1,854 matches
-
Văleu, domniță, tocmai ce-ați tras un pârț?“ Îți vine a crede? N-am tras un pârț în viața mea. În ceea ce privește femeia cu câinele, te țin „la curent“ cum se spune. A fost „acțiune“ din plin. Azi-dimineață am „stat la pândă“. De obicei vine la nouă și zece, așa că o așteptam. De îndată ce a apărut, m-am prefăcut că scot gunoiul, ceea ce aș zice că a fost un „șiretlic“ bun, deși gunoiul se ia lunea și este, oricum, treaba lui taică-tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
împiedica să nu mă gândesc ades la acea orbire a oamenilor din ținutul meu, începând cu propriii mei părinți, care se lăsaseră convinși de sosirea iminentă a unei armate salvatoare, când doar moartea, înfrângerea și rușinea stăteau de fapt la pândă. Anul acela era și pentru mine unul dintre cele mai primejdioase din cele prin care aveam să trec. Nu doar prin amenințările care planau asupra orașului și alor mei, ci și pentru că primul an este pentru orice fiu al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
iar castilienii se temuseră că va muri în mâinile lor. Au aflat din gura lui pe ce drum o pornise trupa, iar maică-mea s-a hotărât să se ducă încă de a doua zi în zori să stea la pândă la poarta către Najd, în sudul orașului, nu departe de Genil. A socotit că e mai înțelept să fie însoțită de Warda, care ar fi putut discuta cu coreligionarii ei dacă aceștia s-ar fi legat de noi. Am pornit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
frunze verzi, câteva flori strălucind de lumină. Pretutindeni, cei mai buni pictori, cei mai buni sculptori, scriitori, muzicieni, meșteri produc cele mai minunate capodopere, sub ocrotirea Noastră. Primăvara abia a început, dar deja iarna se apropie. Deja moartea stă la pândă. Ne pândește de peste tot. Dincotro ne va ajunge? Cu ce sabie ne va lovi? Doar Dumnezeu o știe, dacă nu cumva El va binevoi să îndepărteze de la buzele Noastre o cupă atât de amară. — Dumnezeu este mare! am spus eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ne mișcăm de aici, quazii or să vină de îndată după noi. Ne vor omorî și pe noi, și pe soldați, răspunse Titus pe un ton aspru. Dacă fratele tău vine încoace, știe cu siguranță că quazii sunt aici, la pândă. Am auzit că Antonius Primus e mai viclean decât o vulpe. Văzuseră înaintând manipulul de soldați precedați de care. Carele se opriră chiar sub ei, la poalele dealului. Câțiva soldați începură să descarce cazmale și coșuri de nuiele. — De ce vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
început să mă învârt iar. Shadow s-a scuturat și și-a ridicat privirea, întinzându-și gâtul cu o mișcare indignată, în timp ce eu mă fâțâiam în ritm vioi prin apartament, cu ochi reci de expert și cu simțurile încordate, la pândă. Vezi tu, chiar și în cele mai așezate gospodării, un adevărat profesionist tot găsește ceva de făcut... Nu m-am ales cu nimic din teancul de reviste din camera de zi și din baie. Doar material pentru experți și oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Îmi arată mica ei grădină, spunându-mi numele florilor. Știam deja câteva flori din reclame, de pe cutiile de ciocolată; sau de la pokerul mecanic. Dar acum stăpânesc domeniul ceva mai bine. Botoasele alea purpurii cu gura ca a unui pește la pândă - sunt lalele. Frumusețile ale cu câte trei flori de un portocaliu pistruiat: crini indieni. Făpturile roșii cu gâturile ca o volbură de apă sunt trandafiri, așa cum știe toată lumea. Mai sunt și din cei galbeni și roz. Scufiile alea cu tulpini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mult de o săptămână. Are exact aceeași greutate ca mine și ne înțelegem de minune. Georgina are... Are o inimă mare, Georgina asta. Îi scriu Martinei cam de două ori pe săptămână. În fiecare dimineață străbat linoleumul rece, stând la pândă după plicul roșu, alb și albastru. Deocamdată nimic. Încă mai sper. Scrisorile mele de dragoste n-o fi vreo mare operă de artă, dar sunt, cel puțin, al dracului de sincere. Trebuie să te primească înapoi, nu-i așa, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pe care să te pierzi, o mare mișcătoare și neschimbată. Vultur-în-Zbor zăcea fără suflare, pe jumătate amețit, pe scândurile aspre ale plutei și nu pricepea nimic. Virgil Jones, un punct golaș pe orizonturile privirii altui om, stătea în