4,332 matches
-
amintește scrisoarea-manifest a Cercului Literar de la Sibiu (publicată în „Viața” din 13 mai 1943), o adevărată declarație de „atașare entuziastă la critica estetică ce descindea din Maiorescu”, exprimând aici și dorința de a promova „un gen mai apropiat eposului, baladescul”. Ostilitatea arătată de „presa de extrema dreaptă”, ce îi etichetase drept „comuniști esteți”, modul în care era repudiat „un manifest care cuteza să ceară libertate pentru spirit” sunt invocate de Negoițescu în articolul Mișcarea de rezistență de la Sibiu, din numărul 3
REVISTA CERCULUI LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289189_a_290518]
-
se substituie programelor guvernamentale. Recurgerea la Întrajutorarea familială, ca și la serviciile profesionale, variază În funcție de mediile sociale În care trăiesc familiile. Aceste medii favorizează fie recurgerea familiilor, În caz de nevoie, la piața forței de muncă, fie, din contră, prin „ostilitatea” lor, mediile sociale pot să determine persoanele aflate În nevoie să apeleze la ajutoare publice. Aceste ajutoare, organizate de către stat și distribuite având drept criteriu esențial venitul, se adresează persoanelor cu vârste Înaintate și celor cu deficiențe de sănătate, aici
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
o neîncredere crescută, tradițională, nu doar în aparatul birocratic al statului și în administrația locală, ci și în oameni (Voicu, 2005c, pp. 77-98). Statul și administrația erau realități intruzive pentru lumea tradițională a satului, care, de această dată, își manifestau ostilitatea prin acapararea pământului, naționalizarea de facto fiind botezată drept „colectivizare”. Statul însă se manifesta și prin oameni încurajați la delațiune. Oricine din afara cercului familial, și chiar dinăuntrul său putea fi periculos în acest sens. Încrederea generalizată nu era recomandată, precauția
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
de tip iluminist, intelectualii creștini ai bătrânului continent asumă astăzi tot mai greu condiția de martor public al destinului unic pe care Biserica îl are în lume. Rațiunile teologice ale creației nu sunt rostite cu ușurință într-un climat de ostilitate, indiferență sau chiar apostazie, când tot ceea ce este esențial devine - printr-un consens ideologic tacit - un apanaj al purei și perfect absentei interiorități. Într-o țară aflată mereu la răscruce de drumuri, Teodor Baconsky s-a pronunțat deschis, deși fără
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în fața presiunii seculare 1. Faptul că H.-R. Patapievici omite discutarea raportului dintre cadrele modernității și vitalitatea unei credințe născute într-o geografie prea puțin europeană este greu de înțeles. În fond, creștinismul apostolic a înflorit în vremuri de remarcabilă ostilitate politică, așa cum în secolul XX numeroase persecuții n-au inhibat viața comunităților de creștini orientali. Creștinismul răsăritean, așadar, reprezintă un caz special de tradiție religioasă imună sau chiar ostilă față de seducțiile modernității. El împărtășește ceva din destinul religiei islamice, care
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
într-o stare de abandon și uitare de sine pentru a pune în lumină (nu și în evidență) datul, redus, la rândul său, la condiția de dar1. Moartea simbolică a donatarului trebuie presupusă în cazul anonimatului, al ingratitudinii și al ostilității, care exclud eo ipso condiția de calcul sau asigurare utilitaristă. Renunțarea la cauzalitate trebuie să fie totală. Martor în cazul primei reducții a destinatarului, donatorul devine, în cele din urmă, martirul propriei cauze. Jean-Luc Marion sugerează că apariția unui asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ci trebuie să învățăm să folosim aceste facilități cu înțelepciune. Edgar Cayce spunea că slăbiciunile noastre ar putea deveni punctele noastre forte, dacă am ști cum să le canalizăm. Încăpățânarea poate fi transformată într-o calitate de lider; furia și ostilitatea pot deveni curaj și cutezanță; înșelăciunea poate deveni inventivitate; senzualitatea poate duce la vindecare. Dacă învățăm să ne canalizăm energiile, un obicei prost devine un atu pentru noi și pentru cei din jurul nostru. Învățăm să ne legăm credințele de viața
Remedii naturiste pentru sănătate și frumusețe by Jude Todd [Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
de atracție a libertății pentru intelectuali i-au preocupat și pe clasicii liberalismului din secolul trecut, „paleoliberalii” (formula a fost folosită de John Gray pentru autori ca Hayek și Mises). Astfel, Schumpeter socotea că „procesul capitalist producea acea atmosferă de ostilitate aproape universală față de propria sa ordine socială”, o „mentalitate critică” (critical frame of mind) autodevoratoare care, „după ce a distrus autoritatea morală a atâtor instituții, se întoarce în final împotriva propriei autorități”; agenții acestui atac împotriva fundamentelor capitalismului sunt intelectualii, deoarece
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
