3,713 matches
-
cer privește Și încet șoptește: ”O, Stăpân iubit Știu că am greșit Când n-am ascultat Glasu-Ți minunat Și-am pornit la vale Pe o altă cale... Doamne, scump Păstor Vino-n ajutor... Spinii m-au rănit, Lupii m-au pândit Și haina-mi curată Acum e pătată Și mi-e frică Tată Vino de mă iartă...” Iată...cum stătea Și cum se plângea O Voce aude Ce-n suflet pătrunde Și-o strigă pe nume Dintr-un loc anume Și
O ALTĂ ”MIORIȚĂ”... de MARIA LUCA în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367028_a_368357]
-
dar lumină, dacă există culoare există și lumina, chiar dacă nezărita! Renunța să mai caute, se trezi din mlaștină disperării, Uitase durerea amorțita de timp, trebuia să se întoarcă în el spre ieșire, în călătoria interdimensională prin labirint, Obstacole de trecut - pândind monștrii lăuntrici puteau oricând lovi prin agoniile trecutului, proprii săi viermi, demonii ce ardeau în focurile interioare măcinându-i puterile, De erau mai puternici murea descompunându-se în ne-ființă sau putea continua drumul întemnițat în ruinele minții prin corpul
SINCOPE TEMPORALE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367104_a_368433]
-
frică, pentru că eram gol, și m-am ascuns” Genesa 3, 10 Îmi aduc aminte de cele șase haine ale Lui Iisus, purtătoare aici, pe pământ, de la haina cea strălucitoare, până la fâșiile de pânză de in... Garderoba ta de câte costume pândite de molii, nu e ticsită acum? Referință Bibliografică: Hainele Lui... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 182, Anul I, 01 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
HAINELE LUI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367122_a_368451]
-
Acasa > Orizont > Selectii > PE ZIDUL Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 210 din 29 iulie 2011 Toate Articolele Autorului pe zidul Pe zidul amețit de lumină, Gioconda dansa vesperal în sărut pe când ochii clepsidrei pândeau din colțuri de umbre. Ploile aveau gust de mierle și toamna cu plete de iarnă cânta la pian. Acolo, umbrele serii dansau printre stelele ce sorbeau limonada unor blânde iubiri. Numai zidul flămând zgâria hieroglife pentru istoria de cândva și-
PE ZIDUL de LEONID IACOB în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367153_a_368482]
-
Cea Care Este”. „Ce-adînc adîncul și ce nalt înaltul!...” Această imperială poezie, de mare adâncime (E un abis sufletul meu / Adînc cît nimenea nu știe), nu este făcută din prăpăstii, ci din înalturi: „Trecea prințul Eminescu, / Gîndurat, prin cea pădure. / Pîndea Moartea-n jur, flămîndă, / Ființa lui de prinț s-o fure... / [...] / Și trecea, trecea-nainte, / Tot prin umbra codrulúi / Și prea drag fiind el Morții, / Murea ea în locul lui...” Referință Bibliografică: „CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” / Angela Monica Jucan : Confluențe Literare, ISSN
„CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > OGLINDA DURERII Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 252 din 09 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Blestemele pândesc neadormirea, Insinuându-se viclean în molecule Și strangulează cu venin iubirea. Vaccinul se strecoară prin branule Spre inima ce-abia se mai trezește Din letargia toamnelor târzii, Mai cânt o clipă, mai pictez un pește Dar , de-așteptat nu te
OGLINDA DURERII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367175_a_368504]
-
-nlănțuie-n hore, naive- nurlii Aleargă nebune prin holde - și scrum Rămâne-le-n urmă, regrete târzii... Iluzii și taine în stele ascunse Pribege prin spații mereu insipide Molitve de gânduri și vise pătrunse De-aceleași simțiri, ce efemeride! Caline, pândind în zadar în eter S-apară din nouri seninul râvnit Se sting ca steluțele-n zori și pe cer Văd dâre din sufletul lor răvășit. Privesc uluită scenariul trist În vița de vie zăresc aguride În colț, la o masă