picioare, la pândă, lângă pânza zdrențuită și valurile emoției îi curgeau împrospătate prin vene. Imaginea era coerentă și se menținea. — Pot să-ți spun Virgil? Vocea lui Vultur-în-Zbor era ezitantă. Virgil Jones se simți neobișnuit de încântat. — Sigur, sigur! Sigur, spune-mi Virgil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nu-l sesiza. Dormea pe rogojina pe care i-o întinsese cu grijă pe jos doamna O’Toole, când un ghiont l-a făcut să se trezească de-a binelea. în fața lui stătea Dolores O’Toole, goală, cu cocoașa la pândă în spatele ei, cu sânii ei veștejiți bălăngănindu-i-se la fiecare răsuflare, cu fața luminată de o invitație înspăimântătoare și cu buzele schimonosindu-i-se într-un zâmbet. — O, Doamne! a spus Deggle și a închis ochii, gândindu-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
demult, dar fojgăind încă în ele vechi gânduri, imagini ciobite, amestec vâscos de năluci și așchii de dorințe, cotloane alandala pitite, așa cum peretele lutos, înalt al unui râu este străpuns câteodată, în adânc, de raci, spre a-și ascunde chiliile pândei lor. Mă cufundam în astfel de ape lutoase, copil la scaldă, căutam astfel de corobăi și, cu mână șovăitoare, crispat de amenințarea cleștilor, scotoceam în adâncul cotlonului, dibuiam până simțeam mușcătura și, cu degetele înțăncușate, scoteam racul din bârlogul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mai văd femeia aceea, o excitație a imaginației, a dorinței, a scârbei, a milei și multe altele se adunau, se învolburau în mine, pe zi ce trecea, cu fiecare seară în care ea nu mai apărea. După patru-cinci astfel de pânde, m-am hotărât să-i spun de chinul meu, dacă se întâmpla să o mai văd. Era chin și știam că trebuia să mai apară. Am scris un bilețel pe care voiam să i-l arunc pe geam, dacă vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
rostul tău, viața ta puteau fi schimbate, distruse de un oarecare, pornit cu furie oarbă împotriva ta din cele mai stupide motive. Am învățat să mă feresc de astfel de lovituri neașteptate. Am învățat să fiu prudent, ticăit, mereu la pândă. Oricând dispus la compromisuri spre a-mi apăra pielea. Din păcate, nu eram o canalie desăvârșită. Din când în când, izbucneau în mine revolte. Voiam să mă simt liber, descătușat. Se reducea acest dor de libertate la mici fronde juvenile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a înțelege cum de viața își bătea întruna joc de ei, până și în acele nopți când își păzeau, treji cu un nesomn al zădărniciilor ultime, sacii, papornițele sau lăzile cu marfă. Păreau, așa, în inima nopții, nedormiți, în veșnică pândă, un fel de stafii venite din însuși pământul pe care îl lucrau, din adâncimile tainelor de lut și ierburi în care își duceau morții și în care credeau ca ultim semn al statorniciei și dăinuirii lor în timp. De multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dacă poveștile lor sunt de acum sau vin din pământul în care fuseseră îngropate, odată cu strămutarea vechilor lor purtători din această Lume. Erau eterni, țărani amărâți, împovărați de timp și de neliniști, schimbându-și, în nopțile lor de așteptare și pândă, trecerile dintr-o lume în alta cu firescul nepăsării cu care veneau și plecau zilele, anotimpurile, vremurile. Sentimentul unei istorii veșnice, de oameni ai pământului și ai țării, l-am avut acolo, în nopțile acelea, printre țărani în piață, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
e să ne asigurăm că dumneata nu te-ai Înșelat și că sîntem sub supravegherea poliției. Acuma, prefăcîndu-ne că habar n-avem, o să facem o plimbărică pînă la „Els Quatre Gats“, ca să vedem dacă individul mai e acolo, afară, la pîndă. Însă tatălui dumitale nu-i spune nici o vorbă despre toate astea, ori o să sfîrșească prin a face o piatră la rinichi. Și ce vrei să-i spun? De mult bănuiește ceva. — Spune-i că te duci după semințe de floarea-soarelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
