1,786 matches
-
Întreg pămîntul. Partea din față a acestei construcții grosolane, noi și totuși mizere, fusese Împărțită prin scînduri de brad astfel Încît să alcătuiască ceva ce semăna cu un restaurant și un bar. Înăuntru sînt cîteva mese, iar pe acestea cartonașe pătate de muște pe care este trecut meniul ce nu depășește șase feluri, dar la care nu se uită nimeni, și o tejghea de lemn Împodobită sărăcăcios cu sticle răcoritoare stătute, cîteva pachete de țigări și o cutie de țigări de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
stăteau pe un preș și se jucau cu o jucărie cu mecanism. Pe palier erau trei uși, una cu o plăcuță înrămată, inscripționată FORBES COULTER, cu litere gotice înconjurate de frunze de viță aurii, și cu un geam care se pătase în interior de mucegai odată cu trecerea anilor. O femeie măruntă, cu un nor zburlit de păr cărunt, îi deschise ușa. — Robert e jos, în spălător, Duncan, îi zise ea pe un ton plîngăreț. Intră și așteaptă-l. Thaw păși într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
bețiv se clătină pe lîngă el bîiguind: — Zadarnic. — Așa e, zise Thaw. Zadarnic. Se trezi de mai multe ori în noaptea aceea, descoperind cum picioarele i se freacau unul de celălalt și unghiile îi sfîșiau pielea sănătoasă. Dimineața, cearșafurile erau pătate de sînge, iar trupul îi era atît de greu, că abia putu să se dea jos din pat. La școală și-a urmat ca un somnambul rutina zilnică. La prînz, se duse la cantină și bău o ceașcă de cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un unghi atît de ascuțit că abia puteai păși. Lui Thaw i se tăie respirația și se sprijini o clipă de pervazul unei ferestre. De-acolo vedea spatele teșit al unei biserici mizere vizavi de o jardinieră, în care căpățînile pătate cu funingine a trei conopide pitice se ridicau deasupra unui smoc de bălării. La ultimul palier, Drummond deschise o ușă vopsită într-un galben viu îlacătul era spart), își vîrî capul înăuntru și strigă: — Mamă! Peste o clipă zise: Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
O să facem o poză, pentru orice eventualitate. Cumpără ziarul sîmbătă și-l aduse la amvon nerăbdător. Articolul începea astfel: UN ATEU PICTEAZĂ CHIPUL LUI DUMNEZEU Aproape toată lumea crede că artiștii sînt nebuni. Figura cu barbă răvășită, îmbrăcată într-un halat pătat de vopsele, care bîntuie biserica parohiei Cowlairs nu ne liniștește în această privință. Și Duncan Thaw, autoproclamat ateu și marxist, recunoaște de bunăvoie că pictează fără să se gîndească la altceva decît la faimă. Ochii i se strînseră oripilați. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Picturile păreau mai vii și mai curate decît realitatea, și o tînără blondă, înaltă și frumosă stătea înclinată în ele, uneori nud, alteori îmbrăcată. Fata însăși, mai preocupată și mai neglijentă decît în portrete, stătea lîngă ușă cu un șorț pătat de măcelar. Cu o pensulă mică, adăuga frunze la reprezentarea copacului de dincolo de fereastră, dar se opri, arătă spre marginea tabloului și-i spuse lui Lanark: — E acolo. Da, apropie-te, apropie-te, se auzi o voce. Lanark se duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
am spus Zenobiei că trebuie să plec, nu știam unde; era spre miezul nopții, ea mi-a pus într-un sac de sport al Mariei ceva de mâncare, un pumn de tutun, o cutie de chibrituri și un șpaclu mic, pătat de vopsele. La gară, primul tren pleca spre Bărăgan. Am luat bilet dus-întors până unde îmi permiteau puținii bani pe care îi aveam în buzunar, nu mai știu până la ce stație, și m-am urcat într-un vagon de clasa
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
arăta prin fereastra poștalionului, scoțând un soi de țipete mici, un pom înflorit, când îi căzură ochii pe tovarășele de drum de pe bancheta de vizavi. O tânără doamnă însărcinată, drăgălașă, care suferea vizibil și își tampona în fiece clipă fața pătată cu o batistă cu margini dantelate, iar alături, adormită, o adolescentă de vreo 14 ani. S-a uitat la florile pomului care rămăsese în urma trăsurii de poștă, și-apoi iar la fată: avea ceva mai fin decât ele. Bărbia nu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cu ochii scoși din orbite, cu trupurile reacționând destul de stângaci la gravitația mult mai mică decât cea de pe Pământ. Terenul era aspru și denivelat, iar cei care cădeau țipau de durere când colțurile de stâncă le sfâșiau carnea. Sângele omenesc păta solul înghețat tun al glacialei planete Marte. Cayle merse mai departe, nepăsător, disprețuindu-i pe cei care-și pierduseră capul. Fuseseră doar avertizați că lipsește gravitația, iar tabăra din barăci de plastic, înconjurată cu gard, se afla tocmai la cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
