3,729 matches
-
I. Negruzzi, Miron și Florica, 1870) ori satira (M. Eminescu, I. Negruzzi, D. C. Ollănescu-Ascanio). Nici poezia patriotică nu a fost ocolită; în C.l. sunt inserate câteva dintre cele mai izbutite stanțe de acest fel ale lui V. Alecsandri (Oda ostașilor români, Peneș Curcanul, Sergentul, Căpitanul Romano, 1877). Fără a se ridica deasupra mediocrității, N. Skelitti, Matilda Cugler-Poni, Veronica Micle, Th. Șerbănescu, D. Petrino, I. Negruzzi, M. Gregoriady de Bonacchi au scris versuri de dragoste, cele mai multe sub formă de lied. O
CONVORBIRI LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286404_a_287733]
-
În Lecția de melancolie (1987), elegia nu mai este menționată în titluri, însă rezonanța ei persistă, căpătând accente bacoviene. În Semințe eterne (1990), evocării elegiace a ținutului bucovinean și a neamului din care se trage poetul i se adaugă oda „ostașilor căzuți la datorie” și „lauda cuvântului” în care „susură cântecul”. Sesizând riscul de a se bloca într-un lirism minor, al efectelor, poetul își dezvăluie un alt chip în Proba mea de viață (1995). Tonalitatea sentimental-melancolică e „bruiată” de rostirea
BELDEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285679_a_287008]
-
mâini va bate ceasul!, amplă compoziție pledând pentru ideea de unitate națională, este declarată „dăunătoare” de autoritățile maghiare, care ordonă, în 1914, arestarea autorului. Cu toții una, poezie frecvent republicată între 1914 și 1945 (uneori și cu alte titluri), omagiază jertfele ostașilor români. Inclusă ca monolog al lui Zefir în Trandafirii roșii, declanșa, la fiecare reprezentație, manifestări de entuziasm patriotic. Primele încercări epice ale lui B., declamatorii, romantice, sunt găzduite de „Gazeta Transilvaniei” (1900). Va continua să publice, în diferite periodice, cu
BARSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285656_a_286985]
-
ș. a răspândit în Ardeal noutățile culturale și științifice din Regat, reproducând rapoarte și conferințe de la Academia Română sau articole din „Convorbiri literare” și alte reviste. De la bun început a arătat o admirație specială față de Vasile Alecsandri (Balcanul și Carpatul, Odă ostașilor români, 10 Mai 1881, Cântecul gintei latine, acesta din urmă în limbile română, latină, franceză, italiană, cu o prezentare de Gr. H. Grandea). În numărul 25 din 1878 apare Adresa românilor din Arad trimisă d-lui V. Alecsandri, conținând felicitări
BISERICA SI SCOALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285748_a_287077]
-
14 iulie 1919, în care nenumărate șiruri de soldați au traversat Neuilly-ul îndreptându-se spre capitală. Trași la patru ace, cu privirea semeață și cu încălțările bine lustruite - războiul își relua aerul de paradă. Se afla oare printre ei și ostașul care avea să strecoare în mâna Charlottei o pietricică maro, schija de obuz acoperită de rugină? Erau oare îndrăgostiți? Logodiți? Întâlnirea aceea nu a schimbat cu nimic hotărârea Charlottei, luată cu mulți ani înainte. La prima ocazie ivită, ocazie miraculoasă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
colorată vag în maro și cenușiu, a unui tablou care fusese pictat cu realismul foarte minuțios care atrage prin precizia și abundența detaliilor. Cercetându-le în timpul acelei lungi seri ploioase, i-am reținut probabil subiectul. O coloană foarte disparată de ostași, toți vizibil marcați de oboseală și de vârstă, traversa strada într-un sat sărac, cu copacii desfrunziți. Da, soldații erau toți foarte în vârstă - niște bătrâni, așa mi s-a părut, cu părul lung și alb ieșit de sub pălăriile lor
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
a arătat brusc sub înfățișarea unui sat din nord, unde casele joase se chirceau în spatele unor garduri rare de mărăcini, unde copacii piperniciți fremătau sub vântul iernii. Surprinzător, m-am simțit foarte apropiat și de strada aceea noroioasă, și de ostașii bătrâni condamnați să cadă într-o luptă inegală. Nu, nu era nimic patetic în demersul lor. Nu erau eroi care-și arătau vitejia sau abnegația. Erau simpli, umani. Mai ales cel ce purta o cască veche de conchistador, un bătrân
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
suliță, la capătul coloanei. Chipul lui m-a subjugat printr-o surprinzătoare seninătate, amară și surâzătoare totodată. Cufundat în melancolia mea de adolescent, am fost cuprins subit de o bucurie confuză. Mi s-a părut că am înțeles calmul acelui ostaș bătrân în fața înfrângerii iminente, în fața suferinței și a morții. Nici stoic, nici suflet naiv, mergea cu fruntea sus, prin ținutul acela plat, rece și șters, pe care-l iubea totuși, numindu-l „patrie”. Părea invulnerabil. O fracțiune de secundă, inima