culminant... Aveți o obsesie... Zău așa...” „Nu mai spuneți”, făcu Noimann. „Și de ce aș fi obsedat?” Întrebă el, cu inima Îndoită. „Obsesiile dumneavoastră sunt patul și dulapul... Trăiți cu teama că acolo se ascunde cineva... Stați mereu cu urechile la pândă. Fiecare zgomot vă amplifică angoasa. Nu-i așa că de multe ori vă vârâți dumneavoastră Înșivă sub pat și stați la pândă?” „Tot ce e posibil”, spuse Noimann. „Și când vă plictisiți acolo, vă ascundeți după costumele ce stau Înșirate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Obsesiile dumneavoastră sunt patul și dulapul... Trăiți cu teama că acolo se ascunde cineva... Stați mereu cu urechile la pândă. Fiecare zgomot vă amplifică angoasa. Nu-i așa că de multe ori vă vârâți dumneavoastră Înșivă sub pat și stați la pândă?” „Tot ce e posibil”, spuse Noimann. „Și când vă plictisiți acolo, vă ascundeți după costumele ce stau Înșirate În dulap?! V-ați Întrebat de ce faceți aceste gesturi aberante?” Apucându-l de un nasture de la uniformă, Noimann Își apropie fața de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
dispăreau la prima atingere sau la primul strigăt. Apăreau În scurt timp altele, care apoi se făceau nevăzute când le aruncai o privire mai pătrunzătoare. Fantoșele aveau ceva din psihologia unei haite de câini care Încolțesc trecătorii singuratici, stând la pândă după colț. Tactica cea mai simplă și mai eficace e să-i ignori cu desăvârșire. Dacă Începi să bați din picior, haita se retrage, dar numai după o clipă Începe să te atace cu o furie crescândă. În astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Florismart și se pregătea să-și împlinească făgăduiala. Astfel că ambii au pornit spre aceeași aventură, fără să știe unul de altul. Castelul Falerinei era apărat de un râu, peste care se construise un pod. Pe acest pod sta la pândă un tâlhar care îi provoca la luptă pe toți aceia care voiau să-l treacă și atât de mare era putera sa încât, până atunci ieșise întotdeauna învingător, cum se vedea după armele a numeroși cavaleri, îngrămădite pe malul apei
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
printr-o infamie, mai bine să cazi luptând pe drumul onoarei.” (C. Z. Codreanu-Legea onoarei) Omul individ, la fel și neamurile, trebuie să trăiască din seva lor morală și să se afirme prin fapte, nu prin represiuni sângeroase, nu din pândă, nu din ponegriri, nu din plăsmuiri, nu dând în cap semenului său cu bâta, nu prin suprimarea libertății și vieții adversarului, nu prin dezbinări, nu prin trădare. Legionarul luptă pentru solidarizarea și unitatea neamului. Unitate în cuget și în simțiri
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
a auzit un scârțâit ușor. Cu ureche obișnuită să prindă orice zgomot, și-a dat seama că se deschide o ușă. Pe dată s-a rostogolit ca un bulgăre pe povârnișul din spatele fântânii. Ajuns jos, a rămas cu urechea la pândă: ― Irinuță! Da’ ce faci tu acolo? Descânți apa sau... ― Stai, că vin acuma - a răspuns femeia, uitându-se în direcția în care se afla lotrul. Cu pași mari, bărbatul a pornit spre fântână. Speriată, hangița îi făcea lotrului semne disperate
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
le aveți la îndemână? Să vă acoperiți fața cu grijă! ― Daaa - au răspuns lotrii, cumpănind armele în mâini. Deși hoții erau vechi în ceată, șeful a ținut - ca de fiecare dată - să le amintească regula „jocului”: ― Fiți cu urechea la pândă. Nu descărcați armele decât dacă îi musai. Altfel ne-am dat de gol fără motiv. Știți că un asemenea convoi are în față câțiva călăreți de pază, cum s-ar zice. Numai că aiștia galopează nebunește, uitând mai degrabă de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
osul nu-i rupt”. Din mâneca sumanului picura deja sânge. „Cred că trebuie să leg rana, ca să opresc sângele, dar cum? Numai dacă intru în bordei pot face asta. Altfel...” A mai rămas câteva clipe nemișcat și cu urechea la pândă. Nici cel mai mic foșnet nu tulbura firea... Și ningea ca în Ajun de Crăciun! „Dacă ar fi potera pe urmele mele, de atunci se mișca vreo unul. Și cum e pace ca în ceruri, înseamnă că m-a urmărit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
asasin deștept nu ar mai fi adus viitoarele victime în apartamentul mortului. Ceea ce însemna că dacă oamenii legii nu-și făceau apariția în forță pe Tamarind Street, asasinul putea aduce și alte victime acolo. Ține informațiile pentru tine, stai la pândă, roagă-te ca asasinul să nu te fi văzut intrând - pe tine sau pe Bordoni - și nici să nu fi remarcat interogatoriile de astăzi, stai cuminte și s-ar putea ca tipul să apară agale în viața ta, cu numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]