1,244 matches
-
și gospodari în cuvînt și faptă au visat cu propriile forțe din mila Domnului să înalte o sfîntă biserică. Pentru că din nou s-au dovedit omenoși, măgdăceștenii în primăvara anului 1996 se împacă și cu încredere primesc și se lasă păstoriți de tînărul preot doar de 19 ani pe care i l-au hărăzit Dumnezeu cu binecuvîntarea Mitropolitului. Împreună cu activul satului și un grup de bărbătoși în etate, care merită mulțumire și recunoștință, sîrguincioșilor Gheorghe Bălan, Andrei Guzun, Ion Spînu, Gavril
Măgdăcești, Criuleni () [Corola-website/Science/303113_a_304442]
-
nou repus, însă în anul 367 este silit să reia din nou drumul exilului din cauza Împăratului Valent care, era prietenul arienilor. Chiril a stat în exil 11 ani, iar in anul 378 e reîntoarce la turma sa pe care, o păstorește netulburat până în anul 386 când moare la data de 18 martie. A fost unul din cei mai de seamă participanți ai celui de-al II-lea Sinod Ecumenic (Constantinopol 381) și stâlp pentru doctrina Bisericii. A păstrat curat tezaurul credinței
Chiril al Ierusalimului () [Corola-website/Science/303195_a_304524]
-
satele megleromomâne, în primul rând din cauze economice, dar care au căpătat și o tentă religioasă. Așezându-se și în partea de câmpie a Meglenului, meglenoromânii au renunțat parțial la păstorit, trecând la agricultură, în timp ce aromânii au rămas mai ales păstori. Meglenoromânii cultivau cereale, viță de vie, fructe, legume, ocupându-se și cu apicultura și cu creșterea viermilor de mătase. Practicau și diverse meserii, satele lor fiind mai mult sau mai puțin specializate în obiecte din argint, arme, obiecte din piele
Meglenoromâni () [Corola-website/Science/302074_a_303403]
-
în virtutea harului sfânt primit de la episcop prin hirotonie, el este un slujitor al lui Dumnezeu, un reprezentant sau continuator al preoției Mântuitorului, iar pe de alta el este un interpret, delegat al Bisericii, adică al obștii credincioșilor pe care îi păstorește, fiindcă el se roagă nu numai în numele său personal ci și în numele credincioșilor și pentru ei. Ca reprezentant al credincioșilor, el prezintă lui Dumnezeu cuvenita ofrandă a acestora, adică darurile, închinarea și rugăciunile lor, iar ca vas ales al harului
Preot () [Corola-website/Science/302117_a_303446]
-
formă retorică intransigentă cunoscută sub denumirea grecească de "„psogos”", insultându-l și urâțindu-l pe adversar. Un scop al acestor omilii era de a-i împiedica pe creștini să participe la obiceiurile evreiești, evitând astfel erodarea perceptibilă a numărului credincioșilor păstoriți de Sf. Ioan Gură de Aur. În omiliile sale, "Chrysostomul" îi critică pe „creștinii iudaizanți”, care participau la sărbătorile evreiești și respectau celelalte obiceiuri evreiești precum sabatul, recurgeau la circumciziunea fiilor lor și efectuau pelerinaje la locurile sfinte evreiești. În
Ioan Gură de Aur () [Corola-website/Science/302162_a_303491]
-
obrazul lui Christos”, cu riscul propriei vieți. Wurmbrand este urmărit de autoritățile comuniste atee instalate la putere, datorită activităților sale religioase. În 29 februarie 1948, zi de duminică, este arestat, în București, în timp ce se îndrepta spre biserica pe care o păstorea pentru slujba de dimineață. La scurtă vreme, în celula sa este închis și liderul comunist Lucrețiu Pătrășcanu. Urmează ani de temniță grea, în care Richard Wurmbrand este închis singur în celule subterane obscure, torturat bestial sau purtat prin diverse închisori
Richard Wurmbrand () [Corola-website/Science/302181_a_303510]
-
