1,764 matches
-
din primele cadre, precum unul dintre ucigași, condamnatul la moarte prin decapitare luat drept personaj-erou. Unul dintre complexele cinematografului francez fiind dintotdeauna că nu se descurcă prea bine între "vocația istoriei" și cea a "geografiei" (filmele de gen din Hexagon pălesc în fața celor britanice, de pildă), soluția salutară (care vrea să zică salvatoare, nu de salutat) e recursul la literatură sau la darul literar veritabil al unor scenariști. Ceea ce dovedește a poseda, în speță, Claude Faraldo, dublat de ambiția neslăbită a
Nihil sine litteratura... by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16321_a_17646]
-
Polirom, 195 000 lei). l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Vă recomandăm Dorință fără pudoare Vine un moment în viața unui bărbat, ne arată Gabriel García Márquez, când dragostea fără dragoste e doar o amintire ce pălește în fața unei femei pe care o numești iubită. „Nu cunoșteam vicleșugurile seducției și veșnic îmi alesesem la întâmplare iubitele de o noapte, mai curând luându-mă după preț decât după farmecele lor, și făcusem dragoste fără dragoste, pe jumătate îmbrăcați
Agenda2005-20-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283702_a_285031]
-
duce în străinătate. Sunt sigur că ar face o carieră strălucită, am vorbit cu oameni care îl prețuiau extraordinar, nu se sfiau a declara că e un geniu. Ion Pomponescu, la auzirea cuvântului "geniu", avu o tresărire de indispoziție și păli, ca și când ar fi fost direct atins. Era un bărbat înalt, bine legat, cu mustața forfecată mâncată de caniție, îmbrăcat cu smoching tivit, ceremonios, politicos, important și solemn, de o infatuare discretă. - Ei-ei! corectă el conciliant "enormitatea". Nu neg meritul lui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și violența fizică, într-o tremurătură continuă, cu scuturături mai puternice uneori. Fiindcă Cioarec se lăsa mereu pe vine, se hotărî să fie legat de un stâlp portativ pus pe un trepied, care servea la instrucția trupei. Tudorel primi vestea pălind puțin, luând voluntar o ținută demnă și cât mai G. Călinescu firească posibil. Foile de hârtie pe care făcuse însemnări le înmînă ofițerului, rugîndu-l să le transmită tatălui său. l se aduse sticla de coniac lăsată de Ioanide și i
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un cuvînt anume pentru asta... Rima se uită în direcția degetului său arătător și zise cu răceală: — Te referi la lumina de pe cer? — Zori. Așa se numea odată. Zori. — Nu ți se pare că-i un cuvînt prea sentimental? Deja pălește. Vîntul se potolise. Lanark păși pe trotuar și se aplecă înainte uitîndu-se fix pe fiecare stradă pe rînd, de parcă ar fi dorit să sară pînă la capătul uneia dintre ele, dar nu se putea decide pe care. Indiferența Rimei în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mai mult dacă îl atingea înainte ca lumina să dispară cu totul. Vîntul începu să bată. Rafale puternice de vînt îl împingeau din spate, și-i era mai ușor să fugă decît să meargă. Această goană cu vîntul către zorii pălind era cel mai frumos lucru pe care îl făcuse de cînd ajunsese în orașul ăsta. Cînd cerul se întunecă pe deplin, se opri, se odihni închizînd gura pentru a-și trage respirația, apoi se tîrî înapoi la stația de tramvai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
rotile. La orele nouă, cincisprezece și douăzeci și două o asistentă îi dădea o ceașcă de ceai, îi lua temperatura și pulsul cu niște gesturi ușor stîngace. La ora douăzeci și două și jumătate, lumina tuburilor de neon din tavan pălea și singura lumină din încăpere era aceea care pătrundea printre jaluzelele din coridor. Era o lumină perlată și mobilă care venea din mai multe surse, mișcîndu-se și sporind sau scăzînd pe măsură ce își schimba locul, cu toate acestea, mișcarea era prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o iubeau, nu aveau alte trăsături speciale. Probabil că îi atrăgea ca un fel de viciu ieșit din comun, căci nu era deloc gospodină; cînd începea să locuiască împreună cu vreun bărbat, încerca să facă de mîncare și curățenie, dar efortul pălea curînd. Cred că prima casă pe care mi-o amintesc a fost cea mai plăcută, pentru că avea doar două cămăruțe, iar primul meu tată nu era o persoană dificilă. Cred că era mecanic la un garaj, pentru că lîngă patul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
