1,034 matches
-
sau Meinhard M. Moser. Râșcovul de mesteacăn poate fi confundat cu alte soiuri din genul Lactarius, cum ar fi: "Lactarius cilicioides" (otrăvitor), "Lactarius citriolens" (necomestibil), "Lactarius glaucescens" sin. "Lactarius pergamenus" (necomestibil), "Lactarius mairei" (ușor otrăvitor), "Lactarius porninsis " (comestibil), "Lactarius pubescens" (otrăvitor), "Lactarius resimus" (necomestibil, suspect), "Lactarius salmonicolor" (comestibil), "Lactarius scrobiculatus" (otrăvitor), "Lactarius semisanguifluus" (comestibil), "Lactarius zonarius" (necomestibil), chiar și cu delicioșii "Lactarius deliciosus" sau "Lactarius volemus". Fișier
Râșcov de mesteacăn () [Corola-website/Science/336624_a_337953]
-
cu alte soiuri din genul Lactarius, cum ar fi: "Lactarius cilicioides" (otrăvitor), "Lactarius citriolens" (necomestibil), "Lactarius glaucescens" sin. "Lactarius pergamenus" (necomestibil), "Lactarius mairei" (ușor otrăvitor), "Lactarius porninsis " (comestibil), "Lactarius pubescens" (otrăvitor), "Lactarius resimus" (necomestibil, suspect), "Lactarius salmonicolor" (comestibil), "Lactarius scrobiculatus" (otrăvitor), "Lactarius semisanguifluus" (comestibil), "Lactarius zonarius" (necomestibil), chiar și cu delicioșii "Lactarius deliciosus" sau "Lactarius volemus". Fișier
Râșcov de mesteacăn () [Corola-website/Science/336624_a_337953]
-
sau cu necomestibila "Tricholoma album" (lamele albicioase, nu decurente la picior, se dezvoltă numai în păduri de foioase în special sub mesteceni, miros neplăcut făinos- rânced, gust amar, apare de abia în septembrie). Foarte periculoasă este confuzia cu bureți tare otrăvitori, chiar mortali, cum ar fi "Clitocybe dealbata" (Pâlnioară de fildeș), " Clitocybe phyllophila" sin. "Clitocybe cerussata" (foarte otrăvitoare, se dezvoltă în același locuri ca buretele de mai dar este ceva mai mică. Carnea miroase aromatic-dulce, având un gust plăcut, la bătrânețe
Morăriță () [Corola-website/Science/336700_a_338029]
-
foioase în special sub mesteceni, miros neplăcut făinos- rânced, gust amar, apare de abia în septembrie). Foarte periculoasă este confuzia cu bureți tare otrăvitori, chiar mortali, cum ar fi "Clitocybe dealbata" (Pâlnioară de fildeș), " Clitocybe phyllophila" sin. "Clitocybe cerussata" (foarte otrăvitoare, se dezvoltă în același locuri ca buretele de mai dar este ceva mai mică. Carnea miroase aromatic-dulce, având un gust plăcut, la bătrânețe amărui; buretele conține o doză mare de muscarină), "Entoloma sinuatum" sin. "Rhodophyllus sinuatus" (Ciuperca pieptănușului), "Inocybe erubescens
Morăriță () [Corola-website/Science/336700_a_338029]
-
dar este ceva mai mică. Carnea miroase aromatic-dulce, având un gust plăcut, la bătrânețe amărui; buretele conține o doză mare de muscarină), "Entoloma sinuatum" sin. "Rhodophyllus sinuatus" (Ciuperca pieptănușului), "Inocybe erubescens" sin. "Inocybe patroullardii" (Burete cărămiziu) respectiv "Inocybe geophylla" (foarte otrăvitor, lamele albicioase, mai târziu ocru-maronie, nu decurente la picior, miros tipic foarte dezgustător; conține o doză mare de muscarină). Morărița poartă ca denumire populară între altele același sinonim ca buretele lui Sfântu’ Gheorghe (nicorete), fiind în aparență, calitate, miros și
Morăriță () [Corola-website/Science/336700_a_338029]
-
de la ora 10:02 a produs fisuri pe versanții vulcanului. Apa de mare a pătruns în interiorul vulcanului și a ajuns în camera cu magmă. O explozie puternică a aruncat în aer ⅔ din insulă. Materiale piroclastice, roci, lavă, cenușă și gaze otrăvitoare au fost împrăștiate pe distanțe de 80 km în jurul vulcanului. Acestea au ucis aproximativ 5.000 de oameni. Atât explozia, cât și cantitatea de materie aruncată în aer au depășit recordurile înregistrate. Coloana piroclastică s-a înălțat la peste 27
Erupția vulcanului Krakatau din 1883 () [Corola-website/Science/336901_a_338230]
-