strigă aproape scrâșnind: Ieși de-aici! Afară! - Stăpâniți-vă, Maiestate, o liniști Hedrock. Nu vă amenință nici o primejdie. Avusese intenția ca vorbele lui să fie pentru ea ca un duș rece. Insinuarea că e speriată îi făcu obrajii să se păteze de roșeață. Rămase o clipă în picioare, iar apoi, cu o mișcare rapidă, își băgă mâna în decolteu și scoase o armă energetică strălucind de albeață. - Dacă nu pleci în clipa asta, trag. Hedrock își depărtă brațele de trup ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
neagră stâncă, Repezită mult în aer din prăpastia adâncă, A-mpăratului cel roșu stă măreața cetățue, (175) Poalele-i în văi de codri, fruntea-n ceruri i se sue. Și prin arcurile - nguste făclii roșii de rășină Negrul nopții îl pătează cu bolnava lor lumină, Rănind asprul întuneric din a salelor lungi bolți, Zugrăvind în noaptea clară a ei muchi și a ei colți. (180) Pe cărări săpate-n stâncă smeii și Călin se sue, Numai luna îi îmbracă cu lumina
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Cercetarile specifice au eviden iat că ne aflam în prezen a unui concurs de infrac iuni: crima fusese precedată de viol și urmată de jaf. Cu toate acestea, șingurul indiciu despre făptuitor a fost o amprentă, găsită pe un lighean pătat cu sânge. Această urmă a condus la eliminarea din cercul de suspec și a numeroaseț persoane, dar nu și la identificarea autorului. Colonelul Ceacanica, probabil și pentru că și el era grec, a urmărit acea amprentă chiar și după prescrierea faptei
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
ținuturi. Luptele cu indienii și apoi războiul de independență îl fac pe Criss să nu poată atinge acea fericire la care visează, naiv. Mohena, fiica de fermieri olandezi răpită de indieni și redată civilizației, este făptura ce luminează acest spațiu pătat de sânge. Angajată în lupta de emancipare a coloniilor, spion american în tabăra engleză, Mohena moare departe de Criss, pe malul unui râu. Ceea ce rămâne este scalpul pe care și-l dispută, ca trofeu, englezii și aliații lor indieni. Ca
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
apere cu cuțitul de mine. Mai târziu m-a înduioșat cu tandrețea ei. Dinu mă aștepta la cafeneaua din mijlocul cătunului. Mă rog, să-i zic cafenea. Semăna mai curând a magazie, cu o singură fereastră, năpădită de păianjeni și pătată de muște. Înlăuntru nu era nimeni. Doar iarna se strângea lumea acolo. Acum, pescarii stăteau toți afară, la niște măsuțe de tablă vopsite cândva în alb și pline de zgârieturi. Fiecare avea dinainte o ceașcă de aramă. Am zis politicos
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
prin frunze. Să nu lase urme. Prea multe urme încep să miroasă a trecut. Nu-mi aduc aminte cum am plecat, în ce moment, și dacă măcar am încuiat ușa în urma mea. De fapt, de ce s-o fi încuiat? Hârtiile pătate de muște și singurătatea plină de pureci în care trăisem nu puteau să tenteze pe nimeni. Fiecare are propria sa singurătate, nu e nevoie s-o ia de la altul. 7 Faptul că era o zi frumoasă, de început de primăvară
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în mod vădit ca eu să încep conversația. Dar mie mi se încleștase gura. Nu știam ce să spun. Tăceam și mă uitam la omul din fața mea. Era destul de robust, dar uzat de vârstă, cu obrazul împăienjenit de riduri și pătat de o culoare bolnăvicioasă, specifică bolnavilor de ficat. Avea ochi reci, pleoape fără gene și pungi seroase sub ochi. Părul îi căzuse pe creștet, iar cel rămas împrejurul capului îi atârna, rar și cenușiu, în neorânduială. Purta un costum alb
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să mai păcătuiesc Am să câștig ș-am să iubesc Acum, că-l am pe Isus. Trăgând după el capătul filmului derulat, Ignatius se grăbi spre ușă și intră în birou. Cele două purtătoare de drapel, nemișcate, prezentau dosul cearșafului pătat unui Gonzalez uluit. Cu ochii închiși, cei din cor cântau dezlănțuit, furați de melodie. Ignatius își croi drum printre cei din batalion, care asistau, bine dispuși, la scenă, cu fața spre masa de lucru a șefului de birou. Domnișoara Trixie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