niște piese pe o tablă de șah, pete umane mișcîndu-se pe cărările drepte dintre ele. Și mai departe, drumul - cu un autobuz ca o insectă - vira de pe coastă spre o regiune mlăștinoasă, cu mici lacuri și mici ridicături muntoase verzi-albăstrui pălind în depărtare ca valurile unei mări de piatră. în față, oceanul avea o lucire moale, ca mătasea ușor încrețită. Se întindea spre munții întunecați de pe Isle of Skye, la orizont, iar soarele trona deasupra, chiar la înălțimea lui Thaw. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dar fața ei căpătă o expresie blîndă de milă involuntară, și văzînd-o, el se umplu de ură care i se întipări pe chip, într-o expresie de ferocitate implacabilă, și nu i se șterse chiar în clipa în care emoția păli. Kate păru încurcată, apoi clătinînd din cap se întoarse spre niște prietene care trăncăneau. în seara aceea, Thaw îi dădu „Cartea lui Iona“ lui Ruth, fără să simtă nici o bucurie, și apoi stătu ursuz lîngă patul maică-sii. — Știi ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și se întoarse spre ea răzbunător. Ea zăcea încovrigată, cu ochii închiși, luptîndu-se să respire, cu o față străveziu de albă. El se duse în dormitorul din față și se trînti pe pat, simțind doar nepăsare și înfrîngere, lumina care pălea în cameră și, uneori, stigătele copiilor care se jucau pe stradă. După o vreme, o auzi pe Ruth ducîndu-se la toaletă, robinetele curgînd și apa trasă. Ea privi în dormitor o clipă și zise suspinînd: — Duncan, m-ai lovit. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
din corolele aurii împrăștiate printre stele și coborau spre stadionul inundat de lumină, în care figuri minuscule se înghesuiau pe terase și se adunau pe cele două ringurile de dans, fiecare la cîte un capăt al terenului din mijloc. Crizantemele păliră și o scînteie stacojie zbură printre ele, urmată de o coadă lungă de pene orbitoare, albe și verzi. Pe pardoseala de lîngă fereastră erau înșiruite mormane de perne uriașe colorate. La etajul de sus, la unul din capete, era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
întunecat cu nori năvălitori. Era singur, iar la picioarele lui nu era nimic în afară de cîteva pietre și oase vechi între care răsăreau pene. — Sandy? zise el și se uită în jur. în mlaștină nu era nici picior de om. Lumina pălea în cele cîteva raze rătăcite ale amurgului printre norii dinspre apus. Buruienile erau acoperite cu măzăriche iar vîntul îi șficuia fața. — Sandy! țipă el și începu să alerge. Sandy! Sandy! Alexander! Se prăbuși printre buruieni, se împiedică și căzu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
recente. CAPITOLUL 42. Catastrofa Fusese un cer întunecat, cu nori năvălitori. Se aflase singur printre cîteva stînci împrăștiate, oase vechi și pene la picioarele lui și privise în jur strigînd: „Sandy?“, dar nu mai era nimeni în mlaștină, iar lumina pălea în cele cîteva raze rătăcite ale amurgului printre norii dinspre apus. Alergase printre buruieni, strigînd numele lui Alexander și se împiedicase și căzuse în întuneric. Se luptase o vreme cu ceva care îl lega, apoi își dădu seama că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lor, strigoiul crucii începu să se mănânce, să se zbicească precum niște pete umede la soare. Bârna cea lungă, ca și stinghiuța brațelor se subțiară, se rupseră-n fărâme, sorbite una după alta de fluviu. În câteva minute Vasili, care pălise și i se ridicaseră firișoarele de păr auriu pe brațe și pulpe, rămase fără nici o urmă de umbră. Chiuind și răcnind, ceilalți îl îmbrățișară și-l înveșmîntară repede în hainele sale, punîndu-i pe umeri, pe deasupra, și o sarică mițoasă de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
icoane și poze îngălbenite, dar abia dacă mai știa cum îi chemase pe bunicii ei, despre care nu pomenea niciodată, ca și când lumea n-ar fi existat decât începînd de când era ea mică și-apoi s-ar fi degradat, ar fi pălit tot mereu în splendoare și adevăr, căci realitatea și adevărul erau pentru ea, ca pentru toți oamenii vechi, lucruri opuse și incompatibile. Nici mie, stând în bucătărie și uitîndu-mă după viespi, nu-mi trecea prin cap s-o întreb mai
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
