6,963 matches
-
și să nu ispitim pe Domnul Dumnezeul nostru amânând vremea pocăinței. De remarcat faptul că sunt mulți creștini hotărâți să facă pocăință, dar puțini sunt cei care știu cum trebuie făcută adevărata pocăință. Nici într-un caz ea nu înseamnă părăsirea Bisericii. Numai aici omul va învăța să facă adevărata pocăință. Numai aici este harul iertării încredințat ierarhiei sacramentale, primit și transmis prin succesiune apostolică... În atlă ordine de idei, așadar, tema acestei frumoase pilde/parabole a Noului Testament este cea
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1497 din [Corola-blog/BlogPost/374624_a_375953]
-
mers, când voi vedea iubirea-mi sfântă devenind cretina că simpla gravitație stupida a acestui vers Mă îngrozesc fiindcă aceeași lege kepleriană mă va goli și ție alte-atracții-ți va aduce, cu mâna-mi ridicată ca-ntr-o ruga indiană sper părăsirea ta, puterea-mi să educe: căci tu, prea slab că legea firii să nu-ți vină de hac îmi vei râpi iubirea, fără motiv,-nțepând-o cu-n mic vârf de ac. Sonnet 49 Against that time (if ever that time
SONET 49 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374181_a_375510]
-
pentru cei credincioși să se retragă din nou în catacombele istoriei, la vatră unde martirii și sfinții lumii slujesc în taină lungii așteptări liturghia eliberării de păcat și a mântuirii. Retragerea în catacombe nu înseamnă ieșirea din adevărată istorie ci părăsirea a ceea ce este trecător în istorie, inseamna participarea conștientă la istorie, la transformarea și transfigurarea interioară personală a lumii în lumina revelației dumnezeiești. Nevoia acestei reevaluări a istoriei înșiși este cu atât mai acută pe cat istoria însăși a devenit un
TEOLOGUMENA – DESPRE ISTORIA SACRA SI PROFANA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374176_a_375505]
-
scrisă de noi, cu titlul Demetrio Marin. Un filolog clasic cu destin european, în volumul Demetrio Marin, Eminescu și cultura indiană, Institutul European, 2004, p. 5-16. LISTĂ DE LUCRĂRI a prof. univ. dr. DEMETRIO MARIN de la Universitatea din Bari* 1943 Părăsirea Daciei Traiane în izvoarele literare antice, "Buletinul Institutului de Filologie Română" (Iași), 10, 1943, pp. 163-186. Lucrece vu par M.T. Cicéron, "Buletinul Institutului de Filologie Română", 10, 1943, pp. 187-189 O inadvertență a lui A. Meillet, "Buletinul Institutului de Filologie
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
analiză a unei mitologii"3. Căuta de pe atunci explicația unei teme fundamentale, aceea a unei ,,Românii victimă și sacrificată", ai cărei "avocați" la Congres aminteau de împrejurările păcii separate, de trădarea rusă din 1878, de toate vicisitudinile trecutului, pînă la părăsirea Daciei de către Aurelian: o întreagă istorie de abandonuri și frustrații, care a făcut ca însuși discursul său istoric să aibă adesea un ton justițiar și lamentativ. Din acuzați, românii deveneau acuzatorii unui Occident care îi abandonase la nevoie, cum a
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
se impune în legătură cu mărturia privind evacuarea Daciei de către Aurelian, în 270 și urmările sale. Textul de referință este cel al lui Eutropiu, a cărui interpretare generează o solicitare a istoriei și o reconstrucție prin raționament analogic a posibilelor urmări ale părăsirii Daciei. Eutropiu scrie: După distrugerea întregii Ilirii și a întregii Moesii, Aurelian a evacuat provincia Dacia, creată de Traian dincolo de Dunăre, renunțînd la orice posibilitate de a o păstra. Astfel, el îi stabilește pe romanii din orașele și satele Daciei
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
a bourului este autohton acest animal bucurîndu-se de o mare prețuire la daci. Mult mai periculoasă pentru o confruntare națională româno-maghiară este trimiterea făcută de către tradiția unei reîntoarceri a volohilor într-o țară pustie. Această imagine a repopulării alimentează teza părăsirii Daciei de către poporul romano-dac în 270 și produce acest vertij al pustiului care îi cuprinde pe militanții romantici cînd aceștia încearcă să formuleze coerența și continuitatea istoriei lor. Studiile istorice au renunțat la această imagine a pustiului care pune în
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Ofițeri horthiști, soldați și ofițeri unguri care serviseră în armata hitleristă continuă să vină în Ungaria." Scînteia din 5 noiembrie 1956 reproduce direct informațiile publicate de Pravda. Imre Nagy și partidul ungar sînt criticați cu violență pentru că ar fi pretins părăsirea Pactului de la Varșovia. Căci gestul de nerevenire a Budapestei se află în pretenția ei la neutralitate. Or, revendicarea neutralității ungare este înțeleasă ca un revizionism prooccidental și de dreapta, în măsura în care conducătorii unguri caută să internaționalizeze conflictul. Bucureștiul se demarcă. În
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
