1,221 matches
-
Simte cum mi se chircește Dumnezeu în suflet. Amândoi. Sexul meu îi chircește cu grijă, insistent. Nu fiți atât de modest. Când aveam nouă ani, o casieriță de la calea ferată mi-a explicat că sperma dumneavoastră, amestecată cu petale de orhidee, e de-a dreptul grețoasă. Una pe nume Magdika. Se schimbă la față. Chipul i se estompează. Da, o să meargă. Numai de mi-aș putea bea coniacul, îmi spun eu. Să vorbesc cât mai puțin și să mă uit cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
din mine în ADN-ul tău s-au amplificat mișcările mele de leu de senzație în alergare, în oprire, în mâncare de secunde, ploi, zări protejez acum puii de fulgi de zăpadă, de cenușă, puii de făcut focul de flori - orhidee, crizanteme, caprifoi la un pahar de vin pe care ți-l ofer pentru că fără tine nu poate fi nici un ceas nu poate fi nici o distanță între nucleul meu dens și electronii mei ușori care sar de pe orbita tristeții pe cea
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
fină, aburind cu unt pe care aluneci către telepatiile mele, către spaimele mele muști din el zâmbind, ochii ți se înverzesc, barba ți se îmblonzește palmele ți se încălzesc când chiar trebuie să fug la serviciu rog fiecare floare de orhidee din casă să își întoarcă fața spre tine, sa te facă să zâmbești și nădăjduiesc că traficul este lejer. când predau, dau pilde din poemele tale de succes când arăt studenților țesuturile noastre ciudate, la microscop le vorbesc cu poveștile
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
se rupsese și că chiloții roz se zgâiau triști prin șliț... Am o teorie. Ele hotărăsc, nu-i așa? Fetele hotărăsc. Totul e hotărât, totul e acut în vedere. E una din acele nopți când îți faci apariția cu o orhidee și iei un loc la masă pentru spectacol și o cină clasa întâi, iar ele îți servesc „delicatesa“ cu ochiul și cu gura. Nu are nici un rost dacă ele nu au hotărât dinainte. Hotărârea e luată de ele, cu mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
robot. Am văzut și contingentul britanic, Skuse, Blackadder, Micky Obbs și pe copilul minune, Duane Meo, regizorul meu de montaj. Stăteau amărâți într-un colț și, la un moment dat, m-am simțit ca o cloșcă sau un cultivator de orhidee, cu atâtea suflete de îngrijit și alinat. Dar Fielding a preluat comanda, organizând un fel de concurs de măgulire printre portmoneele doldora. Și fii atent că toată trupa asta era surprinzător de lipsită de ostentație, nu avea nici un strop de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
am mai scump pe lume Este mama mea, pe bune. Ea m-ajută când mi-e greu Și-mi este alături mereu. Petre Ramona-Maria, clasa a VIII-a Școala Gimnaziala nr. 6. „Nicolae Titulescu” Constanța profesor coordonator Anișoara Iordache Haiku orhidee înflorită, mama cu stropitoarea... parfum înrourat. Haiku peruș pe lustră... aprinzând lumina zambilele se clatină... Haiku mărțișor cu trifoi pentru mama oare, mă va ierta? Haiku mărțișoare cu inimioare de la colegi ziua-i mai prietenoasă! Haiku rochie nouă cu flori
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
E valul sfărâmat de mal Și ziditoare e de lumi. E nemurirea dintr-o clipă, E deznădejde și uitare, în zbor, e zbatere de-aripă, E cerul aplecat spre mare. Nu știu de-i vrajă sau blestem Aroma ta de orhidee!? Dar eu te chem. ..., te-alung ..., te chem.Nemuritoare odisee! Amurg!? Colb de vise risipite Pe la tâmple se așterne; Amintirile cernite Curg, în lacrimi, peste perne. A fost ieri sau mai departe Clipa ce-o-mpărțeam cu tine? Șoapta care
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
evenimentul sau fenomenul real și prezent. Am avut un exemplu viu doar cu câțiva ani În urmă, În Franța, cu mult după ce Îmi imaginasem că am ajuns destul de Înțelept În privința acestei autoimpuse spălări pe creier. Am dat peste prima mea orhidee Soldier, o specie pe care Îmi doream de mult s-o Întâlnesc, dar pe care n-o văzusem decât În paginile cărților. Am Îngenuncheat În fața ei În felul pe care-l cunosc toți botaniștii. Pentru siguranță, am identificat-o cu ajutorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
nectar prin care gâzele zboară. Cumințile bâzâiri prin crângul de flori, albastrele ce sunt iubitele, prețioasele și micuțele flori. Floricelele cu petale din sânge făcute sunt însângerate și micile flori cu petale. Bătute flori de liliac, plăpânde, firave lăcrămioare, lascive orhidee joacă hora oglindindu-se pe luciul cerului, reflectându-se în stele. Cuvinte șoptite pe înserat sunt o mostră din viile și scumpele lacrimi ce din ochi ne cad. Suntem împreună. Împreună suntem când înfrigurând vânt neînduplecat se abate pe la ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