semnătura mitropolitului și alături a secretarului, cu pecețile acestora, urmată de semnăturile protopopilor "în ordinea importanței protopopiei"; niciuna din aceste reguli nu este respectată). De asemenea, așa cum arată și I. Lupaș, în 15 iunie 1700 Mitropolia ortodoxă de Alba Iulia, păstorită de Atanasie Anghel (deci încă mitropolit "ortodox") primește de la Constantin Brâncoveanu un sprijin de 6000 galbeni pe an și moșia Merișanilor. Ajutorul va fi retras după uniația din 1701. Nicolae Densușianu, Silviu Dragomir și alți istorici au concluzionat că este
Manifestul de unire cu Biserica Romei () [Corola-website/Science/302578_a_303907]
-
era denumită de cronicarii bizantini "Megali Vlahia" ("Vlahia Mare"), în timp ce "Româniile populare" de la nordul Dunării de Jos, locuite de Daco-Români, și vasale ale regatului ungar până la bătălia de la Posada (1330), erau numite de către cancelariile bizantine "Ungro-Vlahia" ("Vlahia dinspre Ungaria"), și păstorite de Patriarhia Constantinopolului prin "horepiscopi" (χωρεπισϰόποι : episcopi itineranți) iar ulterior "prezbiteri" trimiși de "perihoreții" (περιχωρήτες : "supraveghetorii marginilor" în grecește) de la Vicina. Când cnezatele dintre Carpați și Dunăre s-au unit pentru a forma voievodatul Țării Românești, episcopul Iachint de Vicina
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
unei scurte prezențe a ierarhului sârb Sofronie, scaunul de episcop al românilor ardeleni ortodocși a rămas vacant până în 1783. În 1782 a fost numit și în 1784 instalat ca episcop pe protopopul celib Ioan Bob, din Târgu Mureș. Acesta a păstorit până în 1830. La 8 noiembrie 1781 împăratul Iosif al II-lea a semnat edictul de toleranță, prin care catolicii, protestanții și ortodocșii din imperiu deveneau egal îndreptățiți. Edictul interzicea discriminarea pe motive religioase, permitea oricărei comunități de măcar 100 de
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
la Mănăstirea Cocoșu. La 28 iulie 1962 a fost ales de către Colegiul Electoral Bisericesc în postul de episcop al Episcopiei Aradului, iar la 16 septembrie 1962 a fost înscăunat episcop în Catedrala Nașterea Sf. Ioan Botezătorul din Arad, unde a păstorit timp de 10 ani. În această calitate a avut sub jurisdicție Vicariatul de la Gyula și două protopopiate din Banatul Sârbesc. În aprilie 1963 congresul Episcopiei Ortodoxe Române din America l-a ales în postul de episcop de Detroit (S.U.A.), iar
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
de Vasile Alecsandri - se poate pune alături de modelele de imprecațiuni din literaturile străine, cum e al Camiliei din "Horaces" ș. a. "Macedonele" ne descriu frumusețile din țările locuite de macedoneni și ne povestesc întâmplări din viața lor. În general personajele sunt păstori și păstorițe. Cele mai însemnate: "Românele din Cavala" - "Samarina". Sub numele de "Reverii" a adunat poeziile sale pur lirice și anume elegiile sale, care prin frumusețea versurilor și prin sentimentele triste ce inspiră au fost foarte prețuite. Din acestea fac
Dimitrie Bolintineanu () [Corola-website/Science/298949_a_300278]
-
periculos, este transferat la 27 noiembrie 1956 ca preot-paroh (cu domiciliu obligatoriu) în satul Mihail Kogălniceanu (județul Constanța). Din data de 15 aprilie 1959, Episcopul Ioan Duma este Preot-Paroh (cu domiciliu obligatoriu) în municipiul Târgu Jiu, județul Gorj. Aici a păstorit ca preot-paroh timp de 22 ani până la data de 1 iunie 1981, când s-a pensionat pentru limită de vârstă. A participat la Sinodul Episcopilor de la Roma din 11 noiembrie 1971, întâlnindu-se cu acest prilej cu Papa Paul al
Ioan Duma () [Corola-website/Science/304610_a_305939]
-