încărcare. Întoarse și porni înapoi. Conduse cât de încet putea și, în cele din urmă, văzu casa. Nu era chiar pe 38, ci la colțul dintre 38 și Alameda, retrasă în spatele unor buruieni înalte și tufe neîngrijite. O saltea veche pătată de rugină era întinsă pe trotuarul din fața casei. Pe peluza din față era un cauciuc de camion. O furgonetă VW era parcată în curbă. Josh parcă vizavi. Se uită la casă. Și așteptă. Capitolul 13 Sicriul se înălță în lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
se oprea ca să-și curețe ochelarii. Era cinci după-amiaza. În bucătărie era foarte cald. Cei trei copii ai lui stăteau la masa din bucătărie, țipând și lovindu-se unul pe celălalt. Aruncau cu resturi de hot dog și muștar. Muștarul păta totul. Bebelușul, în scaunul lui înalt, refuza să mănânce și scuipa mâncarea înapoi. Conchita ar fi trebuit să o hrănească, dar Conchita dispăruse în după-amiaza aceea. Nu se mai putuse baza pe ea, de la plecarea soției lui. Femeile erau solidare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
fel de armă a luat mica doamnă. Și putem să dormim vreo două ore, înainte de răsărit. Sunt sigur că o s-o prindem mâine. Am un presentiment. Se bătu în piept și adăugă: Și eu nu mă înșel niciodată. — Ți-ai pătat cu vopsea cămașa asta frumoasă, scumpule. — Ah, la naiba, zise Vasco și oftă. — O să iasă, spuse Dolly. Mă ocup eu de asta, pentru tine. Capitolul 77 Gerard urmări apropierea umbrelor întunecate. Se mișcau în salturi și scoteau sunete ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
să Înveți să te gândești la el - adică El - fără să te gândești la El ca el. E posibil ca lucrul ăla să n-o fi deranjat atât de tare dacă Într-o după-amiază nu ar fi zărit un bandaj pătat de sânge Înfășurat În jurul arătătorului surorii ei mai mari, Feride. Se părea că fata de origine kurdă se făcuse soră de cruce și cu ea. Zeliha s-a simțit trădată. Abia atunci și-a dat seama că adevărata ei obiecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
era însă ceva. O nerăbdare stranie. Deschise mantaua înghețată și slobozi un strigăt de groază. Prins la cureaua pantalonilor era o secure cu coada scurtă. Lama părea că o privește cu jind. Era ca o limbă lingând sângele care o pătase. Se uită în sus la fața spânzuratului. Ce arătare mare! Ce brută trebuia să fie ca să-l fi omorât pe amărâtul din geamantan. Nu-i nici o mirare că apoi și-a luat viața. S-ar fi făcut de rușine. Continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
astfel că își continuă drumul până pe Strada Srednaia Meșcianskaia și, fiindcă nu mai era în stare să se întoarcă după galoși, o luă spre casă, cu mâna goală și fără nimic care să-i justifice noaptea. § În curte zăpada era pătată cu sângele unui porc tăiat de dimineață, iar un cuplu de țărani măcelărea carnea în văzul tuturor. În timp ce Lilia traversa curtea, aceștia s-au oprit din lucru și au început să o urmărească cu priviri agere pe figuri altfel neutre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
peiajul nivelat sub zăpadă. Iar înuntrul magaziei sale era ca și cum obiectele din viața sa se modelau singure în jurul faptului morții sale, în jurul absenței sale fizice. Era ca și cum acestea îi făceau loc printre ele, așteptându-i întoarcerea. Un scaun de lemn pătat de vopsea, cu șezătoarea roasă de nenumărate șederi, era aruncat lângă o masă de joc rabatabilă, acoperită cu o mușama deșirată și pătată. Samovarul de pe ea părea cuprins de o dezamăgire îndoliată, iar cănile ciobite erau împrăștiate împrejur fără scop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
căsătorie. Clădirea Înaltă În care locuia era populată, În cea mai mare parte, de celibatari sau divorțați. Își aminti cum, timp de cincizeci de ani, comuniștii Îi pedepsiseră pe cei atât de nesăbuiți Încât să destrame o familie și să păteze imaginea „omului nou“. Cei divorțați erau o raritate, proscriși În lumea comunistă. Oamenii care se căsătoreau pe vremea aceea o făceau pentru totdeauna - era ca o călătorie, numai dus, spre Siberia. Kitty Își dorise ca viața ei să fie diferită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]