6,259 matches
-
sus și în jos un dinte al furculiței, e prea tîrziu, am făcut-o de oaie, constată Gulie, uitîndu-se la amigdalele Curistului, cred că i-am dislocat mandibula, zice avînd senzația că degetele lui se joacă acum cu capul unei păpuși de lemn, l-am rupt pe primul, încă puțin, mai sînt încă doi, repede că altfel o să se sufoce, Tîrnăcop nu mai are răbdare, ar fi trebuit să i-o înfigă din prima, l-ar fi ciuruit mai tare, mare
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Tot umblând cu căruța să vândă oale prin satele apropiate, peste câteva luni, Într-o seară târzie, s-a Întors și a intrat În bordeu cu o fată mărunțică, oacheșă și cu o față curioasă și zâmbitoare, un fel de păpușă cam joasă și cam grăsuță, zicând: Va, Îți fac o surpriză! Îți aduc o mamă, spune-i „Săru’ mâna, mamă!” Copilul se freca la ochi și nu putea crede și nici accepta să spună astfel unei fete-femeie care nu semăna
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
să meargă la prietenii lui vechi, care se adunau În medianul de la Giugaru. De acolo mergea acasă la Mihăiță și, foarte rar, Îl chema Rozalița pe la ea. În una din aceste vizite, când cele două prietene nedespărțite se jucau cu păpuși, desenau flori și-și scriau amintiri pe care le recitau una la urechea celeilalte, Valerică se simțea stingher, dar și atras de noile preocupări ale celor două fete, care erau hăt! În clasa a V-a. Vorbeau cât puteau ele
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
că sarcina sa de căpătâi era să asigure funcționarea sobei și la intervale regulate mergea În odaia doamnei și Întărea focul cu cleștele, ori mai punea două trei lemne pe focul din sobă. Minionă și blondă, cu un cap de păpușă zâmbitoare, profesoara de numai nouăsprezece ani, aflată În primul ei an de profesorat, absolventă numai de liceu, era Îmbrăcată Într-un capot grosgros, purta ciorapi groși și pâslari. Pe cap avea o casâncă maro, stătea cu spatele la ușă și scria ceva
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
iluminează pe cititor (mai curând îl întristează, ca monologul unui bețiv): „de doi lei rahat cu glugă / cică se strică vremea / unde-o bagi nu mai intră / acum tot eu o scot / să-ți cumperi spray când stai cu mine / păpușă nu te pierde voi fi cu tine / mă zână mă / am crezut și eu / că tu / când ești de ce ești / când nu ești ești proastă // malcica-și plimbă curul dracu ghem / vom fi mpreună ăsta-i proiectul“ etc. Procedeul este aplicat
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Ca și corectitudinea politică, corectitudinea estetică sfârșește prin a plictisi. Un critic cu umor ( involuntar ) Se află în librării o carte intitulată Agenți și supra-agenți în comunism (Semne, București, 2000). Ilustrația de pe copertă îl reprezintă pe Stalin în ipostaza de păpușă rusească. Atât titlul, cât și ilustrația te îndeamnă să crezi că în cuprinsul volumului autorul - George Morărel - face dezvăluiri senzaționale în legătură cu Securitatea sau KGB. Iată însă că tot pe copertă există și o inscripție, mai discretă, Analiza prozei lui Ion
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
a întinde mâna, de a-ți aștepta rândul, de a da și de a primi din nimicul altuia, în timp ce nimicul tău îl ții pentru zile negre. Anii 80. Și ei se despăducheau reciproc în piața publică. La 7 ani, sângele păpușilor din drapel se deșiră nu din rochița scufiței: Pionerii de azi, uteciști de mâine îți aduc omagiu, țară de ploșnițe! Pufoaica ta peticită, pufoaica ta sleioasă, cu căptușeala ruptă, cu buzunarele pline cu firimituri de pâine, cu mânicile zornăind a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mama fată, ori m-aș fi futut cu tot târgul, ori călugăriță ar fi scris pe curul meu! Voi habar nu aveți cum se descântă o umflătură! Vai de pizda voastră, proastelor! La gazdă, valiza era precum o casă pentru păpuși, compartimentată. Lucrurile, așezate în ordine: cele de igienă într-o borsetă cu fermoar; lenjeria curată, bine împăturită; cămășile, halatul, sarafanul, pe umeraș, atârnate de o conductă. Coșul de rufe, o sacoșă de in mereu ascunsă în alt loc și mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
