universal Herr/Frau, rubrica Doktor, adresată, în general, acelor intelectuali frustrați care nu pot trăi fără a-și exhiba orgoliul de hidră în orice ocazie). Desigur însă, toți respectă legea și chiar cel mai pompos Herr Doktor are un raport ancilar, de servitute absolută față de ea. Dar abia în Japonia aveam să descopăr limitele neverosimile ale iubirii față de dura lex
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
înseamnă chiar asta, "cele patru anotimpuri", există cuvântul special pentru a denumi această minune japoneză, iar zâmbetul se lărgește, se adâncește, nici măcar de obicei atât de prudenta față niponă nu reușește să-și înfrâneze această manifestare de bucurie, de copilăresc orgoliu național. Mă aflu, așadar, în țara celor patru anotimpuri, țara care vibrează în modul cel mai pur la trecerea primăverii în vară, a verii în toamnă, a toamnei în iarnă și așa mai departe. Știu că nu v-am intrigat
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
regăsesc în cărțile mele, le voi supune analizei critice și voi face o sinteză. "Ce cred eu?" Vreau să fiu sigur că fiecare cuvânt este înțeles în complexitatea semnificației sale. Nu înțeleg eu în sens subiectiv: nu am avut niciodată orgoliul de a fi o persoană originală și nicidecum nu mă simt un ales. Am dorit dintodeauna să fiu solidar cu persoanele din interiorul comunității mele de credință, cu creștinătatea și chiar cu lumea laică. Solidar în gândire și fapte. Aș
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
în slujirea întregii creștinătăți și în cadrul structurilor sinodale și conciliare; fundamentalismul biblicist, tendințele separatiste și provincialismul regional de natură protestantă vor fi respinse în favoarea unei Bisericii responsabile față de lume și a unei "libertăți a creștinului" iluminate, care nu manifestă nici orgoliu moralizator, nici intoleranță dogmatică; de asemenea, tradiționalismul ortodox oriental și liturghia sa vor fi depășite. Va fi transformat într-un creștinism cu o mai mare referință spre origini, dar în același timp contemporan, care să poată acționa ușor în noua
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
serbări și promenade. Lumea se puse pe treabă și organiză o plimbare cu caleștile la care luă parte tot ce Însemna ceva la Curte; iar populația Madridului rămase cu gura căscată, entuziasmată de acea exhibiție cavalerească măgulind atât de mult orgoliul național și care, fără doar și poate, englezilor li se păru uluitoare, incredibilă. Fără Îndoială, când viitorul Charles I s-a interesat de posibilitatea de a-și saluta viitoarea logodnică, chiar și cu un simplu bună seara, contele de Olivares
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
orgolioși decât În bogăție și belșug“... Pe cuvânt că toate astea sunt adevărate; iar eu, care am cunoscut vremurile acelea, ba Încă și pe cele mai rele de după, pot depune mărturie. În ce-l privește pe Diego Alatriste, semeția și orgoliul le avea pe dinăuntru și se manifestau doar În tăcerile-i Încăpățânate. V-am mai spus că, spre deosebire de mulțimea spadasinilor și bătăușilor care Își răsuceau mustața și vorbeau cât mai gălăgios pe străzile și În toate locurile de clacă ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
nenorocită și boala îl scoseseră pe tușă, transformându-l, la treizeci de ani, într-un pensionar jalnic, izolat de toată lumea din jurul său?... Asemenea întrebări și altele de același fel îl urmăriseră câtva timp, până când le curmase cu o tresărire de orgoliu personal. La urma urmelor, ce importanță mai putea să aibă tot ce fusese și de ce s-ar fi lăsat copleșit de sentimente rănite sau de penibile resentimente? Se simțea amețit, vlăguit, ca un copil care de abia atunci începe să
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
dădu de știre fără menajamente: Obiecții? E puțin spus. Cred că este cel mai slab forum pe care am intrat! Cu toate că nu avea nici în clin nici în mânecă cu administrarea forumului Pro Europa, Bart avu o tresărire ca de orgoliu rănit, dar apoi rămase detașat și calm. „Perfect”, încuviință el, te ascult. Să vedem ce te nemulțumește atât. Spune ce ai de spus. De data aceasta, răspunsul lui Arm nu mai veni imediat, ci după câteva minute, cât îi trebui
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]