1,115 matches
-
Se pare că individul căutat la Huși era un client mai vechi al pușcăriei de vreme ce documentul continua astfel: „Sa constatatu că numitul (...) În luna lui Noembre 1874, după terminarea osândei penitenciare de 2 ani la care au fost osânditu pentru furt, Înșelăciune, crimă de lezmajestate și ca tulburător al religiunii, a pornitu dela Lembergu la Moldova Întorcânduse În luna lui septemvrie sau octombrie 1875 iarăși pe aici aducând cu dânsul mai josu descrisul orologiu de bărbați din auru cu
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Ne mângâie speranța deopotrivă/ cu fruntea’n soare sau de-apuse/ tristeți și lacrimi adunate’n stivă,/ le-om pune cândva iarăși de colivă/ să spargem din nou lanțuri și cătușe...// În munții de piatră tu de ești fugar/ și osândit să dormi pe stânci sau peșteri,/ te poartă departe gândul cel hoinar,/ ca o lumină scumpă: și nu-n zadar/ prin codri și stânci cu mane de meșteri.// Mulțimea În lagăr și temnițe grele/ purtată de zbiri și crânceni călăi
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
eu sunt singur: un om în pustie... Dar pustiul meu e în mine... Și cui să-mi spun amarul? Sihastre... Rogu-te, primește-mi spovada. Voi să-ți ascult povața... Să-mi strig păcatele! Pentru ce-am greșit, judecă-mă, osândește-mă! Că nu caut să-mi aflu iertarea, ci ispășirea o caut! Doamne! murmură Daniil, copleșit, cum aș putea eu, un nevrednic de sihastru, să judec, să osândesc pe Măritul Domn? Cum aș putea să... Ștefan izbucnește într-un hohot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ascult povața... Să-mi strig păcatele! Pentru ce-am greșit, judecă-mă, osândește-mă! Că nu caut să-mi aflu iertarea, ci ispășirea o caut! Doamne! murmură Daniil, copleșit, cum aș putea eu, un nevrednic de sihastru, să judec, să osândesc pe Măritul Domn? Cum aș putea să... Ștefan izbucnește într-un hohot schimonosit: De "magnific" ce-i, "Domnul" aista-i fără țară... Se cheamă că nici nu există! Daniil ridică ochii spre cer: Doamne! Iartă-l pre el, că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și Vlaicu degrabă se despovărează. Ștefan, mânios, aleargă de colo-colo, se oțărăște cu mânie și bolovanul după el: La "Întrecerile cu arcul", oamenii boierului Asaftei n-au nimerit nici o țintă! Pe loc a fost judecat pentru "trădare de țară" și osândit să fie atârnat în ștreang! Boierii au rămas ca trăsniți câteva clipe, apoi, încep milogeala: Iartă-l Doamne... Îndură-te... Are prunci... Îndurare?!?! își iese din fire Ștefan. La Adrianopole, ienicerii sunt pe picior de plecare! "Vin turcii!" Din zi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se ducă cu Dumnezeu! De vreți să vă lepădați de Ștefan Vodă, lepădați-vă! Acum! Și nu vă voi ține în nume de rău... Mi-am dat cuvântul de domn... Așa precum am slobozit pe țărani, deși știam că mă osândesc singur -, așa vă slobozesc și pre voi... Tot am prea multă oștire, râde el chinuit. Alegeți! Dar... dar gândiți-vă bine: de rămâneți, vă alegeți cununa de spini... Cine vine cu mine, trebuie să se lepede de sine, să-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
letopiseț", vor ceti și vor înțelege cât de greu, cât de greu ne-a fost... Și pentru toate câte am visat, și câte am făptuit, bun-rău, și... și pentru cât am greșit, cu gândul au cu fapta, să nu ne osândească prea rău și să ne ierte... Să mă ierte Moldova... Să mă ierte Dumnezeu... Tăutu lăcrimează, strânge însemnările la piept. Cu glas sugrumat, îngână: Doamne... Letopisețul și viața... Jur! Ștefan îi zâmbește, îl bate pe umăr: Îți mulțumesc, Ioane. Fii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
îmi jurai credință veșnică... Acu, râde el sarcastic, tot cu salcie o să-ți lecuiesc tremuriciul în veșnicie... Îndurare, Stăpâne!!! urlă, hohotește Negrilă îngrozit, holbat, târându-se în genunchi, la picioarele Domnului, dar Ștefan se ferește din calea lui. Nu mă osândi!!... Ai milă!!... Mi-a luat Dumnezeu mințile că m-am luat după aista!! și arată acuzator spre Isaia. Numai el!!... El e capul răutăților!!... El a pus la cale hiclenia!! El a scris cărțile trădării!! El a turnat otrava!! El
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de câine! scrâșnește Isaia. Ooo! Mă onorează. De-am avea și noi, oamenii, inima credincioasă a câinelui, nici "domnia ta" n-ai fi trădat de două ori: și Moldova, și pe domnul ei. Te-ai putea gândi totuși că, de mă osândești, zdrobești inima dragei tale surioare și... și urgisești niște prunci ce-ți sunt ție nepoței, cerșește Isaia. Ștefan se întoarce către Sora ce plânge în brațele Mariei. Mă doare durerea ta, Sora... Te rog să mă ierți... Spune! Pot să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