În ajutor de Delbourg-Delphis sunt puține și cvasinecunoscute. Iar exemplele - destul de inconsistente. Nu mai impresionează pe nimeni că, de pildă, În 1922, Marsen Hartley intră Într-un night-club, la o gală, Îmbrăcat Într-o superbă rochie de seară, cu o orhidee uriașă prinsă la reverul mantoului. După cum, de ani buni, nu fac valuri prea mari nici libertatea câștigată de mișcările gay de pe tot mapamondul În ultimele decenii, nici spectacolele orgiastice superelaborate ale unor formații celebre, nici excentricitatea căutată a vestimentației cutărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
desăvârșit, Beardsley se convertește la catolicism, Îndemnat de bunul său prieten, André Raffalovich. Se stinge din viață la Menton, În sudul Franței, desenând până În ultima clipă, la 26 de ani. Oscar Wilde va spune despre el, asemuindu-l cu o orhidee, că are „ceva din strălucirea crepusculului”. BeerbohmMax (Maximilian) Beerbohm (1872-1956). Eseist strălucitor și caricaturist, autorul romanului Zuleika Dobson e socotit de toată lumea bună a Londrei „ultimul mare dandy englez”. În 1953, celebrul fotograf Cecil Beaton Îi face portretul: „Astăzi, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Jean-Yves Tadié1. Așa cum apare prin saloane, În cafenele, teatre, muzee, tânărul Proust oferă privirii celorlalți imaginea unui rafinat, din stirpea lui Montesquiou (nelipsite mănuși gri deschis, cravate În cele mai imprevizibile culori, e drept, toate stinse, baston de bambus, o orhidee la butonieră, un aer solemn-rigid), dar și Înșelătoarea apariție a unui diletant Însetat de glorie. O spune cu cinism Jean Lorrain, el Însuși dandy „de o inteligență feroce, prinț al pederastiei și al măgăriei fără antidot”2. Pentru el, Marcel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
măcar câteva paragrafe Într-o istorie a accesoriilor dandy) despre florile (adevărate!) pe care mulți dintre acești bărbați ce abhoră natura le poartă cu ostentativă distincție la butoniera redingotei sau de-a dreptul În mână: garoafa, crinul, trandafirul, camelia și orhideea. E de neuitat Latour-Mézeray, cu ale sale camelii purtate superstițios, ca porte-bonheur pe rever, schimbate zilnic, al căror cost s-a ridicat, timp de 20 de ani, Între 1830 și 1850, la nu mai puțin de 50.000 de franci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
În clipa următoare mă aflam printre ei. Pe deasupra micilor tufe de afini de mlaștină cu fructe de un albastru Întunecat, ca de vis, pe deasupra ochiului maroniu de apă stătută, pe deasupra mușchiului și a mocirlei, pe deasupra florilor cu spini ale parfumatei orhidee de mlaștină (acea nocinaia fialka a poeților ruși), un micuț Fritillaria mohorât, purtând numele unei zeițe scandinave, a trecut În zbor, foarte jos, abia atingând ce era În jur. Frumosul Cordigera, un fluture ca un giuvaer, zumzăia pe deasupra Întregii suprafețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
acela cu corsarul cu eșarfă roșie, chior și privind spre o insulă cu palmier, pe fundalul unei etichete galbene care la a doua cinzeacă te face deja să simți chemarea nisipurilor cu enigmaticele mulatre gata să-ți atârne ghirlande de orhidee în jurul gâtului veșnic însetat. La „Podgoria“, după prima baterie, Matvei n-a mai rezistat. A izbucnit dintr-odată în plâns, cu capul între palme, privindu-mă cu o duioșie sfâșietoare. Nu mai văzusem până atunci o asemenea privire caldă, deznădăjduită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în capitală, deși într-acolo plecase împreună cu fiica lui. O toropeală plăcută a pus stăpânire pe întregul său organism. Odihnit și fără greutate, suspendat în timp și spațiu, se simțea legănat, ca un fulg în balansoar, de o regină a orhideelor, gingașă și diafană. Plutea într-un ocean de sunete plăcute și odihnitoare, venite de pretutindeni sau de nicăieri, care împreună alcătuiau o melodie continuă, fără început și fără sfârșit, ce se scurgea pierzându-se în infinit ca un suspin de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