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
fatalitatea, singurătatea. În bravada aceea am simțit un fel de coardă nouă a armoniei profunde care era pentru mine Franța. Am încercat să îi găsesc un nume: mândrie patriotică? Semeție? Sau faimoasa furia francese pe care italienii le-o recunoșteau ostașilor francezi? Evocând în minte etichetele acelea, am văzut cum fața bătrânului soldat se întuneca încet, ochii i se stingeau. A redevenit un personaj dintr-o reproducere veche, în tonuri cenușii și negricioase. Ca și cum și-ar fi întors privirea ca să-și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mine într-o zi la gară. Am clătinat din cap pentru a scăpa de priveliștea dezgustătoare. Trebuia deci să mă mulțumesc cu muzeul acela populat de mumii, cu figuri de ceară purtând etichete: „Trei cochete”, „Președintele Faure și iubita lui”, „Ostaș bătrân într-un sat din nord”... Am închis la loc cufărul. Sprijinindu-mă în coate de balustrada balconului, mi-am lăsat privirea să rătăcească în auriul străveziu al serii, deasupra stepei. „La urma urmei, la ce le-a slujit frumusețea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
așa zeu cum eram, nu puteam să le ofer decât o existență de marionete. Porneam resortul amintirilor mele și cele trei cochete începeau să țopăie, Președintele Republicii o înlănțuia pe Marguerite Steinheil, ducele de Orléans cădea, înjunghiat de pumnale perfide, ostașul cel bătrân își înșfăca sulița lungă și își umfla pieptul... „Cum se face oare, m-am întrebat eu cu spaimă, că toate aceste patimi, dureri, iubiri lasă atât de puține urme? Ce absurde sunt legile acestei lumi, în care viața
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
deznădăjduită. Și peste această urgie Îngrozitoare, deaspra acestui Învălmășag de strigăte și de răbufneli, cerul se Întunecă deodată și o ploaie năprasnică vine să spele valea de sânge... Se povestește că În lupta aceasta, Traian , văzând că nu mai au ostașii lui cu ce să-și lega rănile, Își rupse cămașa de pe el și-o Împărți răniților. Și totuși nu-i biruință. Împăratul privește trist, după bătălie, departe, În munții dușmani, la marea cetate ce n-o poate Încă cuprinde. Dar
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
de nici nu le zărești ! Și așa de binem scriem cu ele, că Îndată ce le trimitem la dușmani, le tăiem pofta să mai vie pe la noi ! -Bravo, români ! - zise vodă cu bucurie. Se vede că vă iubiți țara. Cu așa ostași, nu mă tem de nici un dușman, care ar Îndrăzni să ne calce hotarele ! MIRCEA CEL BĂTRÂN ȘI BAIAZID Mircea cel Bătrân, domnul Țării Românești, a domnit Între anii 1386 și 1418. Dârz apărător al pământului strămoșesc, Mircea cel Bătrân, În
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
pot să le și slobod ; făuresc paloșe, dar știu să le și mânui ; și știu să Încalec și caii ! Chiar așa, Mândricel ? Încearcă-mă, Măria ta ! Toți rămaseră uimiți când săgeata lui Mândricel doborî pasărea din zbor, când nici unul din ostași nu-l putu doborî, când calul nărăvaș nu reuși să-l arunce din șa. Plin de bucurie, Țepeș Îl Întreabă: Unde ai Învățat să lupți așa, Mândricel ? Aici, În Țara Românească, Măria ta ! Și cine te-a Învățat oare ? Codrii
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
după ce mi-ai ucis zeci de luptători ? Nu, pașă ! Vreau numai să mor pe pământul meu. Voi trece Dunărea Înot și mă voi duce la domnul meu, cerându-i să-mi ia viața. Astfel, mi-o voi lua singur : un ostaș nu trebuie să cadă niciodată prins. Și dacă minți ? Un ostaș de-al lui vodă Țepeș nu minte, pașă ! În fața lui Țepeș, Mândricel povesti totul. Apoi Își scoase pumnalul și și-l Înfipse adânc În inimă. Căzu cu brațele desfăcute
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
să mor pe pământul meu. Voi trece Dunărea Înot și mă voi duce la domnul meu, cerându-i să-mi ia viața. Astfel, mi-o voi lua singur : un ostaș nu trebuie să cadă niciodată prins. Și dacă minți ? Un ostaș de-al lui vodă Țepeș nu minte, pașă ! În fața lui Țepeș, Mândricel povesti totul. Apoi Își scoase pumnalul și și-l Înfipse adânc În inimă. Căzu cu brațele desfăcute, Încercând parcă să cuprindă tot pământul țării. Țepeș Îi sărută obrajii
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
parcă să cuprindă tot pământul țării. Țepeș Îi sărută obrajii și porunci alor săi ca viteazul Mândricel să fie Îngropat cu mare cinste : În inima codrului, La poalele muntelui, Sub albastru cerului În murmurul apelor, Cum e drag voinicului. UN OSTAȘ DE-AL LUI ȚEPEȘ În timpul luptelor de hărțuială pe care le purta Țepeș cu turcii, conduși de Însuși sultanul Mahomed, un soldat român căzu prizonier și fu adus Înaintea sultanului. Acesta Îl Întrebă răstit: Spune, ghiuare, pe unde se ascunde