lumea necuvântătoarelor. Trecerea dramatică a vremii, dureroasa lecție a renunțării, ce-l are ca întâi exeget pe Eclesiast, prilejuiește poetei scrierea unuia dintre cele mai tulburătoare poeme: vine o vreme când câmpia/ nu te mai ia în brațele ei/ șerpi otrăvitori pletele tale/ pietre de mare sângerându-ți călcâiele/ nu mai ai pat/ nu mai ai leagăn/ nu mai ai hamac/ nu mai ai umbra răcoroasă (zbucium). Un erotism discret animă peisajele sufletului prin care poeta proiectează călătorii imaginare. Din cetăți
Veronica Știr () [Corola-website/Science/337085_a_338414]
-
Hypholoma fasciculare (William Hudson, 1778 ex Paul Kummer, 1871), denumită în popor ghebă pucioasă, este o specie de ciuperci otrăvitoare saprofită din încrengătura Basidiomycota, în familia Strophariaceae și de genul "Hypholoma". Buretele se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord mai ales pe vreme răcoroasă, căscând pe cioturi (de asemenea aflate în descompunere) mai ales de foioase dar
Ghebă pucioasă () [Corola-website/Science/337126_a_338455]
-
sau delicioasele Armillaria mellea, "Kuehneromyces mutabilis", sin. "Galerina mutabilis", "Pholiota mutabilis" (gheba ciobanilor) sau "Flammulina velutipes" (ciuperca de iarnă). Mai departe o confuzie este posibilă cu "Hypholoma capnoides" (comestibil), "Hypholoma epixanthum" (necomestibil), "Hypholoma ericaeoides" (necomestibil), "Hypholoma lateritium" sin. "Hypholoma sublateritium" (otrăvitor), "Hypholoma marginatum" (necomestibil), "Hypholoma radicosum" (otrăvitor) sau "Stropharia aurantiaca" (necomestibil). Consumarea acestei ciuperci poate provoca gastroenterite severe, tulburări de vedere și, în experimente cu șoareci, chiar paralizie (datorită conținutului de fasciculol E și F. Primele simptome apar după 5-10 ore
Ghebă pucioasă () [Corola-website/Science/337126_a_338455]
-
sin. "Galerina mutabilis", "Pholiota mutabilis" (gheba ciobanilor) sau "Flammulina velutipes" (ciuperca de iarnă). Mai departe o confuzie este posibilă cu "Hypholoma capnoides" (comestibil), "Hypholoma epixanthum" (necomestibil), "Hypholoma ericaeoides" (necomestibil), "Hypholoma lateritium" sin. "Hypholoma sublateritium" (otrăvitor), "Hypholoma marginatum" (necomestibil), "Hypholoma radicosum" (otrăvitor) sau "Stropharia aurantiaca" (necomestibil). Consumarea acestei ciuperci poate provoca gastroenterite severe, tulburări de vedere și, în experimente cu șoareci, chiar paralizie (datorită conținutului de fasciculol E și F. Primele simptome apar după 5-10 ore de la ingerare (diaree, greață, vărsături, proteinurie
Ghebă pucioasă () [Corola-website/Science/337126_a_338455]
-
un miros fructuos puternic), sau "Craterellus sinuosus", sin. "Pseudocraterellus undulatus", precum cu exemplare mai închise ale lui "Cantharellus cibarius" sau "Cantharellus friesii", mai departe cu "Hygrocybe aurantiosplendens", "Hygrocybe quieta", "Hygrophoropsis aurantiaca" cu toate comestibile, dar și cu una din speciile otrăvitoare al genului "Cortinarius", cum ar fi "Cortinarius orellanus (Cortinara de munte)" sau "Cortinarius rubellus (pălărie ucigașă)", ambele fiind letale. În bucătărie, această specie poate fi folosită ca gălbiorul. posedă în mod signifiant vitamina D. Se aude din când în când
Trompeta căprioarei () [Corola-website/Science/337238_a_338567]
-
tuberosa" (fără valoare), "Helvella acetabulum" (comestibilitate limitată), "Helvella leucomelaena" (comestibilitate limitată), "Otidea cochleata" (comestibila), "Otidea leporina" (comestibila), "Peziza arveniensis" (comestibila), "Peziza cerea" (fără valoare), "Peziza michelii" (fără valoare), "Peziza vesiculosa" (comestibila) sau "Sarcosphaera coronaria" sin. "Sarcosphaera crassa", "Sarcosphaera eximia" (destul de otrăvitoare, conține giromitrină, corp cu tonuri mai albăstruie, miros de revent la maturitate). Mai întâi trebuie menționat, ca zbârciogul țuguiat nu poate fi mâncat crud, pentru că conține [[hidrazina]] care se dizolvă în timpul fierberii sau la uscat peste mai lung timp. De
Urechiușă bârligată () [Corola-website/Science/337260_a_338589]
-