zbate, izbucnește într-un hohot isteric: "Salcia"!!! Ai milă!!! urlă Negrilă. Sora se prăbușește la picioarele fratelui, îl imploră cu disperare: Frățioare!!... Măria ta!! În numele Sfintei Fecioare, al maichii noastre ce ne-a purtat în pântece, al pruncilor!... Nu-l osândi la batjocură! Dă-mi-l să-l îngrop creștinește!... Ca pe Dumnezeu te rog!! Ștefan o ridică, o îmbrățișează: Surioară... Rău îmi pare... De-aș vrea și n-aș putea... Există o sfântă dreptate. Nu eu, el singur s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
la batjocură! Dă-mi-l să-l îngrop creștinește!... Ca pe Dumnezeu te rog!! Ștefan o ridică, o îmbrățișează: Surioară... Rău îmi pare... De-aș vrea și n-aș putea... Există o sfântă dreptate. Nu eu, el singur s-a osândit... În țeapă, acolo sus -, poate, îl va străfulgera gândul asupra celei mai cumplite mârșăvii ce-a săvârșit: "vânzarea de țară". Pentru aiastă faptă, nu încape milă și iertare, nici pe pământ, nici în Ceruri... Iartă-mă, soră, dar altfel nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
primul rînd o chestiune de stil, austeritatea are negreșit un evident caracter estetic. Când nu-l are, când e lipsită de stil, e doar grosolănie și răutate. Există de când lumea o categorie de oropsitori ai vieții, fanatici care interzic fericirea, osândesc plăcerea, detestă râsul și persecută inteligența. Ei obțin totdeauna stima imbecililor și izbutesc recurent să instaureze o formă sau alta de teroare. Libertinajul nu e decât o reacție la atari intoleranțe. Indiferent de excesele lui nelăudabile, libertinajul a avut meritul
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
nu-și renege credința. Iar în același timp, prietenul său Victor Pa[34]pacostea, ajuns la Universitate cu sprijinul lui Kico și al lui C. C. Giurescu, s a cocoțat pe o strapontină ministerială în guvernul care se pregătește să-l osândească pe Panaitescu. Niciun gest, nicio vorbă de apărare. Propria situație prețuiește pentru cei mai mulți oameni mai mult decât cel mai bun prieten; desigur că și acest „principiu” face parte din morala liberală la care s-a adaptat cu desăvârșire noua jumătate
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
ai părăsit?» (Mt 27,46). S-a făcut întuneric pe toată fața pământului» (Mc 15,33). Și don Calabria a suferit nespus, mai ales în ultimii ani. O să revenim ceva mai încolo asupra acestui subiect. Se simțea abandonat de Dumnezeu, osândit pentru totdeauna, respins, separat de lumina credinței și a speranței ca de un zid de netrecut, dar mai apoi, cu tenacitate și disperare, striga: «Gesù, Gesù, siatemi Gesù!» (Isuse, Isuse, ai milă de mine!). Într-o zi, don Calabria, celebrând
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
abandonat de Dumnezeu, despărțit de el ca de un zid de netrecut. Considera că a ruinat Opera, că nu s-ar fi căutat decât pe sine. Se simțea osândit. I se părea că aude o voce care îi spunea; „Ești osândit, pentru tine nu mai e nici o scăpare“. Spunea că-și simte gura plină de înjurături urâte. În timpul acestor încercări refuza să primească sfânta Împărtășanie, pentru că zicea că se simte nevrednic și numai ascultarea îl făcea să decidă. În ultimele zile
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
face campionul puterii armate și glorifică omul providențial, eroul, geniul prin care misia nației și deci intenția divină se exprimă, ca în cazul lui Mihai Viteazul. Contradicție ieșită din natura unei gândiri nesupuse unui examen logic mai adânc. Bălcescu va osândi pe de altă parte ca democrat istoria cronologică de domni și se va încerca, cel dintâi, să introducă explicații economice și sociologice și să conceapă desfășurarea evenimentelor ca o dramă ideologică. AL. RUSSO Mesianismul lui Al. Russo e întrupat în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a pus bazele unui romantism pozitiv, scutit de naive idealități. Eroii au un desen uimitor. Cu greu se poate închipui o sinteză mai perfectă de gesturi patetice, de cuvinte memorabile, de observație psihologică și sociologică. Lăpușneanu e un damnat romantic, osândit de Providență să verse sânge și să năzuie spre mântuire. Melancolia lui sangvinară e colorată cu mizantropie. Dar individualitatea lui e puternică. El e disimulat, blazat, cunoscător al slăbiciunilor umane, hotărât și răbdător. Tăierea boierilor e purtare de criminal fanatic
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