EFEMERIDE (NOCTURNE)... de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367179_a_368508]
-
în cer/ Și când e soare sau e ger,/ Și când în ușă crivaț bate./ De satul meu sunt azi departe!/ Îl simt în schimb pulsând în mine/ Cu fiecare spic sau pâine,/ Cu struguri cuprinzându-mi talia,/ Când mă pândește disperarea./ Mă doare des o rădăcină/ De sat. Forând ca într-o mină,/ Melancolia- ca o carie,/ Îmi cântă acum finala arie.” (“Arie finală”) Iubirea - „Clorofila umanității” În ceea ce privește sentimentul erotic, la Adina Sas-Simoniak facem cunoștință cu drama iubirii. Autoarea nu
PERPENDICULARA PE UN COLT DE NEMURIRE DE ADINA SAS-SIMONIAK de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 160 din 09 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367183_a_368512]
-
rătăcit să-mi fie arena, Desculță dansând angelice roluri Din filmele vechi, romantice scene, Șoptind în surdină poeme sub stoluri De fluturi purtând diademe, Mă leagă de cer căci timpul nu iartă, Pierdute sunt clipe ce nu s-or întoarce, Pândindu-ne măști din lumea cealaltă, Nisipul se scurge și sufletu-mi stoarce, Mă leagă de cer în toamna-mi prezentă Și chiar de voi plânge cu lacrimi de sânge, Tristețea-mi va fi la nuntă absentă Și-n ochii mei
13 OCTOMBRIE RECE- GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU de ANA PODARU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368735_a_370064]
-
sărăcăcioasă și neprimitoare. Am ieșit afară să‑i dau de mâncare lui Miki, câinele lup, și la cele câteva animale pe care le adunasem pe lângă casă: un purcel, trei curcani și zece găini care făceau ouă. Pichirile cloncăneau prin copaci pândind plecarea mea pentru a coborî să ciugulească boabele de porumb și de grâu. Am tras zăvorul la camera din spatele casei, care ținea loc de magazie și unde aveam două damigene cu vin, o cunună de ceapă, un borcan cu murături
CAPITOLUL IV de DORINA STOICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363596_a_364925]
-
relaxat. După ce am terminat, Regele m-a decorat! Clienții-n hohote râdeau Și pe Bimbi-l lăudau: - Meștere, ești ne-ntrecut!... Metrese câte-ai avut? - Băieți, nu le-am numărat, Dar când să ies din palat Și răsuflam ușurat... Doamna care mă pândea Să mă-mpuște, de greșesc, A venit în calea mea Și mi-a zis, dacă-o servesc Am să fiu om fericit... Și așa mi-a ciripit: „Dacă-mi aranjezi mata ...Iepurașul ciufulit; Pe onoare, îți promit: Blănița-i poți
ÎN MIZIL LA BIMBIRIC de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363691_a_365020]
-
nu am mai spus! Deci am făcut dublu păcat. Uitând ce-i jos, hulind ce-i sus. În seara când m-am îmbătat N-am fost în stare-a mai gândi Și iar am căzut în păcat: Mândria, lenea, mă pândi. În noaptea când n-am mai visat, În gânduri vicii mi-au venit Și de păcat n-am mai scăpat, Viciile s-au înmulțit. În viață când n-am mai iubit Păcatul a ajuns durere Căci dragostea mi-am pângărit
ESENŢĂ DE SPIRITUALITATE ROMÂNEASCĂ de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363713_a_365042]
-
autodăruire, o imensitate de compromise pe care trebuie să le accepți dacă dorești să faci față cerințelor familiare cât și ale celor de la locul de muncă... Toată viața este o adevărată luptă de supraviețuire... La toate colțurile stă ascuns stresul, pândindu-ne cu al său rânjet bolnav; este indiferent că este aici, în România sau în altă țară din lume; el aduce cu sine, distrugerea creierului uman. Stresul în proporții mult mai mari decât poate fi prelucrat de creierul uman, duce