antiruse ale lui Eminescu publicate în 1878 autorii sînt clasificați ca irecuperabili sau sînt anexați. Pe 28 august 1962, Monica Lovinescu afirmă la Europa Liberă: "Sîntem în plină perioadă de dominare a imposturii". Liberalizarea se afirmă: în 1965 devine posibilă părăsirea terenului marcat de realismul socialist și ieșirea din schema impusă care opune eroul pozitiv eroului negativ. De ce această deschidere? Răspunsul furnizat de Congresul scriitorilor români, din februarie 1965, este un semn al atenției permanente acordate nivelului atins: "Partidul ne îndeamnă
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
cu divinitatea, creînd prin aceasta o ruptură dramatică "cu cât generațiile se îndepărtează de clipa originară" (M. Eliade), acel dor ("știința morții a reînturnării"; Demonism) propriu liricii eminesciene, de refacere a Unității cosmice, așa cum reiese din acest fragment care explică părăsirea sufletului 4 de către trup: " Când omul risipitu-i un lut fără suflare Sufletul în afară rămâne surd și orb..." (Povestea magului...) Fără "scânteia divină" lutul e "inert" (Ce suflet trist...) și devine doar un "vas de lut, un sac de viermi
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
corespunzătoare, tratarea însă lăsa de dorit tocmai prin ploconirea în fața Apusului. Să se termine deci cu ploconirea în fața Apusului! Și, destul de repede, nu s-a mai pictat în unghiuri (cineva, însă, cu apetit documentar, va trebui să stabilească exact dacă părăsirea angularității decadente s-a datorat terorii estetice a pictorului secretar sau pur și simplu plictiselii de a mai tot copia ce-au făcut alde Braque sau Picasso). Invitat, în una din seri, la unul din vollarzii Iașului, am descoperit în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nas poate fi mortală pentru un creator. Creatorul autentic, genialul, se remarcă paradoxal și prin excesiva lui forță de a-și face vizibil și memorabil produsul creat, neținînd seama de eventualele indispoziții de receptare. Chiar existența însăși a lui Gauguin, părăsirea bruscă a traiului îndestulat, alegerea sălbăticiei, într-o Oceanie frustă, necunoscută, model de... lăsare a nasului așa cum e, neintervenind din eventuale rațiuni de conveniență în forma lui primară. De aceea Gauguin e Gauguin, unicul, incomparabilul, de aceea modestul Puvis de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de la Agapia sau de la Văratic, dar și cea de la Bălțăteștii Adelei lui Ibrăileanu refăceau Lăpușneanu și Carol. Unde-i lumea aceea îmbătată de propria ei frumusețe! Dar și lumea mai de dincoace! Rămînînd un împătimit al trotuarelor, îmi doresc, la părăsirea muțeniei atelierului, să-ntîlnesc pe cineva, să schimb o vorbă cu cineva. Da' de unde! Mă strecor ogar tomnatic printre exemplarele coborîte parcă atunci din aeronavele ce bîntuie, schizofrenic, televizoarele, și muțenia atelierului rămîne intactă și pe trotuar. Băieți și fete, e
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
perplexe, avînd în vedere subgabaritul lor și deci excluderea juxtapunerii cu nobilul caz. Într-o recentă serată t.v., Eugenia Vodă (perplexîndu-ne, cu adevărat, avîndu-l invitat, în altă serată, pe... pe... Iliescu!) îi deschidea inteligentului Hurezeanu o acoladă nostalgică, observîndu-i părăsirea poeziei. În care debutase excelent. Deși reacția vag ofuscată a invitatului fusese una de apărare, cum că nu, nu a părăsit-o, percepția generală a lumii literare este că fostul poet e într-adevăr un fost poet: analistul vieții politice
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
prin exacerbarea unei gestici voluntare. Cea care, de fapt, avea să-i și dicteze angajarea politică în disidența anticomunistă, apoi în cea de convulsivă restaurare democratică. Substituindu-mă amuzat Eugeniei Vodă, aș putea la rîndu-mi observa, și în acest caz, părăsirea poeziei. Și acceptarea unui rol penibil inadecvat de... analist politic. Nu prea departe de al unui caraghios Cristoiu. Sau de al altora, eiusdem farinae, dîndu-și cu părerea, seară de seară, în chestiuni la care, se-nțelege, nu se pricep. Dacă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a rezultat una din rămășițele tipic feudale: brudina. Podurile erau construite în târgurile și orașele libere de către nazâria podurilor. În afara lor, podurile erau construite fie de către stat, fie de către feudalii laici sau clerici pe proprietățile lor. Cum statul lăsase în părăsire comunicațiile cu nevoile lor, boierii au putut să tragă toate foloasele posibile dintr-o astfel de situație. Ei au devenit, ca proprietari de vaduri, stăpânii unor puncte de trecere obligatorie pe căile de comunicație ale țării, asigurându-și, în felul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pe măsura sporirii liniilor telegrafice. S-a apelat atunci la Academia ieșeană. Elevii au primit însă acest apel cu un refuz categoric pentru motivele următoare: incertitudinea creată de război, al cărui rezultat, în anii 1854-1855, nu putea fi încă întrevăzut; părăsirea cursurilor Academiei și deci renunțarea la diplomă nu erau compensate prin avantajele postului ce li se oferea, care părea nesigur; posibilitățile limitate de avansare la această instituție, în fine, după cum constatau contemporanii, „în școlile noastre, [în] care sunt până azi