1835 îndreptățesc să se creadă că citise Les paroles d'un croyant ale lui Lamennais, apărute în 1833. El e un umanitarist, cam exaltat, cum erau de altfel toți pe atunci, înduioșîndu-se pentru văduva săracă, cerșetor, orb, muncitor, salahor, clăcaș, osândit la ocnă, fără a fi însă comunist, cum pretindea Eliade, care îl poreclise Sarsailă. Boliac izbutește în evocarea feericului arhitectonic, dar și a grandiosului tehnic. Descrierea unei furtuni haotice pe munți de cremene e remarcabilă: Îmi place s-ascult vântul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
dealtfel ca și în basmele dramatizate ale lui Carlo Gozzi. Tândală și Păcală, sfetnici fricoși și fără onestitate, sunt din tagma lui Pantalone și a lui Tartaglia. Dintre piesele masive apare mai bine construită comedia severă Boieri și ciocoi, care osândește generația venală a vechii protipendade de la 1840-1846, aceea care s-a lăsat cumpărată de evreii imigrați, spre a fi săpată la rîndu-i de parveniți ca Lipicescu și pitarul Slugărică. Interesul piesei rezidă mai ales în desfășurarea înceată și amănunțită, în lipsa
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
natural ca un critic, având anumite convingeri, să aibă dorința ca aceleași convingeri și simțiminte să le aibă și poeții, cu atât mai mult cu cât poeții sugerează simțimintele, pe care le au, cititorilor lor". Aplicând această inchizitorială estetică, Gherea osândește Doina lui Eminescu pentru xenofobie și se extaziază în fața unei palide Doine de O. Carp, pentru că e "generoasă". Alecsandri e condamnat fiindcă ne înfățișează un trecut războinic față de un prezent laș, și e știut că războiul e un lucru grozav
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
bufonadă antimilitaristă plăcută dreyfusarzilor, dar pe care umoristul român o menține în limitele unei simple satire moderatoare. Dealtfel, în altă parte (Din viața militară), a zugrăvit cazarma cu brutalitățile dar și cu veseliile ei. Antimilitarist sever este și Paul Bujor, osândind războiul de orice natură, fără talent. Capitolul XVII MICUL ROMANTISM BARBU DELAVRANCEA La frumoasa Revista nouă a lui Hasdeu, apărută la 15 decembrie 1887, începe a se afirma un spirit care va cuprinde întreaga literatură a acestei epoci și care
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și animalele vii nu pot debarca în Anglia. Unui țăran autoritățile comunale îi fac din răzbunare act de deces, îi refuză dările sub cuvânt că e mort, dar îl urmăresc pentru neplata lor. Țăranul înjură tribunalul și, deși mort, e osândit la închisoare, după care întîmplare rămâne puțin scrântit, cu obiceiul inofensiv de a vîrî capul pe ușa tribunalului și a striga: "Huideo! ho! chioaro!" cu privirile la imaginea Justiției legate la ochi. Europolis, simpatic roman maritim, adoptă un zolism în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
meu merge pe căi foarte întortocheate la teza că "trebuie să îndeplinești binele, chiar omorîndu-ți fratele!" Adică aproapele. Romanul e antimilitarist. Nucu, ofițer român, fiu al unui maior român și al unei mame germane, pe deasupra dar a îngustimilor naționale, este osândit la moarte pentru trădare, fiindcă scăpase din mâinile soldaților pe un bătrân tată neamț care își căuta fiul mort într-o pădure. Ca să ușureze chinurile condamnatului, Lucu, amicul său, îl minte că a fost grațiat, apoi îl împușcă prin surprindere
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
strălucit reprezentant al "Junimii", dl Maiorescu, a cărui activitate, până la 1880, nu e decât continuarea acestei critice a adaptării culturii străine. " Din momentul în care se recunoaște că suntem în tranzițiune, din acel moment se recunoaște legitimitatea criticei și se osândește lenevirea, care așteaptă binele în viitor fără nici o luptă..."1 . " Cine însă fără critică poate păși cu siguranță? ă...î ...Critica, fie și amară, numai să fie dreaptă, este un element neapărat al susținerii și propășirii noastre, și cu orce
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
sosit, în care și noi, tinerii de pe la 1835, tinerii și bonjuriștii suri de astăzi, vom fi chemați bătrâni; vom fi giudecați nu după ceea ce am făcut, dar după ceea ce mințile strechiete or socoti că au trebuit să facem; vom fi osândiți nu după greutatea luptei și a vremei de atunce, ci după patima partizilor și după placul opiniei mulțimei..." 1. Luptele din prima jumătate a veacului al XIX-lea sunt lupte între categoriile sociale, lupte de interese sociale, din care, în
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]