CÂND STRESUL... OMOARĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363688_a_365017]
-
a fost alături cu un sfat, de fiecare dată când imi era greu și o sunam. Îmi spunea mereu: «...ai un înger în cer, care te păzește! Asta trebuie să-ți dea putere să mergi mai departe!». Când vulturii disperării pândeau să mă devoreze, ea m-a apărat și mi-a dăruit speranță... Acum cuvintele îmi sunt de prisos, căci orice aș spune, ar fi fad, fără consistența a ceea ce simt și aș vrea să transmit... Iertare, doamna Marioara! Mergeți în
MARIA ŞALARU, MAI SINGURĂ ŞI TRISTĂ, FĂRĂ MARIOARA MURĂRESCU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363741_a_365070]
-
trecut odată Și o desprinzi acum din amintire Halucinează bălți de nuferi albi Din care ursitoare ies bizare Ni s-au închis ieșirile la mare Zăpezile cad roată peste Alpi; Se cerne seara pe lambriuri joase O dublă confruntare ne pândește Din menghina ursitei ca un clește Suav teroarea ne-a pătruns în oase O sevă dulce timpuriu se lasă Pe ochii adormiți pe jumătate Se-aude vag un clopot care bate Și cad vrăjiți în somnul de melasă. Referință Bibliografică
AMURG PE CAI de ION UNTARU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364638_a_365967]
-
căruia tremuram și-n somn, profa asta blondină, de la oraș, parfumată și cu fuste mini, era o încântare. Răscoleam tot satul, până în toamnă, târziu, ca să-i aducem flori proaspete, la fiecare oră. O iubeam toți, din tot sufletul și o pândeam când pleca cu vreo mașină de ocazie, ca să notăm numărul mașinii (în caz că pățește ceva). Mărturisesc sincer, că atâta franceză câtă știu, de la ea am învățat. În liceu, făceam cu d-na directoare...care, ba era la vreo ședință, ba venise
DASCĂLI ŞI DASCĂLI... de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364670_a_365999]
-
jur că așa mă simțeam și eu! Am băut toți suc, am mâncat prăjiturele (de la ea), ciocolată (de la mine). Cea mai mare surpriză a fost însă...la clasa mea (de științe sociale). Simțeam că mi se pregătește ceva...că mă pândeau (“vine, vine...” sâsâiau). Când am deschis ușa clasei, mii de confetii, din zeci de mâini, mă acopereau...blițuri îmi luau ochii (acum am înțeles senzația Holiwood-ului!)...perechi și perechi de brațe mă îmbrățișau, într-un vârtej de nestăpânit...pupături...”fără
FLORI ... ÎN CLEPSIDRĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 90 din 31 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349585_a_350914]
-
mai cu stele reci pe boltă Și flori de măr pe ramuri împietrite Gânduri icnind arar dintr-o retortă În care disperate, durerile-nfrățite De-atâta chin în mine se revoltă. Părinți plângând neputincioși destine Copiii pribegind prin lan de vise Pândind grăuntele de dor de bine Atunci când bat timid la uși închise Și-s nevoiți s-apuce căi străine. O țară-n care-i rege-acum minciuna Bătrâni cerșind - cu lacrimi ruginite - Un colț de pâine... și doar mătrăguna Cu-amar le
REVOLTĂ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349598_a_350927]
-
la această aventură și iată că acum o trăiam din plin! Cum mă întorceam să fac câte ceva, scăpând din vedere bambinele, cum și peștele trăgea de zor și până ajungeam înapoi, cu mâna pe lansetă, ratam înțeparea. Peștele parcă mă pândea. Gică se distra copios de această situație. Specula orice neatenție de-a mea, numai ca să mă enerveze, așa că am aruncat și eu două lansete de pe suporți. Petreceam astfel, veseli și mulțumiți de condițiile superbe de “cazare”și de “muncă”. Din
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
