1,076 matches
-
Un iepuraș mic, pufos și sătul s-o tot asculte pe mama lui , s-a supărat și a fugit de acasă, în pădure. Se simțea minunat, țopăind printre copaci,strecurându-se pe poteci cercelate de florile teilor înfloriți, ascultând ciripitul păsărelelor. Era liber. Nimeni nu-i spunea ce să facă, pe unde să meargă, când să se oprească și când să alerge. Trecea din poiană în poiană și se furișa pe sub bolți de frunze. Era fericit că scăpase de cicăleala mamei
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
să cânte pe o așa vreme neprietenoasă. - Cri! cri! cri! Cri! cri! cri! - Unde ești negriciosule? întreabă băiatul, auzind din nou căntecul cunoscut. - Aici, în crăpătura acestei scânduri pe care te pregătești tu s-o tai, ca să faci căsuțe pentru păsărele. - De unde știi tu ce fac eu? întreabă uimit Cosmin. - Te-am auzit când vorbeai cu tatăl tău. - Dar tu de ce ești aici? E deja noiembrie pe sfârșite și ar trebui să fii la adăpost, pentru că vine în curând iarna. Ai
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
lume; Prin locuri unde șerpii brilianturi fac din spume, Și zmeii fac palaturi de-argint cu turnuri dese Ca-n ele să ascundă frumoase-mpărătese. El trece prin poiene cu tufe aurite, În care se alungă șopârle smălțuite Și blânde păsărele ce cîntă-n cuibul cald, Având rubine pliscuri și ochii de smarald. Piesa de rezistență a culegerii este Pohod na Sybir, romanță intenționat monotonă și declamatorie în felul Grenadirilor lui Heine, de o compoziție savantă, în care fiece repetiție cade ca
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lac și codru: Prin a ramurilor mreajă Sună jalnic în urechi Cântec dulce ca de vrajă De sub teiul nalt și vechi. Iată sunetele sfinte Mișcă jalnic al tău piept, Nu mai cugeți înainte Nu mai cauți îndărăpt. Ci-asculți mii de păsărele Ciripind în verde crâng Cum de-amoru-ne-ntre ele Sfătuindu-se se plâng. Natura este edenul, locul sexualității, ea ațâță dorința de împreunare, după care urmează nelipsita adormire în codru: Adormi-vom, troieni-va Teiul, floarea-i peste noi, Și prin somn
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
un copil vioi, neastâmpărat, a făcut multe pozne. .într-o duminică de vară, pe când avea 8-9 ani, s-a dus cu alți copii la scăldat, și după se s-au jucat în apa răcoritoare, au pornit să caute ouă de păsărele în cuiburile săpate în malul abrupt al râului. Se urcau pe ce puteau până la înălțimea cuibului, și scotoceau cu un băț, cu o nuelușă despicată la vârful pe care-l introduceau în cuib și apoi o răsuceau până când se agăța
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
păcate trebuie să încep încă de acum chinurile iadului. Da, focul din credința creștinilor este o realitate. Mă pot mândri, cel puțin, că am această experiență. Iată un rod straniu pe care nu-l doresc nimănui. Vor mai cânta vreodată păsărele nevinovate, în zori de zi, în fereastra inimii mele pustiite ? Am constatat că părintele protopop Breabăn Ion susține cu toate puterile interesele partidului în Biserică, și nu interesele Bisericii în partid, așa cum mi se pare că ar trebui să facă
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
adresat medicul, e marele Eminescu al nostru, care, bolnav fiind, a plecat din spital, de la Doctorul Șuțu, și acum ne facem datoria să-l readucem la patul lui, în îngrijirea noastră, pentru binele lui. A plecat, zice, să asculte ciripitul păsărelelor și pitpalacul, așa după cum făcea și înainte de a se îmbolnăvi și de a ajunge la noi. Zăbovind în Piața de flori, în preajma căreia erau și păsărele de vânzare, păsărele de tot felul, pe care le lua și le elibera din
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
patul lui, în îngrijirea noastră, pentru binele lui. A plecat, zice, să asculte ciripitul păsărelelor și pitpalacul, așa după cum făcea și înainte de a se îmbolnăvi și de a ajunge la noi. Zăbovind în Piața de flori, în preajma căreia erau și păsărele de vânzare, păsărele de tot felul, pe care le lua și le elibera din coliviile în care le păstrau vânzătorii... Am dat și eu ajutor să fie ucat în birjă. I-am atins și eu brațul cu mâneca sumecată, încercând
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
îngrijirea noastră, pentru binele lui. A plecat, zice, să asculte ciripitul păsărelelor și pitpalacul, așa după cum făcea și înainte de a se îmbolnăvi și de a ajunge la noi. Zăbovind în Piața de flori, în preajma căreia erau și păsărele de vânzare, păsărele de tot felul, pe care le lua și le elibera din coliviile în care le păstrau vânzătorii... Am dat și eu ajutor să fie ucat în birjă. I-am atins și eu brațul cu mâneca sumecată, încercând să-l ajut