înțelege că nu baba răscolea printre chiloții. Despre plăcerea unora de a mirosi viața umezită în lenjeriile intime a aflat mai târziu. Viața, o erecție între două stații de troleibuz, o excitare fluidă a nervilor, o fantezie decupată din imaginarul păpușilor. Viața ca un fetiș continuu; cel care nu ești în cel care te cauți, cel care te cauți în cel care nu te găsești, cel care nu te găsești în cel care nu te recunoști. Insalubră, Doamne, este această suburbie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o stalactită desprinsă din cer. Fetița bunicului, uită-te ce pulă frumoasă am, hai, deschide ochii puțin, atinge-o te rog, pune mânuța, nu te teme, vezi cum zvâcnește, vrea mângâiată, joacă-te cu ea, pula bunicului este ca o păpușă, tremură de plăcere, când te vede, pupă-mi păpușa, te rog. Ține 500, la pensie îți mai dau, lasă-mă să te fut puțin. Ghemul de sub fereastră respira prin epiderma zbârcită a zidului ca un condamnat la moarte, fiecare secundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ce pulă frumoasă am, hai, deschide ochii puțin, atinge-o te rog, pune mânuța, nu te teme, vezi cum zvâcnește, vrea mângâiată, joacă-te cu ea, pula bunicului este ca o păpușă, tremură de plăcere, când te vede, pupă-mi păpușa, te rog. Ține 500, la pensie îți mai dau, lasă-mă să te fut puțin. Ghemul de sub fereastră respira prin epiderma zbârcită a zidului ca un condamnat la moarte, fiecare secundă, o execuție a memoriei, fiecare bătaie de inimă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
meu drag, nani, nani, în leagăn laptele are gust de stea putredă." Ca după topitul stâncilor, primăvara, o deltă albă, vâscoasă, inunda odaia. O să am grijă de tine, fetița bunicului, o să-ți dau bani, o să te îmbrac ca pe o păpușă, numai să nu spui la nimeni. Câteva ore s-a făcut întuneric în camera de la demisol. Moartea și-a lăsat amprentele pe tocul ușii și a plecat. Moartea s-a dus să mai încrusteze câteva semne. Moartea, la început, vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o îngrop sub clopote. O să-i ție de urât și de cântec, o să-i ție de furtună, părinte. Era copilă și alunga norii, lovind cu o lingură de lemn într-un ceaun atârnat de creanga nucului, chema ploile în pletele păpușii de păpușoi ascunsă sub pragul casei. Le-a îngropat pe amândouă: una lângă cărare, sub felinar, alta lângă biserică. Au murit de tuberculoză, deși pe certificate doctorii au consemnat alte diagnoze. Dragele tatei, să știți una de alta, să fiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
groasă din iluzii și a legat-o de-o grindă a cimitirului. Timpul, ca o bicicletă fără pedale, se învârtea în cerc; viața alerga pe lângă Petru cine va ameți primul va fi liber cu adevăratelea. Timpul privea în oglindă: o păpușă din cârpe își scuipa plămânii peste grădinile publice (toamna ca o tuberculoză în luna martie); la o lungime de moarte, cineva gâfâia de dragul unei ipotetice libertăți. Libertatea lui Petru, drum fără capete. Petru se oprea între două bătăi de inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
niște piese de puzzle; când ați lipit și ultima piesa, visul și-a început proiecția în ceașca de cafea. Iarba are miros de primăvară. Femeia are miros de dragoste. Mama miroase a lapte. Tata miroase a șantier. Fetița, miros de păpușă tristă. Băiatul miroase a camion plin cu ciocolată. Bunicul miroase a lagăr. Bunica, a fântână neîncepută. Tanti Didina miroase a curvă. Nebunul miroase a vis. Diazepamul slobozea curelele. În vis nu există timp ca în realitate. Șarpele nu este doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o cherhana! Păi... Nici un "păi", un ceai negru cu o dublă de rom. Tu să nu bei, auzi?! Nu-mi plac femeile care beau, am o alcoolică acasă, îmi ajunge. La 5 dimineața, paznicul atârna de tocul ușii ca o păpușă din cârpe. În jurul lui, fluturi, precum niște așchii de lună, dansau a grădină părăsită, zorii subțiau zborul, noaptea se ascundea în buzunarul cămășii. Pufoaica mirosea a pământ neînceput. 47. Era într-o zi de octombrie, când Petru, evadatul de la balamuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
