1,724 matches
-
aminti atunci de mine nici furtunile deșertice care m-au traversat vei locui în altă clonă a edenului și te vei lăsa vânat în cel mai vegetarian mod de o nouă Evă (i)responsabilă acuzată de practici oculte și iubire pătimașă care va șterge otrava mărului rătăcit în coșul cuvintelor încrucișat în pielea șarpelui ce-ți sâsâia amorul iar nu-ți vei aminti atunci de mine nici de furtunile deșertice care m-au traversat și e normal să fie așa sculpturi
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ei când te atingeau, bărbia i se termina brusc, țuguindu i puțin rotundul feței, iar urechile...urechile i le-am văzut mult mai târziu, într-o seară, în care buzele mele i s-au scurs pe gât, într-un sărut pătimaș. Avea mersul dezordonat ca al unui copil căruia nu-i pasă de griji și părea un puștan de la distanță, nu o fată ce se voia a fi chiar frumoasă. Privind-o atent, am înțeles încă din acea zi că nu
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
omului, reprezintă o șansă de a putea cântări, cu calm, cu mai puțină patimă, ură și poftă de răzbunare (sine ira et studio), mai înțelept, aș zice, despre ce a reprezentat România în acea perioadă; onestitatea obligă la cenzurarea pornirilor pătimașe și luarea în considerare a tuturor elementelor legate de obiectul discuțiilor. Acesta constituie motivul pentru care am purces la elaborarea expunerii de față. Nu trebuie să uităm însă, niciodată, că este vorba despre țara noastră și că, oricât am fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
ale gâștelor vinete. Și toată vremea cât stam în luntre, cu pușca în mână, eram cu ochii mari la pândă, cu inima gata să zvâcnească înfierbântată, fără nici o simțire alta, fără nici un gând. Marin îmi da deslușiri asupra acestui vânat pătimaș, cu glas domol, cu cuvinte întrerupte, cum îi era obiceiul. În răstimpurile mari de tăcere, pâcâia din pipa totdeauna plină. Când sfârșea, o umplea din nou, dar, înainte de a o aprinde, își dregea gustul cu un gât, două de țuică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu sară poate de Marin, ca să-mi însemne de departe locul. Dar de ce lipsea luntrea? Să fi venit omul? A plecat pe baltă? Nu se poate, trebuia să mă aștepte. Poate încă n-a venit. Pentru un vânător tânăr și pătimaș ca mine, lucrurile acestea mici, vânaturi, aveau mare însemnătate. O neplăcere a tinereții, cât de ușoară, multe năcazuri îți aduce. Stam, îmi făceam socoteli fel și chip, și ploaia curgea deasă, îmi umezise obrajii și mânile. Întorsei pușca cu țevile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ochii care mă săgetaseră în răstimpuri, de sărutarea a cărei beție mă stăpânea încă. Parcă simțeam în vârfurile degetelor căldura trupului plin și tare, parcă simțeam tot trupul mlădios la piept- și aveam numai un gând stăpânitor, numai o dorință pătimașă. Cea dintâi dragoste! Numai din cărți, numai din vorbe cunoșteam dragostea. Visam și eu, precum se visează, o fecioară subțirică, ș-un colț de pădure, ș-o pajiște de flori, ș-un izvor care murmură în taina înserării, și șoapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mă mai puteam reculege; nu puteam să mă gândesc la nimic. Gândurile mi se împrăștiau, apoi se adunau într-un singur punct - și deodată răsărea fata înainte-mi, înaintea ochilor închiși pe jumătate... Îmi făceam planuri, rosteam în gând vorbe pătimașe. Și vremea curgea încet-încet, ca picurii ploii care cădeau domol din streașină. Voiam să încalec; mă răzgândeam; ar fi fost o nebunie. Și n-aș mai putea să spun cum am petrecut noaptea spre duminică, cât de bolnav am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ca un brad, ea a întins numai mânile spre el și a strigat: Spune și tu, Ioniță, iaca ești de față. Eu l-am omorât! Eu i-am dat cu baltagul... Și-l privea cu ochii negri, fără să clipească, pătimașă, cu nările tremurând. Iar Ioniță Spataru a început a-și șterge lacrimile încet, și se uita în pământ. Pe dânsul l-au osândit la muncă silnică, zece ani; iar pe Anița au dus-o la spânzurătoare. Așa au hotărât; și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
