KorAP: Find »[drukola/base=păși & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...40 41 42 ...346 >

8,628 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217

și am sărutat-o. — Bună, Martin, zise Rosemary fără să zâmbească și fiind în mod evident puțin șocată de ceea ce percepea a fi superficialitate din partea mea. Aduci vești de o mare gravitate, adăugă ea pe când ne îndreptam spre ieșire. Am pășit în urma siluetei ei zvelte și cochete și ne-am urcat în automobilul Sunbeam Rapier al lui Alexander. — Vești mizerabile, am spus. Nu-i nimic. Ce faci tu, ce face Alexander? — Bine, atât de bine cât putem fi, răspunse Rosemary. După

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
zăpada era desfăcut. De o parte și de alta a patului două lămpi așezate pe sfeșnice, de asemenea aurite, asemănătoare celor bisericești, aruncau o lumină blândă. Peste covorul indian alb erau aruncate din loc în loc mici carpete persane trandafirii. Am pășit înăuntru. Palmer ședea pe marginea patului. Purta un halat gălbui, dintr-o mătase chinezească brodată și, era clar, nimic pe dedesubt. Antonia stătea lângă el, bine înfășurată în halatul ei vișiniu. Am închis ușa. Ce drăguț din partea ta să ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
un pas înapoi. Mai sus de conturul întunecat al unui copac cu ramuri plecate, lumina lunii cădea pe zidul din spate al casei cufundate în întuneric. Două uși mari cu geam dădeau din grădină spre o încăpere de la parter. Am pășit încet prin iarbă și am pus mâna pe ușă. A trebuit să mă opresc o clipă pentru a depăși valul de panică ce mă cuprinsese. Aveam impresia că respirația mea și chiar bătăile inimii mele se aud în toată casa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
camera și am deschis o ușă a cărei suprafață albă se zărea în întuneric. Am ieșit într-un culoar. Lumina slabă venind de la felinarul din fața casei printr-o ușă deschisă mă ajută să găsesc scările. Am început să urc scările, pășind cu grijă și ținându-mă bine de balustradă. Ajuns sus am văzut imediat raza de lumină ce pătrundea pe sub ușa camerei lui Honor. N-am șovăit decât o clipă. M-am apropiat de ușă și am ciocănit. După liniștea mormântală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
în umărul lui. Palmer s-a întors și mi-a îndepărtat mâna cu un gest brutal și, în timp ce ridica mâna spre mine, l-am lovit cu toată puterea în față. S-a dezechilibrat și a căzut greoi la pământ. Antonia păși peste el și ieși în fugă din cameră. Încăierarea s-a încheiat aici, asta a fost tot. Cu excepția scenelor de film, violența este ceva penibil, caraghios și animalic. Palmer se ridică încet în genunchi, apoi reuși să se așeze pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
prea devreme din Hereford Square și mersesem pe jos prin ploaie un timp încercând să-mi regăsesc calmul și echilibrul. Cu toate astea bătăile inimii aproape că mă sufocau când am bătut la ușa biroului lui Palmer și apoi am pășit în interiorul scăldat în lumina lămpilor, în atmosfera caldă, uscată și învăluitoare. Palmer era singur. Stătea întins pe canapea. Era îmbrăcat în pijama, pe deasupra avea halatul violet și în picioare papuci roșii, groși. Deși stătea cu spatele spre lumină am observat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
știre amândurora, să sperăm că n-a fost o încercare adevărată. Ai găsit pastilele? Nu mă gândisem la asta. Am început căutarea, am mutat din loc cărți și hârtii, am golit scrumiere, am răsturnat grămezi de lenjerie, am deșertat sertare, pășind tot timpul peste picioarele lui Georgie. Am răscolit patul răvășit și am căutat sub perne. Întorcându-mă și văzând-o pe Georgie acolo și zărind pentru o clipă fața concentrată a lui Honor, m-am întrebat în ce coșmar pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

ca niște scântei de lumină, am Înțeles că imaginația mi-o luase razna. Mi-am Întins gâtul - chiar dacă gulerul Înalt de crep mă cam incomoda - și mi-am ciulit urechile. Și pentru că nu mai auzeam țăcănitul tocurilor, am presupus că pășește pe covorașul Împletit din hol. Peste câteva secunde Însă, le-am distins din nou, vagi și distante, ca niște picături de ploaie grele și sporadice. Trebuie să fi ajuns la parchetul din antreu. Oare căuta semne care trădau că deja