profunzime. Metafizica creștină dostoievskiană trebuie căutată mai presus de toate în „Legenda despre Marele Inchizitor”. Dostoievski a fost sursa spirituală a curentelor religios-apocaliptice din Rusia. Așa cum mărturisea și Nicolae Berdiaev, el „a fost cel ce a dezvăluit noi seducții care pândesc asemenea curente apocaliptice ale gândirii ruse, a prevăzut apariția răului atât de rafinat încât este greu de recunoscut.” (20) Nu știm în ce măsură Dostoievski a fost pe deplin liber față de aceste seducții. Ceea ce rămâne peren și veșnic este orizontul deschis de
DESPRE METAFIZICA CUVÂNTULUI ÎN ROMANUL FRAŢII KARAMAZOV DE F.M.DOSTOIEVSKI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349611_a_350940]
-
restul gălbui; Să nu-i găsească vreo gripă, Îi ascunde sub aripă. Lecția ,,Firul de iarbă”, E de fapt o dulce zarvă; Și la ,,Râmă”-i joc aprins... Uite, pe cel gri l-a prins Coțofana cea șireată, Ce-a pândit de pe poiată, Dar l-a lăsat iute jos, C-am strigat la ea nervos. Pentru-a mea ispravă mare, Mă ciupește de picioare; Lângă bulgării de alamă, Se fălește că e mamă. Mie-mi place ca făptură... N-am s-
MOŢATA (POEZIE PENTRU COPII) de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 870 din 19 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350302_a_351631]
-
că, oricum, urma o ciorbă, un fel principal, apoi încă un fel și, în sfârșit, un desert minunat. Muzică pornită brusc, îi ridică firele de păr scăpate din coc. Tare, invaziva, lăutăreasca... sau ceva pe aproape. Se arcui în scaun, pândind acel tangou... care nu mai venea. În schimb, la un moment dat, veni o supă gălbuie, cu gust oribil de supă-n-plic, pe care ea nu o putu înghiți. Îndrăzni să privească spre Râul. Acesta îi ridică mâna și depuse un
NUNTA PERFECTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350368_a_351697]
-
cu medie bună la școală, a prins un loc la căminul de ucenici al Școlii profesionale din Suceava, unde a deprins meseria de tâmplar. La începutul anilor ’50 apăreau noi și noi șantiere care cereau mână de lucru. Era șansa pândită de copiii de țărani de a-și găsi un loc de muncă pentru a nu mai umbla desculți prin grămada de bălegar. A plecat iarna, îmbrăcat numai cu salopeta de ucenic, pe șantierul Laminorului de la Roman, bucuros că primește suma
ZIARIST DIN '59 de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349043_a_350372]
-
credeau ca Sense, că ‹‹Răbdarea în suferință este mai mare decât învierea din morți sau decât orice altă minune.›› Pe mine mă spovedea la Crăciun și la Paști Părintele Liviu Munteanu, din brigada de preoți, care sfida primejdiile ce-l pândeau.” (Remus Radina, Testamentul din morgă, pp. 39-40). În continua și permanenta încercare a celor închiși de a duce o viață creștină, sărbătorirea Nașterii și Învierii Domnului erau considerate puncte esențiale, în plus amintirea modului în care aceste momente importante erau
DESPRE NEAM ŞI DEMNITATE ÎN VIZIUNEA LUI DAN PURIC P. A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348978_a_350307]
-
GÂNDURI Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1909 din 23 martie 2016 Toate Articolele Autorului Pe zeghea nopții atârnate cad, cu ropot șchiop înfumurate gânduri, să scurme prin pământ de cioturi cald, căznind scrisori de oase printre scânduri. Adorm pândind când somnul geana-și lasă, ascunse-n coviltir din vis de fluturi, din roua umbrelor ce-și plânge rana roasă, un ham își fac din așteptări de luturi. Se-aprinde răsăritu-n ciob de soare, cetăți de vise-și spală somnu-n
FLORI DE GÂNDURI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348621_a_349950]