1,607 matches
-
lucruri splendide. ― Aceasta a fost din legenda lui Ngurangurane, fiul crocodilului, declară Melania Lupu sufocată de mândrie. Dialectul fan. ― Fără îndoială. Sesizasem chiar o deosebire. Altceva, nu-i așa, decât tembo-habe. ― O să sesizați mai bine în alt fragment. ― Nu vă osteniți, doamnă. ― De ce? Spuneați că vă place. ― Da, dar pentru moment aș prefera să ne întoarcem la vecinii dumneavoastră. Nici lor nu le-a atras atenția nimic în noaptea când "s-a sinucis" Panaitescu? Melania Lupu își țuguie buzele: ― În orice
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
unei mistici a îndepărtării. Aventura este, în cazul său, infinit mai prețioasă decât un simplu instrument de încântare a cititorului. Ea ascunde parcursul inițiatic la capătul căruia se află taina pe care romanele și schițele grafice ale lui Pratt nu ostenesc să o caute, în fiecare colț al bibliotecii borgesiene. Între viață și vis, relația este una de simbioză și corespondență. Pratt este ghidul care deschide, cu o lovitură de baghetă, ușile de ivoriu pe care le văzuse, halucinat, Nerval în
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
cățel izolat pe un pachebot se cere cheltuită cu folos, mai cu seamă atunci când nici o pisică dușmănoasă nu îți mai trece pragul, mieunând frenetic - seria de mese îmbelșugate era fără de sfârșit, iar apetitul lui Milou părea și el unul inepuizabil. Ostenit de atâtea oase și carne, Milou căpăta, pe acest pachebot al luxului, aspectul unui cățel sedentar și rubicond, evo când rotunjimile unui cârnat învelit în blăniță lucioasă. Și, ca de atâtea ori în trecut, Tintin era prins deja în capcana
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
mai grabnic... ― Bineînțeles, îl întrerupse Rieux, deci o s-o fac eu. Dar, în clipa aceea, bolnavul a început să se agite și a încercat să se ridice din pat protestând că se simțea bine și că nu făcea să se ostenească. ― Liniștiți-vă, spune Rieux. Nu-i nici o problemă, credeți-mă, și eu trebuie să dau o declarație. ― O ! făcu celălalt. Și se azvârli iar pe pat, să plângă cu mici sughițuri. Grand, care de câtva timp își tot mângâia mustața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
moară dacă Îmi citește vreodată cartea“. Doctorul a protestat. Îmi făceam eu idei, nu luam vitamine, aveam gînduri negre pentru că dădusem de fundul sacului. L-am văzut notînd pe fișa mea ceea ce Îi spusesem și l-am Întrebat de ce se ostenea să scrie fraza aceea. „Teama de moartea tatălui e un simptom“, mi-a răspuns el. A refuzat să vorbească mai mult de acest lucru: „Încearcă să nu te mai gîndești la asta“. Întors la hotel, unde locuiam Împreună cu toată echipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și polizyeisky-ul erau mai înalți decât ea, și doar Porfiri îi era mai apropiat în înălțime. Funcționarul șef, tipul superior cu pomeți înalți, era de asemenea prezent, așezat pe un taburet la masa de recepție. Era clar că fata era ostenită. Își ținea ochii albaștri deshiși într-un efort de a rămâne trează. Umerii îi cădeau însă în continuu. O dată sau de două ori se aplecă înainte pe birou, făcându-l pe funcționar să izbească marele registru de intrări. Abia atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de dominație asupra alor săi și asupra adversarilor. Pe dușmani Îi avertiza că, dacă nu vor sta gata să-i Îndeplinească vrerile, Îi va ucide. Iar de Asasini nimeni nu putea scăpa. Niz³mu’l-Mulk, primul-ministru al sultanului, pe când cruciații se osteneau Încă să cucerească Ierusalimul, În timp ce era purtat În lectică spre locul unde se aflau femeile lui, este Înjunghiat mortal cu pumnalul de un ucigaș ce se apropiase de el travestit În derviș. Ata-begul din Hims, În timp ce cobora din castelul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Street, ale cărei case cu fațade de lemn ascundeau discret firme ca Boots și Body Shop, păstrându-și însă farmecul și o neașteptată puritate. Chelnerul de la Bengal Bertie’s era un vechi prieten de-al lui Ralph. Nici măcar nu se osteni să le arate meniul. Fran alegea întotdeauna pui Dopiaza, iar Ralph curry-ul cel mai picant pe care-l aveau. Odată mielul Vindaloo fusese atât de condimentat, încât bucătarul și întreg personalul veniseră să-l ovaționeze pe Ralph în timp ce golea farfuria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