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
ceea ce Karp prevestea că va deveni capodopera lui Froehlich, un Geschlechtskunde În cinci volume. În acest atlas sexual, directorul fundației și-a propus să-și adune Întreaga doctrină, „bazată pe treizeci de ani de chestionare evaluate“, după cum sublinia ghidul nostru, pășind pe o scară și dând jos manuscrisul dactilografiat. Prezentând materialul, ne dezvălui că Froehlich era hotărât să trateze fapte din diferite domenii ale sexualității din punct de vedere statistic, alcătuind „un text util, destinat oricui - femeie, bărbat sau Între acestea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
de colț, am văzut copii jucându-se lângă pompa de apă. Anton aruncă o monedă În basca lui Dabor, la care rusul bătu din călcâie și Încuviință melancolic. Când doi bărbați cărând o canapea au ajuns paralel cu noi, am pășit pe stradă. Smoala era curată și neagră, cu un luciu uleios, care se subția și devenea din ce În ce mai strălucitor, cu cât Îl urmăreai mai mult. Într-o pantă, chiar Înainte ca strada să ajungă la intrarea fabricii de bere, se Încrețise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
obicei, atârnă lângă chiuvetă. Oare Stegemann scosese deja priza din ultima sa schemă financiară? În cinema nu se auzea nici pâs. Poate câteva scaune să fi scârțâit, dar la fel de bine puteau fi tălpile noilor mei bocanci. Deși am Încercat să pășesc cât se poate de firesc, instinctul mă făcea să evit să fac zgomot. Probabil că o parte din mine se temea să nu fie descoperit. Nu prea mă am la inimă cu Stegemann, mai ales de la Paștele trecut când am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
alb. Unul era subțirel și scund, celălalt, Înalt și bine făcut. Trecu o secundă, apoi filmul se Înnegri brusc și nu se mai văzu nimic. Când ecranul se ilumină din nou, imaginea era ștearsă, dar focusul a fost restabilit treptat. Pășind În fața camerei, presupusul asistent se duse la colegul său. Unghiul fusese schimbat cu aproximativ nouăzeci de grade. Modificând poziția camerei, a fost nevoit s-o refocalizeze. În loc să-l vadă din lateral, acum spectatorul Îl vedea pe pacient din față. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
ceva unei doamne mai vârstnice care, căscând, se răcorea cu un evantai din pene. Aerul era dens din cauza florilor ofilite și a apei clocite. Heino se mulțumi să Încuviințeze cu fruntea lucioasă, când am arătat spre telefonul din colț. Am pășit precaut peste Chérie care zăcea pe podea, dând din coadă plictisită, și am așezat ziarul astfel Încât să văd articolul În timp ce formez numărul. Uitasem de poza Dorei, pe care Wickert mi-a dat-o acasă. — Omucideri. Mașina de scris zăngănea cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
distribuție rezonabilă a muncii. Dar, de asemenea, mai cred În principii. Ridicându-se, Manetti Înconjură biroul. Ar trebui să faceți ceva cu fața aceea, să știți. Vânătăile acelea dor cu siguranță. Încercați cu alifie pentru copii. E eficientă. Persoana care păși În lumină era calmă și corectă. I-am văzut buzele mișcându-se Încet, părul negru, lucindu-i. dar abia mai târziu am reușit să dezleg cuvintele, mult după ce m-am ridicat din scaunul răblăgit În care stăteam. Surprinzător, inspectooarea zâmbi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
privirea domnilor trecători. Otto și Else Oloaga se Încadrează bine În acest cartier. Locuiesc pe o stradă laterală, la câteva stații de gară, dar, din când În când, aici Întâlnești și bărbați cu fețe Înroșite și gâturi julite de guler. Pășesc Întotdeauna cu viață, nu se uită niciodată Într-o parte, ca și când ar purta ochelari de cal. Oare cred că ceea ce nu văd, nu-i va vedea nici pe ei? Sunt sigur că, dacă s-ar putea, ar prefera să rămână

