1,547 matches
-
spune Steinhardt,nu a fost ceea ce în limbaj curent se cheamă Ťidealistť, ci a fost materialist, întrucît a luat fără greș aminte și în mod foarte deschis, foarte participa-toriu, la problema pîinii". Referirile la mîncare și băutură, la mese și ospețe nu sunt puține în Evanghelii, deoarece ele acordă un temei comuniunii, atestă prezen-ța Mîntuitorului în viața cotidiană. Masa, "petrecerile Domnului", în înțelesul acordat acestei sintagme de către C. Noica, sugerînd Jertfa Euharistică, au rostul de-a conserva perenitatea relației cu Dumnezeu
O evocare a lui N. Steinhardt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8628_a_9953]
-
Slavici în paragraful "mari creatori", nota că inițiativa sa "are nevoie de justificări" pentru că lipsa seducției verbale și imaginative, limba săracă evidențiază că "după faimosul banchet al lui Eminescu, al lui Caragiale, al lui Creangă, Slavici ne invită la un ospăț mai sărac". Socotea totuși că, după această ierarhizare obiectivă, Slavici - pentru multiplele însușiri ale operei sale - merită să fie așezat în același mare capitol, chiar dacă spre sfîrșit. Aceasta nu înseamnă o diminuare a operei lui Slavici ci o dreaptă prețuire
Integrala Slavici (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15871_a_17196]
-
Domnul, există muzică în înalt, Tremură gara de melodia Aonidelor. Și de iznoavă cu șuier de trenuri sfâșiat Văzduhul viorii se reîntrupează în vremi. Parc enorm. A gării sferă de sticlă. Lumea de metal din nou e vrăjită. La sonorul ospăț din elizeul în pâclă Solemn se îndreaptă vagonul închis. Țipăt de păun și, în ropot cadențat, pianul. Am întârziat. Mi-e frică. Nu-i decât vis. Și intru în pădurea gării de sticlă - ostatic, Partitură de vioară în lacrimi, frământ
Avangarda rusească – jertfa gulagului () [Corola-journal/Journalistic/5156_a_6481]
-
Umbra scumpă mie, prin gloatele nomade... Și mi se pare: deplină în muzică și cânt, Lumea de fier vibrează atât de sărăcăcios. Mă sprijin de pereții tindei de sticlă opalină. Aburi fierbinți orbesc pupilele arcușului, mărite. Unde te duci? La ospățul mortuar al umbrei iubite Pentru ultima oară muzica mai răsună! (1921) Marina ȚVETAEVA (1892-1941) LUI T. V. CIURILIN Fâlfâie porumbei de argint, Pierduți, vesperali... Materna mea binecuvântare Pentru tine e, jalnicul meu Pui de cerb. Siniliu-negriu, negriu - Siniliu ți-i
Avangarda rusească – jertfa gulagului () [Corola-journal/Journalistic/5156_a_6481]
-
scăderile fiecăruia, trage linie și dă verdicte, ci de eseu elegant și liber, ca o călătorie în timp cu un tren de plăcere. Ușa rămîne întredeschisă, privirile se aruncă indiscret, în "bucătăria" încărcată de savori neluate în seamă care însoțesc "ospețele" de soi, acelea pe care le știe, din citite, toată lumea. Gestul criticului, mai degrabă pios, rupe cercul versiunilor autorizate, dar de mîna a doua, trimițîndu-ne, după jumătate de secol (la data primei apariții) la textele despre care vorbește. De aici
O ușă mereu întredeschisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12401_a_13726]
-