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
adaugă consumul intern și exportul în continuă creștere, dezvoltarea industriei extractive este de netăgăduit. Statul reglementează juridicește exploatarea subsolului, organizând, alături de particulari, adevărate campanii de explorare a subsolului, pregătind premisele tehnico-științifice ale exploatării bogățiilor subterane. Pentru a nu lăsa în părăsire bogățiile subsolului, dar mai ales pentru a nu scăpa din mână o sursă de beneficii, statul monopolizează exploatarea unora dintre ele (sarea) și constrânge pe proprietari să exploateze ei înșiși altele (mineralele). Aceasta rezultă în mod clar din articolul 165
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
între calfe și conducătorii breslelor sunt explicabile. Deși calfele sunt angajate contra plată, prin liberă învoială, ele, devenind membre ale breslei, au o serie de îndatoriri pe care refuză să le îndeplinească. De obicei, astfel de conflicte iau sfârșit prin părăsirea breslei de către „împotrivitori”, căci, de fapt, calfele nu pot fi păstrate de către meșterii patroni decât numai atunci când li se asigură un salariu apropiat de cel pe care-l pretind ele și sunt scutite de obligațiile tradiționale ale membrilor breslei. În
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
aceste împrejurări, puțini dintre țăranii imigrați în orașe izbuteau să se angajeze în industrie. Majoritatea lor îngroșa rândurile celor „mai de jos” categorii sociale orășenești, dând structurii sociale a orașului moldovenesc un caracter specific. Aceasta explică și numeroasele cazuri de părăsire a orașelor, instabilitatea celor care, ajunși în orașe, n-au găsit libertatea pe care o căutau. Rolul hotărâtor însă în fixarea specificului social-economic al orașului moldovenesc l-au avut meșteșugarii și negustorii, îndeosebi meșteșugarii. Aceștia din urmă aveau o însemnătate
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
contra turcilor, care ar pustii-o în caz de ajutorarea inamicului lor”; domnitorul, „consternat de fapta nesăbuită a spătarului Toma Cantacuzino, plângea de durere, așteptându-se la răzbunarea turcilor”, că el se gândea la un refugiu mai sigur, deci la părăsirea țării. Or, nu recurgi la un act de trădare pentru a părăsi țara în care domnești „pe viață”. Comparând situația celor doi domnitori, un contemporan muntean nota: „iar lui Cantemir îi da mâna a-și descoperi a sa credință către
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
un capuchehae la Poartă”. Reis Efendi a fost de acord cu iertarea vinovăției, dar a respins celelalte pretenții pentru că „ar fi mai bine pentru noi să pierim pe drumul credinței și împărăției noastre decât să le acceptăm pe acestea”. După părăsirea congresului de la Focșani de turci, Consiliul imperial rus a aprobat, în ședința din 1 septembrie, următoarea propunere a lui Panin: să se comunice lui Rumianțev ca să ceară marelui vizir reluarea convorbirilor de pace, în care scop să se mai aplice
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
A. D. Xenopol, să ne sprijinim „pe formația cea mai puternică”, și din acest punct de vedere politica noastră externă a fost, spunea el în 1913, „bună până acuma”. Atitudinea Austro-Ungariei față de conflictul balcanic l-a îndemnat însă să evoce necesitatea părăsirii Triplei Alianțe. Dacă în 1902, A. D. Xenopol mai socotea menținerea Imperiului Habsburgic indispensabilă echilibrului politic european, zece ani mai târziu el învedera disoluția «imperiului milenar». Nu este vorba, firește, de o nouă convingere de vreme ce istoricul nostru n-a încetat să
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pasul Omenesc! și spune: Ia lină mea, Dar lasă-mi viață: dar el nu știe că iute vine iarnă. Paianjenul stă în trudita-i Pînză, nerăbdător așteptînd Musca. 450 Curînd o Pasare lihnita vine și-l duce pe Paianjen. În părăsire e lăsată Pînză lui pe care o țesu neliniștita-i inimioara Și o întinse cu-atîta grijă și aht și osteneală". Acesta fost-a Vaierul lui Enion în jurul dauritei Sărbători. Gemu Vecia și era tulburata de chipul Morții Veșnice 455 Ce
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
găsesc, O, ce lume este-aici, nu se asemuiește cu-acele plaiuri ale fericirii Unde fiii mei în jurul genunchilor mi se-adunau! O, biată lume devastată! 210 Groaznică ruină! cîndva erai ca mine, preaslăvita, Și-acum ca mine lăsată-n părăsire împărtășești a-învățătorului tău soarta. Ești, O, ruino, slăvitul cer de altădată? sînt stîncile acestea locul Unde bucuria cîntă în arbori și-n rîuri se juca plăcerea, Si rîsetul ședea pe sub Stejari, si inocentă se juca-mprejur 215 Pe verzile
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]