alt munte, dintre alte valuri, deși criticii de artă, privind la lucrările mele, spun că sunt îndrăgostită de statornicie. Nu știu dacă-ți mai aduci aminte, dar, cândva, m-ai asemuit, pe când eram în grădina botanică a tinereții noastre, cu orhideele epifide din scorburile copacilor din pădurile tropicale, florile acelea superbe, cu rădăcini aeriene. Comparația era, desigur, un tertip masculin, dar inconștientul tău a ghicit atunci ceva din abisul personalității mele. Nici nu știi cât de mult mi-a plăcut remarca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și-a deschis petalele, nu mai era nevoie să te uiți la ceas. Laurul anunța, natural, ora 18, opatelul de noapte se deschidea fix la ora 19, în vreme ce regina nopții anunța ora 20. Dacă n-aș face parte din familia orhideelor epifide, așa cum credeai tu, mi-aș fi dorit să fac parte din familia florilor-orologiu. Dar m-am gândit serios la asta zilele trecute bulversată de meridianele și paralelele peste care sar în fiecare zi, ca într-o cursă aiurită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
bucată de lemn putred sau o frunză uscată se ridica în zbor și se pierdea departe, în zare, lăsându-l pe vânător cu o expresie năucită și cu plasa în aer. Privirile lui rătăciră în sus, rămânând subjugate de o orhidee născută în echilibru deasupra abisului, exact în unghiul de unire a unei crengi cu trunchiul. De culoare liliachie cu alb, își alesese locul pe care l-ar fi ales un „viet“ ca să pregătească o ambuscadă. Și-i amintea cățărați acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
unui Taré al apelor adânci, un epakué al copacilor plutitori... Împotriva unui Intié al copacilor plutitori, un epakué al lianelor „ucide-lemn“, care se încolăcesc de trunchiuri și le sufocă până putrezesc... Împotriva unui Taré al lianelor „ucide-lemn“, un epakué al orhideei care crește pe ele... Împotriva unui Intié al orhideei, un epakué al viespii... Și tot așa, la nesfârșit, pentru că, de la cea mai umilă insectă până la imensitatea bolții cerești, totul apărea clasificat de către yubani de partea binelui sau a răului... Focul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
plutitori... Împotriva unui Intié al copacilor plutitori, un epakué al lianelor „ucide-lemn“, care se încolăcesc de trunchiuri și le sufocă până putrezesc... Împotriva unui Taré al lianelor „ucide-lemn“, un epakué al orhideei care crește pe ele... Împotriva unui Intié al orhideei, un epakué al viespii... Și tot așa, la nesfârșit, pentru că, de la cea mai umilă insectă până la imensitatea bolții cerești, totul apărea clasificat de către yubani de partea binelui sau a răului... Focul era dintotdeauna de partea binelui, și de aceea, de îndată ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Nu se va arunca asupra ei să o posede și să-și calmeze înflăcărarea, pentru ca apoi să se căiască ani în șir. Își răsuci privirea de jur-împrejur, la ceea ce era regatul lui: selvă și lagună, copaci și papagali, maimuțe și orhidee. Dacă timp de doi ani i-au fost de-ajuns, îi vor fi de-ajuns și pe mai departe și nu va îngădui nimănui să vină să-i tulbure pacea; nici vreo indiancă, nici vreo albă, nici vreo negresă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
plaja de la Malibu. Se trezi cu primele raze de lumină, cu zarva papagalilor și a maimuțelor „față-neagră“ și rămase timp îndelungat în hamac, privind prin apărătoarea de țânțari rămurișul des al cedrilor-samanes, coroana falnică a palmierilor-moriche și coloritul intens al orhideelor. Mâncă alte ouă de broască țestoasă, și iuca, și banane prăjite și se scăldă în apa neagră, curată și repede a râului, care îi întări trupul și îl însufleți pentru cât era ziua de lungă. Vâsli grăbit prin praguri furioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să-și mai tragă răsuflarea după lungul marș, sări la pupă, apucă padela în mâini și porni din nou la drum, înainte pe canal, spre mijlocul lagunei, de-a curmezișul mlaștinii, pe afluent în jos. Nu mai exista priveliște, nici orhidee, stârci, caimani sau nuferi. Nu mai erau capibara, tapiri, nici nori albi pe cerul indigo. Nu mai era decât apă, și apă, și iar apă, care părea nesfârșită dinaintea provei caiacului, sub presiunea vâslelor, lângă mâna Piei atârnând afară peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
fără să oprească. Am început să rîd, deși toți ceilalți erau puțin dezamăgiți, eu în schimb simțindu-mă ca și cum aș fi primit un cadou nesperat: acum era sigur că aveam să mergem împreună acasă, eu și ea... * (nume de cod: Orhideea sau Perla... numitor: Romeo) Muzica... prezența vocii orhideei mă însoțește atît de des și atît de des am nevoie de ea... nu m-a dezamăgit niciodată, mai ales că este mai mult decît doar o voce: este iubirea însăși, este
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]