de amestec sau sugestie, dar de bună seamă că sumele vehiculate sînt mult mai mari decît ar lăsa-o el să creadă din ce-i dă de cheltuială, de benzină, de mîncare și îmbrăcăminte pentru copii. Niște firimituri, desigur, din ospățul pe care-l pune la cale cu securistul ăla infect. Ea nu duce lipsă, ceea ce nu înseamnă însă că ar avea atît cît i-ar trebui, mă rog, pînă la urmă-i bine că-l are pe Diavol lîngă ea
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
rigurozitate legile purității, mergând până la interdicția de a-și satisface nevoile fiziologice în ziua sabatului, în timp ce Nazarineanul respingea respectul exagerat al punctelor minore ale Legii. De asemenea, esenienii practicau ascetismul, inclusiv în cadrul meselor luate în comun, ceea ce nu întâlnim la ospețele lui Iisus, descrise în Scripturi, în compania apropiaților săi. În fine, Evangheliile, în condițiile în care evocă discuțiile lui Iisus cu fariseii și saducheii, nu se referă niciodată la esenieni. Ioan pare a se apropia mai mult de aceștia, cu
De ce s-a botezat Iisus () [Corola-journal/Journalistic/70818_a_72143]
-
început, când se întâlnește cu vornicul Bogdan, viitorul domn își pune o dorință: să dea Dumnezeu să nu aibă nevoie să facă ce-a făcut Mircea-Vodă la munteni. E vorba de Mircea Ciobanul, soțul Chiajnei-Doamna, care le aranjase boierilor un ospăț de împăcare după metoda pe care Lăpușneanu o va face celebră. Așadar, planul se scrie dintru pornire și răspunzătoare e, de bună seamă, vrerea divină. Cuvintele cele mai citate din nuvelă pun laolaltă o aluzie biblică („dacă voi nu mă
Domnul și Dumnezeu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4192_a_5517]
-
coabitării cu eternitatea și al victoriei cu duratele mici tocmai nudul, forma paradigmatică, deplină, a umanului, aceea în care se revarsă infinit mai multă contemplație edenică, fie ea și abstractă prin gradul înalt de generalizare, decît substanță tranzitorie culeasă de pe la ospețele orgiastice sau de prin lupanarele istoriei mărunte. Cu alte cuvinte, atunci cînd aspirațiile omenirii au fost îndreptate mai curînd către Grădina Raiului și către marea milă a Creatorului, omul s-a înfățișat gol, armonios și strălucitor asemenea chipului și înfățișării
Despre percepția feminității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11548_a_12873]
-
cu febra din cutele cărnii sale/ înfige literele în pagină/ ca și țărușii în gardurile stînii/ huo, jivinelor!/ ați și simțit mirosul de carne al/ verbului agonic?// Nimic de la zei, nimic pentru/ zei în scrisul agonic:/ doar omul. Doar pentru ospățul său./ Și pentru tine, tulpinile de crin/ ale literelor, Doamnă, care-mi șoptești:/" Mai credibil este paharul tău/ decît pocalul de aur din ceruri./ Mirosul lui de myrt va putea înăbuși/ duhoarea cărnii mele? Cu ce vom/ atinge acest pahar
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
facultăți de muzică din lume) este intim legat de spiritualitatea britanică, în sfârșit, că magnitudinea renumelui său de interpret faimos (poate cel mai mare trombonist de la Vinko Globokar încoace) este relevabilă în bună măsură unui spațiu geografic deosebit de bogat în ospețe artistice la care vin să se înfrupte mare parte din corifeii protipendadei legislativului și executivului muzicii contemporane. Or, probabil că Barrie însuși ne-a făcut amnezici la toate aceste realități, amintindu-ne în schimb să ne cruțăm reciproc interesele și