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
ofițerii de poliție m-au escortat pe coridoarele aparent nesfârșite, cu linoleum. Până la urmă am ajuns la o ușă. Pieplack a deschis-o cu o cheie obosită și c-o expresie greoaie - sau poate era invers. Spațiul În care am pășit mirosea a vestiar și nu avea nici geamuri și nici aerisire. Un tub de neon bâzâia de parcă ar fi fost gata să renunțe În orice moment la epuizanta sa luptă cu Întunericul. În mijlocul Încăperii era o masă și câteva scaune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
202 era liber. Dar apoi mi-am dat seama că n-am nici un motiv pentru care ar trebui să-i ascund faptul că sunt un vechi client. Așa că am plecat. Puteam să verific camera și altă dată. Când Anton a pășit pe stradă, doi bărbați tocmai ieșeau dintr-un gang adiacent. — Klaus și Harro, știi. Trebuie să fi părut confuz. Nu-ți amintești? Vinerea trecută, la Crama Albastră... — A, te referi la băieții de care te-ai legat? — Nu, de fapt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
culoarea unui gălbenuș, zahărul crănțănind Între dinți... Ca un zeu pofticios, am devorat un anotimp Întreg din câteva Îmbucături lacome. După ce mi-am luat un Tageblatt și țigări de la chioșc, am deschis ușa de la clădirea În care locuiam și am pășit În bezna rece și liniștitoare. Când ochii mi s-au adaptat la Întuneric, apăru d-na Britz din apartamentul ei, purtând un rânjet glorios și două perne care arătau mai degrabă ca niște protuberanțe, decât ca ceva umplut cu puf

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Acum situația necesita o abordare mai discretă, mai rafinată. Pentru prima oară În viață, eram pe cale de a mă aventura afară singur. Când am vizitat pentru prima oară Fundația cu Dora, Karpse Întreba când ar fi fost cineva dispus să pășească pe urmele celuilalt sex. Ei bine, eu tocmai asta făceam; acest domn tocmai asta făcea. Dacă doream să trec neobservat, trebuia să mă machiez cu un fler matur, normal pentru o femeie la locul ei. Și cum Dora nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

să cântăresc greutatea bâtei, cum s-o apuc, cum s-o cumpănesc și cum s-o balansez în cercul de bătaie, cum s-o ridic deasupra capului, cum să-mi flexez și să-mi destind umerii și gâtul înainte de a păși și de a-mi propti picioarele exact acolo unde le este locul - și cum să ies din cerc, atunci când luftez (căci am tendința să luftez, să mă balansez elegant în gol la câte o minge tare) și cum să-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
la fel de bine să fie făcut din mațo-brei! E de prisos să mai spun că, în casa noastră, o dihanie de-asta n-a fost niciodată pusă la fiert de vie - mă refer la homar. La noi în casă n-a pășit niciodată o șikse și punct, așa că rămâne o pură speculație în ce împrejurări și-ar putea face apariția din bucătăria maică-mii. Menajera este, evident, o șikse, dar pe ea n-o punem la socoteală, că-i negresă. Ha, ha

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
nou volum adăugându-se celebrului ei foileton intitulat Știți cum sunt eu, încerc din toate câte o dată. Ideea care pare să-i producă și să-i alimenteze operele este aceea că ea ar fi un fel de eroină temerară care pășește prin viață plină de exuberanță, în căutarea noutății și a aventurii, încasând scatoalce pentru spiritul ei de pionierat. De fapt, pare să se considere o femeie ajunsă la frontierele experienței de viață, o fatală și strălucită combinație de Marie Curie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
lângă fusta mamii. Iartă-mi divagațiile, dar ceea ce îți povestesc acum reprezintă, probabil, cele mai tulburătoare ceasuri din viața mea - învăț înțelesul cuvântului a tânji, învăț înțelesul cuvântului tulburare. Iată că drăgălașele de ele au țâșnit spre rambleu și acum pășesc zăngănindu-și patinele pe aleea cu pietriș mărginită de brăduți - așa că, hai și eu (dacă mă-ncumet!). Soarele a coborât mult de tot, totul e purpuriu (inclusiv proza mea), iar eu le urmăresc de la o distanță suficient de mare și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
labă unuia dintre gagii, dar numai dacă rămâne îmbrăcat, atâta tot. Dăm cu banul - și eu câștig dreptul de a mă căpătui cu un sifilis! Mandel susține că moneda ar fi atins tavanul, îi vine să mă omoare - și, când pășesc în cameră, să-mi culeg răsplata, încă zbiară că am trișat. Ea stă în furou pe canapeaua din celălalt capăt al încăperii cu linoleum pe jos, are ca la vreo șapte’ș’cinci de chile și o mândrețe de mustață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

bea o ceașcă de cafea fierbinte sau un pahar de vinars. Până atunci putea să se plimbe, Înainte și Înapoi, asemeni omului În balonzaid. Deoarece nu era nimic care să-i capteze atenția În aerul de-afară, știu cine va păși alături de el În spirit de-a lungul coridorului și la baie: domnul Eckman și domnul Stein. Domnul Eckman, se gândi el, Încercând să convingă un robinet să sloboadă ceva apă caldă Într-o chiuvetă nisipie, ținea o Biblie legată de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]