sau religios. Nici o legislație, nici o tradiție, nici o instituție nu au în ochii lui Kant legitimitate și drept la existență dacă ele nu se pot justifica în fața tribunalului rațiunii. Dar această atitudine va fi greșit înțeleasă dacă va fi interpretată drept ostilitate față de tradiție în genere. Punctul de vedere al lui Kant este că vor trebui acceptate și susținute doar acele tradiții care trec cu succes examenul criticii raționale. Vechimea formelor de viață și a instituțiilor, sprijinul pe care îl oferă acestora
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
care rămâne dominantă la noi pare să oscileze între indiferența cuvenită unor activități puțin semnificative din punct de vedere cultural și subestimarea sau contestarea puternic colorate afectiv. Rațiunile pe care se sprijină în acest caz lipsa de interes sau chiar ostilitatea sunt rareori formulate explicit. Ni se sugerează că rezultatele cercetării și gândirii științifice sunt lipsite de atribute distinctive ale creației majore, cum ar fi mesajul existențial, potențialul axiologic, o intensă reverberație afectivă 23. Universalitatea valorilor științifice întărește impresia că ele
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
pildă, se poate ca un război mai lung să ducă În final la colaborarea unor națiuni În virtutea păcii și a stabilității care să dureze mai mult, În timp ce o soluție rapidă ar putea să nu facă altceva decît să Întrerupă niște ostilități, care să fie reluate după puțin timp. Pur și simplu, nu putem ști. Oricum, nu poate fi decît spre cel mai mare bine să avem gînduri vindecătoare față de o asemenea situație și, cu cît sînt mai mulți cei care fac
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
spre impunerea viziunii: în centrul acțiunii nu se află căutarea făptașului, ci explicarea motivelor comportamentului său infracțional. David Lehman se grăbește să specifice că prin cuvântul attitude trebuie să înțelegem, de fapt, bad attitude, adică un amestec de insolență și ostilitate caracteristice în cel mai înalt grad personajelor. „Furia morală” se exprimă, în cazul lor, prin adoptarea unei ironii devastatoare, a unei agresivități pe care trucul retoric preferat - comparația - o face simpatică. Argoul, expresiile „tari”, abordarea francă, cel mai adesea ireverențioasă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
soluție îmbrățișată cu un firesc înspăimântător. Rusty Regan cade victimă setei oarbe de răzbunare, iar Marlowe involuează, în intervalul câtorva minute, din postura de potențial amant în cea de inamic urât cu sălbăticie. În contrapartidă, Marlowe va păstra o statornică ostilitate față de femei. Singura persoană cu adevărat atrăgătoare se dovedește a fi Mona Mars, soția gangsterului cu maniere de gentleman. Și nu întâmplător: ea vine dintr-o lume asemănătoare cu a detectivului și, la fel ca acesta, intră în bucluc doar
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
roman: Asemenea celui al lui Roger Wade, scriitorul plin de succes, între două vârste, alcoolic și egocentric, fluxul conștiinței lui Raymond putea fi, la beție, în momentele proaste, plin de ură de sine, spaime de neputința de a scrie și ostilitate sarcastică. Wade spune: „Am o soție frumoasă care mă iubește și un editor drăguț care mă iubește, iar eu mă iubesc cel mai mult dintre toți”. Soția lui Wade se face ecoul lui Cissy atunci când spune: „Era un actor bun
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
stăpân. Politețea extremă, reținerea și calmul abordării celor mai spinoase chestiuni ne dezvăluie un strateg de primă mână. Norris are o putere la fel de mare acum, după moartea generalului, pe cât avusese când acesta era în viață. Deși Vivian nu-și ascunde ostilitatea („Ticălosul ăsta!”, șuieră ea când află că vizita lui Marlowe fusese provocată de majordom), ea nu poate întreprinde nimic împotriva celui care, inflexibil, a luat în mâini frâiele familiei Sternwood. Confruntarea dintre Vivian și Marlowe se încheie așa cum era previzibil
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
zi de Crăciun a început o bătaie generală, prima dată fiind torturați cei din tabăra împotriva „reeducării”, urmați de Bogdanovici, zdrobit în bătăi de suceveni, spre uluirea sa. Apar și de data aceasta mențiuni cu privire la implicarea gardienilor din închisoare în ostilități 2, dar victimele agresiunii - cu excepția lui Bogdanovici - nu se cunosc. Alexandru Popa povestește chiar discursul directorului Dumitrescu din 25 decembrie 1949: Ați fost induși în eroare de către șefii voștri, care vă învățau ca într-o mână să țineți crucea, iar
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Țurcanu n-a vrut să spună despre ce oficial era vorba, în ciuda insistențelor lui Popa2. Foarte curând avea să fie sesizat un puternic conflict, chiar dacă mocnit, între Popa și Țurcanu, din cauză că primul era sprijinit de Avădanei și Sucegan în conducerea ostilităților, iar Țurcanu își simțea poziția amenințată. Țurcanu și-a dat seama că puterea lui s-a diminuat, el fiind implicat mai puțin în bătăile de la Gherla, care se desfășurau la etajul III, sub oblăduirea lui Popa „Țanu”. Rolul pe care
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