închipui că toată lumea plecase acasă și că n-avea s-o vadă nimeni dansând de bucurie în jurul filtrului de cafea. — A sunat așadar? Stevie ieși din redacția de sport, ținând în mână un șpalt. — Ai de gând să te mai ostenești să scrii reportajul? Sigur că da. Am găsit deja aproape tot ce-mi trebuie ca să mă apuc de lucru. Asta e cu totul altceva. — Înțeleg. Apropo, a sunat tatăl tău mai devreme. Am uitat să-ți spun. A zis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
că trăiesc ziua când deținuții conduc închisoarea, mi-a scris el. Atunci eu i-am răspuns: „Mă voi gândi“. Ziua următoare Relu s-a întors la postul său obișnuit. Dar din nou nu aveam nici un amestec, dar nu m-am ostenit să-i spun și lui. Apreciez gestul tău, mi-a spus. Îți voi face și eu un serviciu. După incident Relu era gata să facă orice pentru mine. Într-o zi m-a prins furând carne de porc de la bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
la bord. A trebuit să Împachetez jucării, scutece, șervețele și gustări, cărți, cremă de soare pentru bebeluși, servețele antibacteriene și schimburi de haine. Am luat pătuțul pliant, scăunelul pentru mașină, scaunul de masă portabil și balansoarul. N-am fost mai ostenită În viața mea. Dacă Înainte nu aveam nevoie de o vacanță, acum cu siguranță am. Mă aflu În camera lui Tom, privind Împrejur. E cam a cincizecea oară pe ziua de azi. Plecarea e mîine și am trecut prin toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Iisus râdea de cei care îi plângeau moartea. Cercetează cărțile antice, practică magia și ritualuri secrete. După câte mi-aduc aminte, acestea au fost cele din urmă cuvinte, căci Gundo deja sforăia. La ceasul stabilit al întâlnirii eram pe poziții, osteniți de povara celor două burdufuri de vin pe care le duceam în spinare. Pe când soarele asfințea cu repeziciune, s-a ivit un bărbat din pădurea din spatele nostru fără ca noi să fi auzit nici măcar un foșnet. Era îmbrăcat ca un fierar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ulterior că în seara aceea slujnicele care o serveau pe Gaila au avut ceva de furcă, vrând s-o oprească să tot sară în sus de bucurie împreună cu verișoarele. În schimb eu, Rodoald și Grimoald a trebuit să ne dăm osteniți din senin, ca să scăpăm de expunerile lui Rotari despre cât de frumoasă, grațioasă și nobilă era Gaila. În vremea acestor întâmplări am fost de mai multe ori convocat de Romilde, mai abitir decât dacă aș și fost fratele mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
satisfacția că, deși alesesem o carte secretă, era lipsită de orice podoabă sau ferecătură prețioasă. La Cividale am stat de vorbă cu Grasulf și am căzut de acord să ținem sub control orice predicator sau misionar catolic ce s-ar osteni în oraș, sau în orice castel sau domeniu, să-l gonim imediat ce ar crea probleme și să-i îndemnăm pe toți longobarzii, mai ales dacă erau luptători de frunte, să se boteze în credința ariană. În cele din urmă, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
invențiile sale. Am tot încercat, am tot încercat, dar în zadar. Deodată, foarte nervos, încep să dau cu picioarele în ușă și, trăgând din greșeală mânerul în jos, ușa se deschise. Asta înseamnă să fii necopt la minte! M-am ostenit atâta să deschid ușa, când de fapt ea era deschisă de la bun început. Numai ce intrasem în încăpere, că îl și văd pe dascăl îndreptându-se cu mânie spre mine. Atunci, mergând cu spatele, parcă dracul a dat să alunec
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ar ști, crezi cu adevărat că ar fi atît de neliniștit? Ochii Mariei scînteiau de mînie și de disperare. - Lasă-mă să-i vorbesc, Îmi cunosc bine fratele, n-ai să scoți nimic de la el luîndu-l tare. Nici măcar nu se osteni să-i răspundă. În stadiul În care se aflau, habar n-avea dacă Nicolas putuse Într-adevăr să-l ucidă pe Yves Pérec, dar faptul că tatăl lui credea acest lucru, mergînd pînă la a distruge eventuale dovezi, Îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nepotul dumitale și o ștergi? Nu credeam că ești genul care dă bir cu fugiții, Marie Kermeur. Dar poate că m-am Înșelat În privința dumitale! Dacă trăgea nădejde s-o rănească În amorul propriu cu lovitura asta sub centură, se ostenise de pomană. - Îi făgăduisem să-l urmez, declară ea cu simplitate. Nu numai că nu m-am ținut de cuvînt, dar ultima oară cînd ne-am văzut nu m-am purtat frumos cu el. Ajunseseră la piciorul pasarelei. Întinse mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