Cetatea Albă și Chilia, de unde, însă, în urma prigoanelor otomane din 1789, armenii s-au strămutat în Tighina, apoi în Dubăsari și în cele din urmă în Grigoriopol, oraș fondat în 1792 de arhiepiscopul armenilor din Rusia, Iosif Argutian, care îi păstorea și pe armenii din Moldova. Succesorul acestuia în fruntea eparhiei din Basarabia a fost arhiepiscopul Grigor Zakarian al armenilor din Moldo-Valahia, care însă, după Pacea de la București (1812), a fost nevoit să se mute la Chișinău, iar titlul i-a
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
din București, a fost propus de către Consiliul Eparhial să fie pregătit pentru preluarea postul vacant de șef al Eparhiei Armene din România. Fiind în plin război, părintele Iknadios Kilimlian a propus ca profesorul Balgian să fie hirotonit la Atena unde păstorea arhiepiscopul Garabed Mazlimian, pe care îl cunoștea din anii când acesta era Arhimandrit misionar la bisericile armene din Nicomidia și Bursa. La îndoiala exprimată de către arhiepiscopul Mazlimian cu privire la lipsa de pregătire teologică a lui Levon Balgian, părintele Kilimlian girează pentru
Vazken Balgian () [Corola-website/Science/304666_a_305995]
-
excelent. Se crede că Rottweiler-ul din zilele noastre este un descendent al câinilor-păstori din timpurile romanilor, probabil al mastiff-ului italian. Așa cum romanii și-au extins dominația de-a lungul întregii Europe, Rottweiler-ul le-a stat alături având rolul de a păstori cirezile de vaci și de a-i apăra pe soldați și alimentele acestora de prădători. Datele istorice au consemnat că trupele romane, în cele din urmă, au intrat și s-au stabilit în Germania în anul 74 î.Hr. În acel
Rottweiler () [Corola-website/Science/303638_a_304967]
-
preoții din Leșu, a fost îndemnat de socrul său să meargă la Blaj, unde a fost hirotonit, iar în 1805 a fost numit preot în Leșu. În 1835 Leșu figurează printre parohiile decanatului și vicariatului Rodnei, condus de Ioan Mărian, păstorit de preotul Daniel Mălai, care are în grijă 598 de suflete. Având experiență de dascăl, preotul Dănilă Mălai este cel care pune bazele unei școli sătești, făcând educația religioasă a copiiilor în propria sa casă. Antecedente au existat și în
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
licențiat în teologie. S-a căsătorit în anul 1978 cu Maria Pop (fiica lui Simion si a Mariei) și a fost hirotonit în catedrala din Cluj-Napoca la 25 iunie 1978, de episcopul Iustinian Chira, pe seama parohiei Feleac, protopopiatul Năsăud. A păstorit credincioșii din Feleac timp de 7 ani. În aprilie 1985 Mircea Suciu s-a transferat în comuna natală, în urma pensionării preotului Leon Leonte. Prioritară în activitatea pastorală a fost menținerea moralității credincioșilor, în fața tentațiilor modernității și a celor de tip
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
pascet oves in multis tribulationibus; quibi transactis, civitas septis collis diruetur, ed Judex tremendus judicabit populum suum. Amen. A căror traducere sună cam așa: În timpul ultimei persecuții a Sfintei Bisericii Romane, pe scaun va sta Petru romanul, care-și va păstori turma printre foarte multe suferințe (încercări); iar când aceste încercări se vor sfârși, orașul celor șapte coline va fi distrus, și judecătorul cel de temut va judeca poporul său. Amin (Așa să fie)". Numeroase analize ale profeției au dus la
Profeția Papilor () [Corola-website/Science/304217_a_305546]
-
desfășurat o vastă activitate culturală, deținând din 1867 și până la moarte funcția de președinte al ASTRA. În anul 1864 a fost înnobilat prin ordinul împăratului Franz Josef I. A fost al doilea fiu al preotului-paroh greco-catolic Ananie Pop, care a păstorit la Berindu între anii 1813 și 1851. Bunicul său, Alexa, fusese la rândul său preot în Berindu (1790-1813). Ananie Pop era căsătorit cu Anastasia, fiica unui cântăreț de biserică din Uifalău (Vultureni). Ei au avut împreună zece copii, între care