bruni, în strălucire. —Uite ce obraz moale ai, zicea ea. Parcă-s niște obraji de fată... De ce te uiți așa la mine... Și el râdea arătându-și dinții albi și ascuțiți, și se pleca domol spre ea, cu o sărutare pătimașă. Tudorița lui Rusu, orfană de mamă, crescuse singură prin străini, fără dragostea tatălui, fără dragostea nimănui. Singură, cum se pricepea și cum încet-încet învățase, ducea cu amar, cu ceea ce rămânea din puțina leafă a picherului, casa. Răbdase de foame și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Cu toate acestea era o ființă cu porniri aprige. Cum ajunse vătăviță, începu a umbla și a se purta mai ascuțit. Și la vorbele și cârtirile celorlalte neveste de slujbași ai curții, începu a răspunde atât de subțire, usturător și pătimaș, încât toate amuțiră. Ba chiar se și temeau de dânsa, căci avea niște ochi rotunzi și arzători care străpungeau ca vârfuri de ace. De multe ori, nevasta grămăticului și chelărița ceruseră voie să intre la cucoana Aglaie în iatac și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
podul grajdului, în fân, un loc ascuns... îi șopti ea. Și se sui întăi ea pe scară în pod; și pătrunse după dânsa, în mirodenia fânului, și Costandin, căutând-o cu brațele întinse prin întuneric. De această dragoste iute și pătimașă nu știu nimeni cât stătură livezile înflorite. Alexa dormea într-o fericită mulțămire, hrănit bine și alintat de muierea lui cu ochii mari și schimbători. Și când începea a sforăi în odăița împodobită cu scorțuri, Cristina îl împungea ușor c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
se lansă într-un discurs volubil despre instalarea capcanelor, urmărire, împușcare și supraviețuirea în sălbăticie. Orice urmă de plictiseală dispăru de pe chipul Puștiului De-două-ori, fiind înlocuită de o pasiune proaspăt apărută pentru vânătoare. Chiar și Cale-Bătută fusese rareori atât de pătimaș. Vorbea despre trecutul său ca și când viața i-ar fi depins de asta. în acest timp Flann O’Toole părea să se fi prăbușit cu totul. Stătea cu ochii strâns închiși și bătea nervos cu pumnii în tejgheaua barului, repetând monoton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
un conservatorism etic și moral ale cărui valori sunt în contrast cu instinctele firești senzoriale considerate păcătoase. Acest dualism între promisiunea lumii de dincolo și realitatea lumii în care se trăiește dă naștere la un dezechilibru care se transformă într-o evlavie pătimașă și chiar violentă. Același Johan Huizinca afirma: „Blânda lipsă de respect și prozaismul cel de toate zilele alternau cu cele mai calde emoții de evlavie pasionantă, care cuprindeau mereu poporul în mod spasmodic” Existența popoarelor din Estul Europei a stat
Religia creştină şi spiritualitatea ortodoxă în spaţiul mioritic. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
grad cu transcendentul a unor categorii ale „vremelnicului” din sfera organicului.” Marele filosof definește organicul prin următoarele concepte: viață, pământ, fire, toate concretizând nevoia spiritului ortodox de a găsi o corespondență între sfințenie și miracolul vieții. O metaforă a trăirii pătimașe ortodoxe este exemplificată din opera lui Dostoievski : Alioșa Karamazov la capătul patului starețului Zosima asociază moartea sa cu scena biblică a nunții din Cana, după care, sub „îndrumarea” Căii Lactee, „cade secerat și sărută pământul, aici mare păstrător al purității primordiale
Religia creştină şi spiritualitatea ortodoxă în spaţiul mioritic. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