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
ajutor să fie ucat în birjă. I-am atins și eu brațul cu mâneca sumecată, încercând să-l ajut să urce în vehicul, și i-am simțit pielea cu tuleiele de pe braț...” Dacă plasăm gestul poetului în zonă simbolică (eliberarea păsărelelor din cușcă privindu-l chiar pe el), atunci acela al seminaristului D. Nițulescu intră sub incidența vorbelor lui Jan Hus văzănd, de pe rug, o bătrână care aduce vreascul său ca să întărească focul: „Sancta simplicitas!” Ca simplă relatare, înțelegem că poetului
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
1926; Heinrich Heine in der rumänischen Literatur, Cernăuți, 1926; Cântarea României. Studiu istoric-literar, Cernăuți, 1927; Vieața și opera lui Tudor Flondor, Cernăuți, 1933; Călătorie veselă în Italia, Cernăuți, 1935; Viața și opera lui Ion Sbiera, Cernăuți, 1936; Geneza poeziei „Somnoroase păsărele”, Cernăuți, 1939; Bucovina de Nord (28 iunie 1940 - 28 iunie 1941), Sibiu, 1941; Goethe și Eminescu, Cernăuți, 1942; Înrâuriri heineene în opera lui Eminescu, Cernăuți, 1942; Schiller și Eminescu, Cernăuți, 1943; Ienăchiță Văcărescu (Vieața, opera, influențele străine), Cernăuți, 1943; Făt-Frumos
TCACIUC-ALBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290103_a_291432]
-
mireasă." Moartea este prezentată alegoric, ca o nuntă de proporții impresionante, cosmice, cu participarea masivă a tuturor elementelor naturii și aștrilor: "Soarele și luna/ Mi-au ținut cununa,/ Brazi și păltinași/ I-am avut nuntași,/ Preoți, munții mari,/ Paseri, lăutari/ Păsărele mii/ și stele făclii". Ciobanul moldovean exprimă de fapt o concepție specific populară care prezintă moartea ca pe o contopire cu elementele naturii veșnice, ca pe o integrare în marele circuit universal. Prin moarte, omul nu dispare, ea fiind o
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
soarele, luna, stelele): Că mam însurat/ Cu-o mândră crăiasă,/ A lumii mireasă,/ Că la nunta mea/ A căzut o stea;/ Soarele și luna/ Mi-au ținut cununa,/ Brazi și păltinași/ I-am avut nuntași./ Preoți, munții mari,/ Paseri, lăutari,/ Păsărele mii/ Și stele făclii". După cum se observă, întreaga natură, pământul și cosmosul în elementele lor esențiale, participă la marea trecere a ciobanului în eternitate. Atmosfera este solemnă, dar și luminoasă, căci soarele, luna și stelele călăuzesc drumul baciului spre veșnicie
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
strălucirea prin presupusa ei prezență. Brazii și păltinașii semeți și neclintiți veghează trecerea ciobanului mioritic în lumea celor drepți, ca martori ai împlinirii sale ca om prin nuntire; munții bătrâni binecuvântează această unire, această integrare în naturamamă iar păsările și "păsărele mii" întregesc prin trilurile lor muzica diafană a sferelor înalte. Numai steaua căzătoare brăzdează cu lumina ei tăriile, infinitul, marcând astfel calea către locurile veșnice. În al doilea rând, această alegorie exprimă concepția poporului nostru despre moarte. Concepută ca o
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
elementele naturii veșnice din care a izvorât (întoarcerea pământului în pământ), un moment de jubilație sufletească determinată de înveșnicire prin împreunare cu natura. De aceea, baciul moldovean cheamă în jurul său soarele și luna, stelele, munții, brazii și păltinașii, păsările și păsărelele deoarece toate simbolizează imensitatea, infinitul și veșnicia naturii, ideea de stabilitate, de dăinuire în timp, de continuitate și de permanență, în singurătatea munților, aceste elemente ale naturii sunt singurele care pot să-i marcheze înveșnicirea. Prin căderea stelei, simbol al
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
LA CAPĂTUL LUMII ȘI ÎN ȚARA ASPRĂ A MINUNILOR Traducere din limba japoneză și note de Angela Hondru De ce mai strălucește soarele? De ce mai cântă păsărelele? Probabil că nau aflat Că lumea s-a sfârșit deja. 1 În țara aspră a minunilor Lift, tăcere, obezitate Liftul continua să urce infernal de încet. Poate doar aveam impresia că urca. Nu băgam mâna-n foc. Din pricina mișcării lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Va dispărea complet sonorul pentru că sunetele nu-și mai au rostul în evoluția omenirii. Ba dimpotrivă, nu fac decât să dăuneze, așa că, mai devreme sau mai târziu, tot ne dispensăm de ele. — A, deci nu vom mai auzi nici ciripitul păsărelelor, nici