micologie. Astfel a publicat între 1790 și 1793 marea să opera "Traité des champignons"despre ciuperci în două volume, pe aproape 600 de pagini și cu 227 de plăci gravate și colorate. În aceste cărți a descris ciuperci comestibile și otrăvitoare precum efectele acestora pentru diversele animale și om, ele fiind văzute până în prezent fundamentale pentru determinarea grupurilor de bureți. Această operă a fost completată, în 1791, de " Fugorsarum plantarum tabulae". A mai scris alte două cărți celebre în domeniul botanicii
Jean-Jacques Paulet () [Corola-website/Science/337286_a_338615]
-
1903-1904). Lucrarea sa principală a fost "Atlas des champignons de France, Suisse et Belgique", originar editată în 15 părți din 1906 până în 1910 (fiecare cu 8 plăci) și în sfârșit rezumate în 2 volume în 1910, reprezentând 283 specii comestibile, otrăvitoare sau remarcabile pentru abundența sau forma lor, cu descrierea și indicarea proprietăților lor nutriționale, conținând 120 plăci crom-litografice, colorate de acuarelistul de A. Bessin. Pentru această operă savantul a fost premiat la „Expoziția universală din Torino” din 1911 cu „Diploma
Léon Louis Rolland () [Corola-website/Science/337303_a_338632]
-
necomestibil, gust neplăcut), "Pleurotus eryngii" (comestibil), "Pleurotus ostreatus" cu variațiile lui, (cu toate comestibile) "Pleurotus ostreatus f. florida" (comestibil), "Pleurotus pulmonarius" (comestibil), "Lentinellus cochleatus" (de calitate inferioară), "Panellus serotinus" (comestibil, dar ceva amar), "Panellus stipticus" (necomestibil), sau chiar cu letal otrăvitoarea "Pleurocybella porrigens" de culoare mai închisă. "Pleurotus" conține 18 aminoacizi esențiali organismelor vii și este recomandat în alimentația diabeticilor, pentru combaterea anemiilor, dar și pentru mineralizarea organismului (conține vitamina K, vitamina P, vitamina B12 precum minerale ca siliciu, seleniu etc.
Burete cornet () [Corola-website/Science/337298_a_338627]
-
florida", respectiv "Pleurotus cornucopiae" (comestibil), "Pleurotus dryinus" (necomestibil, gust și miros de ciuperci, dar prea vâscos), "Pleurotus eryngii" (comestibil), "Pleurotus pulmonarius" (comestibil), "Lentinellus cochleatus" (de calitate inferioară), "Panellus serotinus" (comestibil, dar ceva amar), "Panellus stipticus" (necomestibil), sau chiar cu letal otrăvitoarea "Pleurocybella porrigens" de culoare mai închisă. Legendă: fără semn=comestibil; !=necomestibil; !!=otrăvitor; !!!=letal. În anul 1951, s-a dovedit că specia conține pleuromutilină care este un diterpen produs de mai multe specii de "Basidiomycota", în special din genul "Pleurotus". Ea
Păstrăv de fag () [Corola-website/Science/337313_a_338642]
-
ciuperci, dar prea vâscos), "Pleurotus eryngii" (comestibil), "Pleurotus pulmonarius" (comestibil), "Lentinellus cochleatus" (de calitate inferioară), "Panellus serotinus" (comestibil, dar ceva amar), "Panellus stipticus" (necomestibil), sau chiar cu letal otrăvitoarea "Pleurocybella porrigens" de culoare mai închisă. Legendă: fără semn=comestibil; !=necomestibil; !!=otrăvitor; !!!=letal. În anul 1951, s-a dovedit că specia conține pleuromutilină care este un diterpen produs de mai multe specii de "Basidiomycota", în special din genul "Pleurotus". Ea este un antibiotic potent și selectiv, activ împotriva unei game de bacterii
Păstrăv de fag () [Corola-website/Science/337313_a_338642]
-
Eustache]], [[Insula Sfântul Martin]], [[Guadelupa]], [[Sfântul Kitts]], [[Curaçao]], [[Hispaniola]], [[Jamaica]] până la [[Cartagena de Indias|Cartagena]] și pe călătoria de întoarcere [[Cuba]]. În ziua de 17 iulie 1759, Jacquin s-a întors aducând multe plante medicinale, folositoare ( de exemplu [[cacao]]) și otrăvitoare, decorative, etc. acestei sfere precum 50 de lăzi cu rarități botanice și etnologice înapoi la Viena. Această călătorie a fost începutul multor altor expediții care lau făcut pionier al botanicii austriece. În 1760 a scris prima sa carte de reputație
Nikolaus Joseph von Jacquin () [Corola-website/Science/337404_a_338733]
-