antrenat îi semnaliza că la scenă mai asistau cel puțin încă doi bărbați. Curios, împinse tufișurile și văzu doi călugări violând o femeie. Auzind zgomot, cel de-al treilea, care părea doar să savureze spectacolul, se întoarse spre Rim și păli. ― Ce dracu' faceți aici? Ce-aveți cu ea? Fără ca măcar să se sinchisească de intervenția lui Rim, unul dintre cei doi violatori întrebă scurt: ― Tu ești, străinule? Rim parcă îți spune! Fără măcar să-și încetinească ritmul mișcărilor, celălalt călugăr scoase un
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
din zece membri, reprezentanți ai planetelor, îi era cu toții credincioși și știau că slujbele lor destul de bănoase depindeau nemijlocit de aprecierea lui. În condiții normale, le-ar fi putut împărtăși orice secret fără frica de a fi trădat. Orice secret pălea însă în fața planurilor sale. Amintindu-și de o superstiție veche, păși cu dreptul în Sala de Consiliu. Ședința începu cu o informare plictisitoare asupra ultimelor rezultate economice ale Federației, care, ca de obicei în ultimii ani, erau absolut catastrofale. Avu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
armele redutabile de care dispune, dar și faptul că știe cu exactitate ce avem de gând. Spionul e undeva foarte aproape de noi. - Cât de aproape? - Uneori am senzația că se află lucruri pe care le știm doar noi doi... Femeia păli și se trase un pas înapoi. Gestul brusc dezechilibră puțin barca și-i făcu pe amândoi să se așeze. - Stai, nu asta am vrut să spun. Adică exact asta încercam să-ți explic. Cred că există cineva care ne citește
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Încercam să-mi concentrez atenția pe un obiect și ochii mă dureau de nu mai puteam. Nu mă deranja în mod deosebit că vedeam ca prin ceață, ci durerea aceea mă seca. Luminile și totul în jur au început să pălească. M-am dus la chiuvetă, m-am spălat pe față. și m-am întins un pic în birou. Pe la 08.55 am început să am amețeli, iar pe la 9:00 m-am întins. Pentru că atacul de la Hibiya a avut loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
sau o bardă, care o greblă... Se spune că mezina, nemaiavând nimic la îndemână, a luat vătrariul de la sobă. Și, așa înarmate, ai fi zis nu că-s opt fete tinere și frumoase, ci opt oșteni aprigi și neînfricați. Și păleau fecioarele în stânga și-n dreapat, făcând una cu pământul nenumărați poftitori de agoniseală nemuncită. „Ce fete curajoase! Mi-ar fi plăcut să fiu și eu ca ele!”, gândește Sorina. Dar povestea bunicii continuă: Numai că năvălitorii, fiind mulți ca florile
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
cele mai bune vinuri de Burgundia cu valize pline de bancnote. Asta ori altceva! Pivnicerul vorbise de poarta Champerret. Știam că locul acesta există. Nu îmi aminteam să mă fi dus vreodată acolo. Reținem oare genul acesta de amănunte? Mă păli din nou oboseala. Insul care nu mă interesează nu este persoana mea. Baptiste Bordave nu mă interesa. Pe când Olaf Sildur îmi stârnea toată atenția. Există vreun avantaj în a fi mort? Răspunsul lui Olaf ar fi fost pasionant însă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
știi cumplitul chin Ce împle al meu suflet de moarte și venin! De-ai ști!... M[AIO] Nu știu o, Doamne? ȘT[EFAN] O știi, sărman copil! Și tu! (uitîndu-se la el cu milă) Și el... nebunul. De-aceea ai pălit, De-aceea nu mai râzi tu, de-aceea cânți tot trist. Dară, deși amorul e crud și e amar, Tu ești poet și-n tine găsești a ta răsplată Tu totuși ești ca floarea ce-și e destulă șie. M
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dar cel puțin aici e mai voios decât în celelalte încăperi. Acolo sta înaintea mesei un jilț care fusese poleit în vremile lui, care însă acuma arăta pe ici-colea coloarea sa primitivă albă. Catifeaua roșie cu care era îmbrăcat nu pălise, și chiar toate colorile se păstrase mai bine în camera aceasta decât în celelalte. Eu îmi esprimai mirarea, însă contele, care privea toate într-un mod oarecum propriu numai lui, observă numai că camerele erau așezate spre nord. - Vezi, părinte
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cu toate astea vița de păr, cu toate că mă ruga de-a nu juca în fiitori, neci pe lucruri mai prețioase decât lanțul, pe vițele de păr ale soției mele. I-arătai lui don Caldero scrisoarea, el ceti și păru a păli. - Scrisoarea ei seamănă cu aceea maicei sale, zise el și puse epistola pe masă. Să continuăm. Noi jucarăm, însă în curând mă văzui împresorat de figurele sale; neliniștea mea internă creștea, era ca și când îmi spânzura o spadă goală de-un
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]