să răspundă întrebărilor malițioase din anchetă, dar până la urmă s-a lăsat convins și a afirmat că a devenit informatorul administrației în februarie 1950, iar din septembrie 1950 s-a alăturat acțiunii violente. Între mai și septembrie 1951 a condus ostilitățile împreună cu Popa, însă, cel mai probabil, el se ocupa doar de partea organizatorică și de relațiile cu administrația penitenciarului. De altfel, recunoaște că împreună cu Popa și Țurcanu a realizat transferuri de deținuți dintr-o celulă într-alta pentru ca aceștia să
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
stricte de sănătate (tulburări de somn, atacuri de panică, boli psihosomatice, cefalee, tulburări digestive) sau de natură sexuală, probleme emoționale legate de lipsa de încredere a copilului în el și în ceilalți, sentimente de vinovăție, frică, teama de pedeapsă, letargie, ostilitate, depresie. Abuzul emoțional este acel tip de maltratare care afectează dezvoltarea și maturizarea psihică. Abuzatorii rejectează în mod constant, ignoră, resping, neglijează, domină, critică victimele. Abuzul emoțional este cel mai frecvent întâlnit în instituțiile de ocrotire a copilului, deseori îmbrăcând
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
activități ilegale sau nepotrivite vârstei sale; expunerea copilului la violență (violența folosită de părinte sau de pedagogul social asupra altor copii sau de către copiii mai mari asupra celor mai mici); violența intrafamilială: copilul trăiește într-un climat de ură, de ostilitate între părinți, care-i creează anxietate. În acest context, copiii își asumă de la vârste mici responsabilități pentru care nu sunt suficient de maturi să le facă față. Aceste situații sunt, de regulă, trecute cu vederea. Efectele negative apar în timp
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
al pedepsei; izolarea de societate și supravegherea. Explicația este simplă: acestea sunt fundamentele reacției sociale în raport cu crima. Lumea penitenciarelor românești pare să fie spațiul ideal al argumentării perspectivei goffmaniene asupra instituțiilor totale: ruperea legăturilor cu exteriorul, controlul extrem și supravegherea, ostilitatea între cele două lumi, înjosirea și deculturația. „Recuperarea” și „reintegrarea socială” au rămas simple mituri de legitimare a existenței instituției. „Efectul de autoreproducere” a acestei lumi impune însă un nou tip de răspuns social în raport cu infracționalitatea. * * * Proiectul noii legi de
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
DSM III-R; DSM-IV): răspuns la conflictele emoționale și la factorii de stres interni și externi printr-o agresiune împotriva celuilalt, exprimată în mod indirect și necombativ. În cazul utilizării acestui mecanism, o fațadă de adeziune aparentă maschează rezistența, resentimentul sau ostilitatea. Cât despre situațiile în care acest mecanism poate fi utilizat, DSM-IV face două precizări: agresiunea pasivă reprezintă adeseori un răspuns fie la exigențele de acțiune sau de performanță din partea altei persoane, fie la lipsa de gratificare a dorințelor subiectului. În
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
sexualitate. 30) Plângere cuprinzând solicitarea unui ajutor și respingerea ajutorului (DSM-IV): subiectul se plânge sau solicită în mod repetat ajutorul (cu privire la unele simptome fizice sau psihologice ori la unele probleme de viață), atitudini care disimulează, de fapt, anumite sentimente de ostilitate și unele reproșuri la adresa celuilalt. Aceste sentimente se exprimă atunci când subiectul respinge sugestiile, sfaturile sau ofertele de ajutor venite din partea altcuiva. 31) Proiecția delirantă (DSM-IV; G.V.): formă de proiecție în care subiectul abandonează, de fapt, proba realității. În proiecția delirantă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
fi ținta unei amenințări cu experiența lansării unei amenințări, ceea ce creează iluzia puterii, susținând astfel starea de bine a subiectului. Apărări precum identificarea cu agresorul și deplasarea aparțin acestui stil defensiv. 2) „Proiecția”. Se caracterizează prin faptul că justifică exprimarea ostilității sau a respingerii atribuind celorlalți intenții sau caracteristici negative, pe baza unor dovezi deformate. Acest tip de atribuire diminuează anxietatea subiectului în privința propriilor caracteristici indezirabile și creează iluzia controlării acestor caracteristici și senzația de superioritate, ameliorând astfel stima de sine
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
diminuează anxietatea și îi măresc respectul de sine. „Jocul cu principiile” este comun apărărilor de tipul intelectualizării, raționalizării și izolării afectului. 4) „Întoarcerea către propria persoană”. În fața conflictelor și amenințărilor, răspunsurile defensive orientează către propria persoană criticile excesive, furia și ostilitatea nejustificată. Acest tip de răspunsuri creează un fel de „pernă de aer” sau „saltea” care atenuează impactul psihologic al conflictelor și amenințărilor. Anticiparea pericolului creează iluzia unui control existențial asupra rezultatelor nedorite, diminuând implicit impactul amenințărilor percepute, și conține - dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]