bat și aștept Împăratul Slavei să-mi deschidă. Cine este Împăratul Slavei? Cuviosul Spiridon este Împăratul Slavei, eu, umila sa ucenică. Împăratul Slavei mă ia de mână și mă trece dincolo. Împăratul Slavei mă ține în brațe ca pe o păpușă de lut peste care a suflat duh atâta cât să-și aline singurătățile. Directoarea, fostă balerină în ansamblul de balet al Operei Române, instructor de dans, coregraf, manager. Fund bombat, picioare reliefate, fustă strâmtă, șliț până la portjartier, pantofi decupați, tocuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în vână), avea pieptul păros și o măciucă de spărgea nucile. Moșul a avut grijă, era necoaptă, a smotocit-o ușor, ușor, ușor, câteva minute, a șters-o cu vată ca pe o icoană, a îmbrăcat-o ca pe o păpușă, i-a dat suc de lămâie, bomboane, ciocolată cu rom, 8 în teză, moșul i-a pupat mâna ca la o prințesă. Pensia pe doi ani l-a costat pe libidinos un colț de pizdă. Dacă nu dădea ortul popii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
codrenii, cu satele 2lor pierdute În pădurile Silvaniei, ori moroșenii de prin munți unde să meargă ei să-și cumpere tabac și cu ce? Se iveau prin satele de la cîmpie și se Înțelegeau cu oamenii să le vîndă cîte o păpușă de foi În schimbul fructelor ori al oalelor de lut. Avea și Gyuri printre codreni prieteni vechi și de neuitat din cătănie și din război, așa că le-a pus deoparte cîteva mănunchiuri de frunze bine ascunse sub grinzile de la șură. S-
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
iar că tot ce e urât trebuie șters de pe fața pământului femei, copii, bărbați, clădiri, păduri, ape, animale, chiar și păsări. Nu sunt de nici un folos. Numai ce se înscrie în standard merită să trăiască. Iar standardul lor era o păpușă ca un schelet, o clădire pătrățoasă și cenușie, oglinzi în loc de apă și totul cenușiu... atât am apucat să văd din desenele lor. Eram bun proiectant, poate-ți mai aduci aminte de mine vorbea cu tata dar nu știam pentru ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mere, din bomboane... ici și colo lucea câte un glob... Era mult mai sărac decât bradul ei, dar strălucea... iar jos, sub ramurile lui, pe niște lemne și paie care închipuiau o covată sau o iesle, niște copii așezaseră o păpușă (nu m-aș juca în viața mea cu așa ceva își spuse ea; era făcută din petece și pănuși de porumb), dar cu cât se uita mai mult cu atât simțea urcând în piept o bucurie cum nu mai cunoscuse niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și pănuși de porumb), dar cu cât se uita mai mult cu atât simțea urcând în piept o bucurie cum nu mai cunoscuse niciodată : dulce și amară, tristă și plină de soare, caldă și care-i făcea inima să tremure... Păpușa aceea o privea și parcă bucuria ieșea de acolo... Deodată se simți trasă de mână: era prichindelul care tare vroia să vina și ea la colinde... O trase spre el în jos și o sărută pe obraji: era înghețat tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Deodată se simți trasă de mână: era prichindelul care tare vroia să vina și ea la colinde... O trase spre el în jos și o sărută pe obraji: era înghețat tot și lipicios, dar ochii lui erau albaștri, ca ai păpușii, plini de lumină, plini de soare : "Ai venit, ai venit ! știam că ai să vii! O, ce veste minunată..." începu să cânte el încetișor, să nu-i deranjeze pe ceilalți... Și-i întinse o firimitură de cozonac: Ia, ni l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
gri. Este îndemânatecă, sigură în mișcări și face treaba necontenind să o îmbărbăteze cu vorbe blânde, materne, pe tânăra din fotoliu. Dora se uită la tânără cu insistență, poate cu prea multă insistență. Frumosul chip machiat a căpătat aspectul unei păpuși de ceară cu trăsături prea pronunțate. Buzele și pomeții sunt de un roșu strident. Pleoapele au căzut peste lumina ochilor. De sub streașina genelor rimelate încep să se prelingă două lacrimi. Dâre negre sapă crevase adânci în pomeții mult prea roșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și sărută mâinile, simte delicatețea degetelor și a pielii, dar nu recunoaște parfumul Dorei căruia i-a luat locul mirosul obsedant de spital. Se ridică și își mobilizează tot curajul. O privește. Capul strâns în bandaje albe pare cel al păpușii cu care se juca de-a doctorul fetița lor când era mică. Dar iată, păpușa deschide asupra lui privirea a doi ochi mari, doi ochi prelungiți mult spre tâmple, de o nedefinită culoare de ocean care atrage spre adâncimile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]