elite nu este după categorii sociale, în fiecare clasă existând mase și elite, ci după categorii omenești, om al elitei fiind cel care cere mult de la sine, care caută în toate întemeieri personale, în timp ce omul maselor are caracterul trândăviei intelectuale, neostenindu se să caute el însuși sensuri, ci acceptând totul de-a gata, ceea ce nu-l împiedică să aibă păreri despre toate lucrurile. Omul de azi este, după acest criteriu, mai ales un om al maselor. Astăzi, spune Ortega y Gasset
Aspecte ale religiei contemporane. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Elena-Georgiana Amăriuţei, Răzvan Ciobanu, Ioana-Ruxandra Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_951]
-
tinerețile, tot o mai țineți cu atenția la cum zicea Moscova, chiar de-i mai dați șuturi la Patriarhul lor, tot cu ochii acolo stați. Ce mai...“ Dădu plictisit din mână. „Nu v-a-nvățat nimic Papa, de s-a ostenit să vină până aici. Sunteți și voi ca beleaua aia de Țongu, care se laudă peste tot că i-a pus Papa mâna-n cap? Ei, și? L-a deșteptat? Nu-l vezi cum se judecă pentru pământurile alea, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ce-ți pot oferi semenii tăi și, totuși, renunți la toate astea. De ce n-ai măcar un motor la caiacul tău? Cu el ai fi ajuns la timp ca s-o salvezi pe Piá... Cu el n-ar trebui să ostenești vâslind în sus pe San Pedro... Dar știi la fel de bine ca și mine că ori trebuie să renunți la tot, ori nu renunți la nimic... Medicamentele alor tăi sunt bune, știu asta, m-au vindecat de multe ori. Dar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
spuse atât de Încet, Încât acesta cerea un răspuns. — Doi turiști ședeau pe-un pod și-au văzut trei bărbați cum ieșeau din casă cu o valiză. Amândoi l-au identificat pe Ruffolo după fotografie. Datorită faptului că nu se ostenise să citească raportul asupra cazului, Patta nu Întrebă de ce nu conține și informația aceasta. — S-ar fi putut ascunde afară, sugeră el. — Este cât se poate de posibil, fu de acord Brunetti, deși lui i se părea mai probabil ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
primele două paragrafe ale raportului, care explicau În amănunt ce intenționa să facă În cursul Întâlnirii cu Ruffolo și de ce credea că e important ca Patta să fie ținut la curent. Zâmbi obosit și i-o Întinse fără a se osteni să citească restul — Dar cred că nu e cale să-l Împiedicăm să afle că am făcut asta de capul meu, că nu aveam intenția să-i spun o vorbă. Vianello nu se clinti. — Dacă veți semna doar raportul, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
și mulțumiri (1Cor 11,5). În Rom 16 și Fil 4,2-3, Paul enumeră câteva dintre colaboratoarele sale. Înainte de toate, Febe, „diaconesa” (diàkonos) și „protectoare” (prostàtis) și Priscila, colaboratoare curajoasă a apostolului; Maria, Trifena, Trifosa și Persida „care s-au ostenit pentru Domnul”; Iunia, curajoasă „apostolă” (apóstolos) din primul ceas; Evodia și Sintiche, colaboratoare ale lui Paul. Descrierea pe care Paul o face despre Febe pare puțin provocatoare, pentru că este vorba despre o femeie și este amintită ca diakonos și prostatis
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
liniștea sufletului. Ar fi vrut să plângă, tare ar mai fi plâns... Dar, nici o lacrimă, măcar, nu-i venea. E groznic când nu poți plânge. Deodată, în mintea lui se însăilă un dialog cu un al doilea eu. Era prea ostenit ca să mai poată gândi și mult prea ostenit ca să adoarmă. Stătea culcat, cu fața în sus și cu ochii în tavan. Prin cap, totuși, îi umblau când gânduri treze, când se țeseau vise, la amurgul cenușiu al conștiinței. Trecuse de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ar mai fi plâns... Dar, nici o lacrimă, măcar, nu-i venea. E groznic când nu poți plânge. Deodată, în mintea lui se însăilă un dialog cu un al doilea eu. Era prea ostenit ca să mai poată gândi și mult prea ostenit ca să adoarmă. Stătea culcat, cu fața în sus și cu ochii în tavan. Prin cap, totuși, îi umblau când gânduri treze, când se țeseau vise, la amurgul cenușiu al conștiinței. Trecuse de miezul nopții și somnul tot nu-l mai
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]