susurul apei. Nici măcar muzică... — Bineînțeles. — O să fie cumplit de trist. — Evoluția își urmează cursul firesc. A fost întotdeauna dură și a lăsat în urma ei tristețe. Eu n-am mai auzit de evoluție care să aducă numai bucurii, spuse bătrânul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Am luat briceagul și am bătut cu el în măsuță. Suna normal. După experiența pe care o avusesem cu desonorizarea, eram în gardă tot timpul. Am deschis fereastra de la balcon. M-am liniștit când am auzit zgomotul mașinilor și ciripitul păsărelelor. Ce bine! O fi evoluând lumea asta, nu zic nu, dar eu nu o pot concepe fără sunete. Am tăiat ambalajul cutiei cu briceagul. Foarte, foarte atent. Conținutul era acoperit cu niște ziare mototolite. Am desfăcut două sau trei și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
orașul în sensul acelor de ceasornic. În partea de nord a porții se află câmpii întinse, pline de buruieni crescute până la înălțimea taliei. Adevărul este că-ți poți croi drum printre ele dacă vrei. Am văzut pe câmp cuiburi de păsărele care semănau cu privighetorile. Se înălțau la cer în căutare de mâncare și apoi se întorceau la locurile lor. Animalele înaintau încet, gâturile și spinările lor înotând pur și simplu în acea mare de iarbă. Căutau cu siguranță muguri proaspeți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ajung până la umeri. Pe măsură ce înaintezi, copacii se conturează tot mai bine, sunt tot mai mulți, de forme și soiuri diferite. Pe ici-colo, flori înflorite de mărimea unui vârf de deget. Dacă nu s-ar auzi din când în când ciripitul păsărelelor, liniștea mormântală ar fi de-a dreptul apăsătoare. Am pornit pe cărare. Copacii erau tot mai deși și formau o boltă ce mă împiedica să văd Zidul. Nu mai aveam cum să merg de-a lungul lui. Am luat-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
lumii. Țintuiți aici pe vecie. M-am întins și-am privit cerul. Mereu înnorat și apăsător. Singurul cer pe care mi-e permis să-l văd. Pământul de sub mine e rece și umed de la ploaie, dar miroase a proaspăt. Câteva păsărele și-au luat, zgomotos, zborul din tufișuri, au trecut Zidul și au dispărut spre sud. Doar păsările pot trece zidul. Norii pluteau jos, amenințător. Iarna bătea la ușă. 13 În țara aspră a minunilor Frankfurt, ușă, sistem independent Ca de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
am băgat în pat și mi-am tras pătura până sub bărbie. Am stins veioza. Aveam de gând să dorm neîntors douăsprezece ore. Speram din tot sufletul să nu mă deranjeze nimeni. Douăsprezece ore bune. N-aveau decât să cânte păsărelele și lumea să meargă la serviciu. Puțin îmi păsa mie dacă vreun vulcan erupea sau dacă armata israeliană făcea praf un sat palestinian. Voiam să dorm fără întrerupere. Și-atât. Mi-am pus imaginația în funcțiune și m-am gândit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mai alină. E vorba de o retragere instinctivă de dragul conservării, o închidere în propria carapace, un fel de sfârșit care își are și el ordinea lui. Pentru toată lumea, iarna își are particularitățile ei, nu seamănă cu nici un alt anotimp. Ciripitul păsărelelor e mai neliniștit, mai ascuțit. Uneori zbaterea aripilor încearcă să zdruncine golul temporar. Iarna asta promite să fie dură, spuse Colonelul. Ne dăm seama după forma norilor. Uită-te acolo! Vezi ce negri sunt? Bătrânul m-a luat de braț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pământ era o mărturie vie a unei desăvârșite ordini imuabile. Cu cât pătrundeam mai mult în interiorul pădurii, cu atât această impresie era mai puternică. Umbrele înfricoșătoare au dispărut rapid, forma copacilor și culoarea frunzelor au devenit tot mai liniștitoare, cântecele păsărelelor se auzeau tot mai clar. În luminișurile care se deschideau pe ici-colo, n-am simțit nici o clipă bezna și tensiunea pe care Zidul mi le transmisese în suflet. Oare de ce e atât de mare diferența între două porțiuni de peisaj
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Fără nici un sunet. Fără nici un avertisment. Zăpada afânată era neatinsă. Nici urmă de picior de om. Râul înghețase aproape de mal și se așternuse și acolo zăpadă. Nu mai era nimeni pe străzi în afară de mine. Nu bătea vântul, nu se zăreau păsărele. Absolut nici o mișcare în jur. Se auzea doar zăpada scârțâind sub picioarele mele. Un scârțâit ciudat al cărui ecou se izbea parcă de zidurile caselor. Când m-am apropiat de poartă, l-am văzut pe Paznic în piațetă, sub căruța
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]