Vasile Ladislau Pop () [Corola-website/Science/312530_a_313859]
-
Elisaveta, căsătorită cu Samoil Pop, succesorul tatălui ei la păstorirea credincioșilor din Berindu; Veronica, măritată după notarul satului Husmezău, și Nastasia, botezată cu numele mamei sale. Potrivit istoricului Elie Dăianu, bun cunoscător al regiunii și al protopopiatului pe care îl păstorea, Ananie Pop „era coborâtor modest dintr-o familie distinsă, care avea diplomă de nemeși”. Vasile Pop s-a născut în dimineața zilei de Crăciun a anului 1818, stil vechi, respectiv 6 ianuarie 1819, stil nou. La vremea nașterii sale, casa
Vasile Ladislau Pop () [Corola-website/Science/312530_a_313859]
-
o veche piatră funerară, din cimitirul de altă dată, cu o inscripție din care nu se mai poate descifra decât anul 1841. Printre preoții care au slujit aici este de menționat pr. Anton Frunză, fost protopop de Iași, care a păstorit o lungă perioadă, până în anul 2003, când a fost pensionat din cauza vârstei înaintate. În locul său a fost numit ca paroh preotul Marcel C. Cojocaru, al cărui tată a fost profesor la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț. are formă de cruce
Biserica Albă din Iași () [Corola-website/Science/312083_a_313412]
-
Gáll - avocat, Manase Ciungar - profesor, Constantin Căciulă - director la Banca „Vlădeasa”, Mihai Mărincaș - casier la Banca „Vlădeasa”, Gavril Pipoș - preceptor controlor, Mihai Bențe - telefonist, Nicolae Sacaliș - comerciant și Ioan Furcoviciu - pantonfar . După înființarea filiei Huedin, credincioșii de aici au fost păstoriți de preoții Gavril Condor (până în anul 1916), Cornel Condor (1916 - 1920) iar în momentele când aceștia au fost împiedicați din diferite motive să se ocupe de credincioșii din Huedin, trebuințele lor sufletești au fost satisfăcute de alți preoți ortodocși sau
Biserica ortodoxă - Huedin I () [Corola-website/Science/312227_a_313556]
-
Cucova (din comuna Valea Seacă, județul Bacău), pe care i-a cunoscut încă din copilărie, în anul 1990, pe când avea doar 16 ani, le-a spus părinților că pleacă ca frate la Mănăstirea de stil vechi din satul Cucova, unde păstorea ca stareț arhimandritul Pahomie Morar. Referindu-se la calea pe care a urmat-o încă din copilărie, Antonie Tătaru afirmă într-un interviu din ianuarie 2006 următoarele: În anul 1994, după patru ani de la intrarea în viața monahală, ascultând de
Antonie Tătaru () [Corola-website/Science/311679_a_313008]
-
anexarea Bucovinei de Nord de către URSS, autoritățile staliniste au încercat închiderea bisericii ortodoxe române, dar credincioșii s-au opus, amenințând autoritățile că o vor păzi zi și noapte. Un merit deosebit l-a avut și preotul-paroh Boris Țapu, care a păstorit această comunitate timp de peste 50 ani . Lângă biserică se află și un mic muzeu unde se pot vedea darurile boincenilor către sfăntul lăcaș: icoane vechi, cărți vechi de slujbă etc. În 1858 s-a înființat în sat o parohie greco-catolică
Boian, Noua Suliță () [Corola-website/Science/311756_a_313085]
-
numeroase memorii adresate Marii Adunări Naționale, Președintelui Consiliului de miniștri, Ministerului Cultelor, Ministerului Afacerilor Interne, Comitetului Central al P.M.R., Procuraturii Generale și chiar Patriarhiei Ortodoxe Române, în care a denunțat actele de persecuție atât la adresa sa, cât și a Biserici păstorite de el. Având sănătatea puternic zdruncinată de perioada de detenție și prigoană prin care trecuse de când devenise conducătorul Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România, mitropolitul Galaction a mai trăit doar câteva luni, el trecând la cele veșnice în ziua
Galaction Cordun () [Corola-website/Science/311212_a_312541]