Barrie by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14527_a_15852]
-
ales când era cam răgușit, le bea cu gălbenuș de ou și i se dregea organul, mai ales când cântă "Mântuiește Doamne norodul tău!" Era dascăl la Butucani, sat bun și mare, cu oameni cu stare și socoteală, pomeni și ospețe de om bogat." Dascălul este, prin urmare, un om al "lumii de ieri". În Die Welt von gestern Ștefan Zweig încerca să definească "lumea de ieri" - lumea întemeiata înaintea primului război mondial. Înainte de primul război mondial, scrie memorialistul, moartea nu
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
culinar ș.a.m.d. Compozita structură a tipologiilor și mentalităților din Principate, cu un picior în Evul Mediu și celălalt în modernitate (sindrofiile high-life-ului bucureștean), ține mai curând de carnavalesc și pitoresc, fie că este vorba de bucatele servite la ospețe sau de portul popular, de jocuri cinegetice de prestanță (vânătoarea cu șoim) sau ritualuri religioase, de sărbători sau cutume. Oricum, specificul românesc acreditat de acestea conturează o puternică tradiție și o artă autentică de a trăi și iubi (o artă
Intrigă și iubire în Principate by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9526_a_10851]
-
sînt, în primul rînd, "totalizatori" de adevăruri. Premodernitatea încă recunoaște ceea ce modernismul orgolios va ști mai bine, dar va nega, anume că singura șansă a cunoașterii, cît timp se mai pune problema exhaustivității ei, este un soi de diletantism. Din "ospețele" amateur-ilor de odinioară, îndrăgostiți de studiile lor, modernitatea va face niște cine discrete și frugale. Totuși, recuperări ispitite de, să spunem, "deplinătate", se mai petrec. Este cazul scrierilor lui Constantin Noica, la care, depășind enumerarea argumentelor pentru "rotunjimea" gîndirii eminesciene
Între muze și Atena by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11401_a_12726]
-
pentru dirijori, care au de ocupat un număr restrâns de orchestre, ci și în lumea compozitorilor.Legea hazardului se manifestă și acolo unde calitatea ar trebui să aranjeze lucrurile de la sine... Schönberg, Berg, Webern au venit prea târziu la acest ospăț. Varčse, la 70 de ani, mai avu prilejul de a asista demn și ofensat, dar cu emoție, la recunoașterea sa. Dar Pergolesi? Dar Mozart? Dar Bizet? Dar Schubert? Compozitorul e nevoit să privească și lumea de dincolo, să se bucure
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
Cu larma deznădăjduită a manifestelor, sau cu bună ospeție. Ca la Ștefan Roll (Gheorghe Dinu, fiul lui Enache, cel cu Lăptăria), care arată, față de materiile de toate soiurile, o anume curiozitate inofensivă, de copil care desface o jucărie. Nimic, în Ospățul de aur, volumul din 1968, de la Editura pentru literatură, care strînge versuri, proză, publicistică, risipite prin Contemporanul, 75 H.P., Punct, Integral, Unu, Urmuz, Meridian între 1922 și 1934, nu supără și nu indispune. O vede și Al. Philippide în prefață
Materii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7722_a_9047]
-
de ceai și de zaharicale. "S-a trecut peste el ușor ca peste păpădii", scrie Roll despre Urmuz. Aurul din mocirlă, praf aproape invizibil, împotmolit în greutatea fără ieșire a materiei. De-l găsiți, de nu-l găsiți, poftiți la ospăț!