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
printr-o pustietate de la Dunăre până la Vaslui și slăbiseră foarte. Turcii și-au așezat tabăra lângă Podul-Înalt. La câteva zile după Anul Nou, era o negură, s-o tai cu cuțitul. Ștefan-Vodă, bizuindu-se pe mintea lui și pe vrednicia ostașilor, a trimis, cu mare fereală, În spatele puhoiului turcesc oameni anume, care să amăgească dușmanul prin chemări de război din trâmbițe și buciume. Cum stătea tabăra turcească așteptând, iată că izbucnește mare sunet de război În Lunca Bârladului. Socotind că oastea
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
acesta este Ștefan cel Mare, voievodul Moldovei. Ce apă este asta ? Întreabă domnul Ștefan. E Putna, Măria ta - răspunde oșteanul din frunte. Mai mergem mult ? Cum poruncește Măria ta. Ajungând pe malurile Putnei, În dulcea și frumoasa Bucovină, Înconjurat de ostașii săi, viteazul domn se sui cu dânșii pe o muchie de deal. Porunci apoi la doi dintre arcașii cei mai voinici să-și Încerce puterea. Copii, trageți! Astăzi vreau să mă-ntrec În arc cu voi, zise Ștefan. Voinicii Își
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
trecea printre două dealuri acoperite de păduri. Valea era Îngustă și mlăștinoasă. La intrare era un pod lung de lemn peste băltoacele Neajlovului. Mihai trecu podul și se așeză În strâmtoarea aceasta, ca Într-o cetate. Puțini erau la număr ostașii lui, dar inimoși, Încercați În luptă, cu multă iubire de țară și hotărâți cu toții a-și da scump viața. Împărțiți În cete, așteptau pe vrăjmaș și-și plănuiau loviturile. A patra zi, pe la nămezi, pândarii de pe măguri zăriră dinspre Giurgiu
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
strălucită din istoria lor.” NICOLAE BĂLCESCU PREDA BUZESCU Preda Buzescu a fost unul dintre cei mai curajoși căpitani ai domnitorului Mihai Viteazul. El Își iubea mult țara. De aceea, În toate bătăliile cu dușmanii era printre cei mai viteji, iar ostașii săi Îl urmau cu Încredere. Iată cum a descris Dimitrie Bolintineanu una din luptele Împotriva tătarilor: De trei zile lupta n-a mai Încetat, Și tătarul pare c-a Înaintat. Dar Buzescu Preda vede cu durere, Floarea românimii ce pe
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
o secure mică Și lovind pe Preda, pavăza Îi strică. Dar el cu măciuca astfel Îl lovi, Încât deodată căzu și muri. Iar după aceasta, oastea românească Pleacă și Învinge hoarda tătărască. versuri de D. Bolintineanu Cuvinte: floarea românimii = tineri ostași români; ager armăsar = cal iute; pavăză = scut, apărătoare din metal; hoarda tătărască = o ceată de tătari Înarmați. CÂNTECUL LUI MIHAI VITEAZUL Mihai Viteazul a fost domn al Țării Românești. În fruntea armatelor sale, el a reușit, pentru prima dată, să
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
mistuit, Câți dușmani au prăpădit ! Poezie populară Cuvinte: Stambulul = fosta capitală a Turciei, azi orașul Istanbul a mistui = a distruge, a nimici MOȘTENIREA URMAȘILOR după Petru Dumitru Popescu Mihai Viteazul era domnul Țării Românești. Bucur, Radu și Cârlan erau trei ostași credincioși și viteji. Domnitorul a dat steagul Țării În grija lor. El le poruncește: Să nu Îl pierdeți niciodată În luptă! Suntem trei, Măria Ta. Dacă am să cad eu, zise Bucur, are să-l ducă Radu. Am să Îl port
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
pentru Independență deoarece, În urma lui, țara noastră a scăpat de jugul turcesc. Cuvinte : Grivița, Plevna = localități din Bulgaria unde turcii au opus rezistență Îndârjită În 1877; Maiorul Șonțu este unul din eroii care s-au jertfit pentru independența țării; dorobanți = ostași români; salt = mișcare prin care omul se desprinde de la pământ; buhoasă = lățoasă; parapet = Întăritură În fața unui șanț; volbură de foc = aici, vâlvătaie de foc provocată de exploziile obuzelor; stindard = drapel. SERGENTUL de Vasile Alecsandri Pe drumul de costișe ce duce
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
În zadar părinții noștri cei tineri, cerești. Iată-ne, rostim cu mândrie și clar: SUNT, EȘTI. Cuvinte: Plevna = localitate În Bulgaria, unde oștașii români au dat lupte cu turcii, pentru independența țării; Tatra = munți În Slovacia, unde au căzut vitejește ostașii români, În timpul celui de al doilea război mondial, pentru eliberarea Cehiei și a Slovaciei. ,,Nu trăiți ca pasărea aceea ce se cheamă cuc și care-și dă ouăle de le clocesc alte păsări și-i scot puii. Fiți ca șoimii
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]