cu "Morchella costata", "Morchella crassipes", "Morchella elatoides Jacquet", "Morchella frustrata", "Morchella punctipes", sau "Morchella steppicola". Sub numele românesc de „zbârciog” se tratează aproape mereu patru mari genuri de ciuperci: "Gyromitra", "Helvella", "Morchella" și "Verpa". Între primele două se găsesc specii otrăvitoare pe când cele două din urmă sunt comestibile. Cu toate că cele patru genuri sunt goale pe interior, ele pot fi deosebite destul de ușor: "Morchella" și "Verpa" sunt unicamerale, pe când "Gyromitra" și "Helvella" sunt multicamerale, prezentând o încrengătură de goluri în interiorul lor. Pentru
Zbârciog suplu () [Corola-website/Science/335864_a_337193]
-
frustrata", "Morchella pragensis", "Morchella punctipes", "Morchella tridentina" sin. "Morchella rufobrunnea", "Morchella steppicola", sau "Verpa bohemica". Sub numele românesc de „zbârciog” se tratează aproape mereu patru mari genuri de ciuperci: "Gyromitra", "Helvella", "Morchella" și "Verpa". Între primele două se găsesc specii otrăvitoare pe când cele două din urmă sunt comestibile. Cu toate că cele patru genuri sunt goale pe interior, ele pot fi deosebite destul de ușor: "Morchella" și "Verpa" sunt unicamerale, pe când "Gyromitra" și "Helvella" sunt multicamerale, prezentând o încrengătură de goluri în interiorul lor. Pentru
Zbârciog galben () [Corola-website/Science/335857_a_337186]
-
mărime până la 35 cm. Datorită locului ei specific de dezvoltare se poate confundă cam greu cu alte specii. Totuși, chiar pentru începători, s-ar putea întâmpla la "Morchella elatoides Jacquet", "Morchella esculenta", "Morchella pragensis", "Morchella punctipes", "Verpa bohemica" sau la otrăvitoarea "Gyromitra esculenta (zbârciogul gras)", respectiv "Gyromitra gigas" sau "Gyromitra korfii", ambele comestibilele, dar ușor de confundate cu zbârciogul gras. Zbârciogul de stepä poate fi uscat sau preparat că Zbârciogul galben.
Zbârciog de stepă () [Corola-website/Science/335873_a_337202]
-
Russula emetica (Schaeff., 1763/1774 ex Pers., 1796) denumită în popor vinețica focului sau scuipatul dracului, este o specie de ciuperci otrăvitoare a încrengăturii "Basidiomycota" din familia "Russulaceae" și de genul Russula care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Ea precum variațiile ei se pot găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord, crescând solitare sau în grupuri
Vinețica focului () [Corola-website/Science/335885_a_337214]
-
pe soluri puțin adânci, pe teren mlăștinos sau turbăros, ce se întinde deasupra unor materiale carbonate, din iulie până în noiembrie. Buretele se decolorează cu anilină încet galben de lămâie, devenind după ore roșu și cu albastru-negricios. Toxicologia acestei ciuperci foarte otrăvitoare nu se poate descrie exact, fiind cuprinsă sub termenul "sindrom resinoidian". Nu este posibil de a detoxifica-o prin fierbere, uscare sau sărare cum se poate citi câteodată. Foarte periculos este consumul crud pentru a dovedi de exemplu cuiva suportarea
Vinețica focului () [Corola-website/Science/335885_a_337214]
-
stomac durând până la opt zile. Pentru a atenua tulburările se recomandă băut de lapte rece și comprese calde la nivelul abdomenului. Adesea oară se prezentă dificultăți respiratorii care sunt periculoase pentru bolnavi de plămâni. se poate confunda cu alte soiuri otrăvitoare ca de exemplu variațiile ei "Russula betularum", "Russula grisescens", "Russula silvicola" sin. "Russula silvestris" și în special cu "Russula nobilis (vinețica nobilă)" sau cu "Russula luteotacta", "Russula mesospora" sin. "Russula intermedia", "Russula persicina", "Russula pseudointegra", "Russula rhodopus" respectiv "Russula sanguinea
Vinețica focului () [Corola-website/Science/335885_a_337214]
-
Omphalotus olearius (1948), sin. Pleurotus olearius (1876) sau Clitocybe olearia (1933), din ordinul Agaricales în familia "Marasmiaceae" și de genul "Omphalotus" este, împreună cu „gemenul” său "Omphalotus illudens" o ciupercă otrăvitoare, numită în popor buricul măslinului. Acest burete este o specie saprofită care crește în grupuri cu multe exemplare. După cum sugerează și numele, buretele apare pe lemn de măslini. În România, Basarabia și Bucovina de Nord se găsește la rădăcinile de
Buricul măslinului () [Corola-website/Science/335919_a_337248]