Materii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7722_a_9047]
-
oraș, știe să ducă bătrînul iarmaroc de nas. Îi prinde, carevasăzică, slăbiciunile. De fapt, Bucureștiul, acela din fragmentele de cronică pe care, în amintirea copilăriei din grozava Barieră a Vergului, îl însăilează Gheorghe Parusi și din anecdotele rumenite bine despre ospețe de cumetri și conițe pe bicicletă ale lui Dan C. Mihăilescu nu e un oraș impozant. E viu, e hîtru, cu glamour-ul lui cojit pe părți și are-o calitate: nu mișcă la fotograf. Ba e chiar frivol, amator de
Praznic de tîrgoveți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11272_a_12597]
-
ideologice. Interiorizîn-du-și o optică de ființă imună la insinuări, Dan Puric face figura unui mărturisitor căruia îi putem lipi toate etichetele din lume, că tot nu-l vom face prin asta să fie mai puțin liber. Așa cum în trecut, la ospețele împărătești, singurul care îndrăznea să spună adevărul, dar numai sub paravanul comicăriei, era bufonul curții, și asta fiindcă se bucura de imunitatea implicită a unui rol pe cît de ingrat pe atît de eficient social - rolul aschimodiei pocite care își
Pe orbita popularității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7447_a_8772]
-
Constantin Țoiu Ce mănâncă ei la nuntă?... Păi: curechi cu clisă și cu ceapă măruntă, mămăligă cu moare, fălci de porc afumate, curechi fiert, lapte acru, păsat, cricală.../ (tocană adică). Mare ospăț, cu multă voie bună și tragere de inimă: Așa sta întinse toate bucate Pe țelina verde și ierboasă înaintea șetrei desfătate; Toți oaspeții ședeau ca la masă Numai Dârloi, ce era nun mare, Stând, ura și bea tot în picioare
Ce mai spun cărturarii mintoși ai țiganilor pletoși? - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7827_a_9152]
-
doldora de amintiri, de "adevăruri trăite" ce încearcă a se corela cu adevărurile obștești al lui Niculae Gheran e străbătut de o nostalgie de scriitor. Fiind limpede că marele restaurator al lui Rebreanu dorește a participa și d-sa la ospățul epic, suntem încredințați că pînă la urmă destinul i-a procurat o foarte onorabilă invitație.
O scriitură suculentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8378_a_9703]
-
alai la Iași, și domnia începe. Vorbeam, la început, de democrație, și că aceasta ar fi în firea Moldovei. Întocmai. În scaon, apucăturile democratice ale lui Dabija, în loc să scadă, sporesc. Vinul îl bea tot din cana de lut roșie. La ospețe, gândul său se îndreaptă spre nevoiași. Neculce mai notează: Acest domnu avea obicei, când șede la masă și vide niscaiva oameni săraci dvorând prin ogradă, învăța de lua câte două, trii blide de bucate din masa lui și pâine și
Politichia la rumâni by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15422_a_16747]
-
a fatalității: "Poporul român nu cîștigă niciodată o victorie, deși e invincibil, fiindcă i se fură roadele victoriei. Istoricește vorbind, în 1877 s-a cîștigat, la Plevna, un război, dar am ieșit cu granițele micșorate. în 1919, am participat la ospățul de la Versailles și Trianon, dar primele granițe puse în litigiu au fost granițele Transilvaniei, cedate în 1940. în 1944-1945, ne-am alăturat victorioșilor, printr-un gest politic abil și printr-o sabotare sistematică a hitleriștilor, dar s-a ales praful
Extraordinarul Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11628_a_12953]
-
sunt invitată la o paranghelie și voi zice pas" (forum.oneden.com). Nu trebuie să căutăm cu orice preț specializarea și diferențierea nici măcar în enumerările care vizează efecte stilistice, de pitoresc lingvistic: "Recepțiile, chiolhanurile, agapele, parangheliile, banchetele, festinurile, sindrofiile, cocteilurile, ospețele și dineurile se desfășoară non-stop" (RL 2667, 1999, 1). Scos din contextul comunicativ inițial și folosit ironic, termenul capătă și o conotație depreciativă, produsă de asocierea parangheliei cu un mediu social destul de jos, sărac sau în orice caz needucat: "nu
Paranghelie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8844_a_10169]
-
compune și mici completări proprii sub formă de tablouri vestimentare de epocă sau sub formă de descrieri; nici unul din ele nu depășește cîteva fraze, nu conține neologisme, iar continuitatea cu textul de bază se prezintă fără cusur: "Cel mai mare ospăț se cuprindea în cîteva feluri de bucate. După borșul polonez, veneau mîncări grecești, fierte cu verdețuri care pluteau în unt; apoi pilaful turcesc și în sfîrșit fripturile cosmopolite. Pînza mesii și șervetele erau de filaliu țesute în casă. Tipsiile pe
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]