Aici, în București, de la primele mele contacte cu universul lui, am trăit fascinația înserărilor. Amurgurile de toamnă, în special, au o molcomeală nesfârșită. Adeseori le-am asociat - fără să fac cine știe ce joacă metaforică, poetizantă - cu oboseala lentă care pogoară după pătimașe îmbrățișări. După împreunări mistuitoare, când trupul ei a devenit tu, când carnea ta a devenit a ei, când, pentru o zbatere de fulger, Lumea s-a mistuit în fulgere și începe a se regăsi, a-și reveni în noi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cum, în același cap, al meu, pot sta împreună, fără să-l facă să explodeze, inteligența și prostia. Culmea e, spunea ea, că tocmai amestecul acesta de prostie și inteligență îi plăcea la mine. Ne-am sărutat, ne-am mângâiat pătimaș, atunci și mai apoi, dar am înțeles că, oricât de mult m-ar încuraja ea, nu voi putea trece de ciuda aceea că-i prea frumoasă pentru mine. Ester, mai mult decât oricare altă fată, mă făcea să mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
anume, fără a fi dorit așa ceva, Biblioteca mi-a adus înțelegerea de acum, pe care nimeni nu a putut să mi-o dea, să mi-o explice, să mă facă să cred în ea. În afara Bibliotecii, cred acum, suntem slabi, pătimași, plini de prejudecăți, de ranchiune, de spaime, amenințați și amenințând, șovini, naționaliști, extremiști, dar, mai ales, veșnic speriați, îngroziți de celălalt, care, chipurile, ne vrea răul. Neamurile fără Bibliotecă au căzut întotdeauna în extremisme. Neamurile cu Biblioteci închise, furate sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de așteptări, cu praguri impuse, cu o cadență de neclintit, nemiloasă. O singură dată dacă greșești pe această cale, ești eliminat fără milă. Chiar zilele trecute, Ț.Ț. - îl cunoșteam de ani de zile, un fel de traducător, boem, halucinant, pătimaș, mi-a dat cândva să-i citesc câteva proze fără de înțeles - a fost eliminat. I s-a suspendat permisul. Nu a putut să-mi explice ce-a făcut. Studia nu știu ce obscurități din Shakespeare. Căra mereu spre masa lui de lectură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de practicile acesteia. Nu aceasta interesează. Și odinioară, ca și acum, electoratul era o masă amorfă, manevrabilă, sforarii politici stârnindu-i patimi mărunte, orgolii tembele, înlocuind, pentru scurt timp, terenul fotbalistic al defulărilor cu lupta electorală. Românii votează în continuare pătimași, dezorientați, duși după ultimele promisiuni ale celui care le vorbește. Dintre patru sau cinci ofertanți electorali, este crezut, de obicei, cel care la o dezbatere vorbește ultimul. Chiar dacă ultimul cuvânt a fost spus de un combatant anterior. Aș fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
răul este trecut de mult. Nimeni nu mai are ce salva. Nici o viață nu se mai întoarce, nici o rană nu se mai alină. Este o cunoaștere inutilă, diversionistă. În spatele ei se urzesc noi texte mincinoase, așteptându-și alte victime credule, pătimașe, lipsite de apărare. În Bibliotecă am avut certitudinea că, de fapt, tot scrisul rămas în Lume, toate cărțile păstrate nu sunt decât ceea ce au scos cenzorii din marele text, din nesfârșitul text care se construiește întruna cu noi, dar în afara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dat și mult deasupra timpul trecut și Luna este mai a mării și apa limpede mai a izvorului, de când ochii tăi mi-au oglindit gândurile niciodată de acum înainte n-ai să mai poți exista doar în afara mea; cea mai pătimașe latură a parfumului poartă numele tău tu ai făcut zăpada atât de albă, încât iarna îmi ține de cald în toate visele focul acesta tăcut care arde în cămin, este un joc de-a sărutul? oare cum am știut exista
Un prim cântec de dragoste (Descoperire). In: Cântece de dragoste by Vasile Ionac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/523_a_867]
-
-și ia darurile nu din afară, ci din lăuntrul lui. Și Ama privind în jur văzu cum se întâlni, în drum, Suferința cu omul. - De ce mă înfășori, mă întuneci și mă strivești? - Pentru că ai blestemat, ai cuprins în vorbe urâte, pătimașe pe cel ce te-a făcut să suferi. - Dar cum? Nu am avut dreptate? - Nu! Oricât de vinovat ar fi fost, tu trebuia să-l ierți. Omul se cere să privească nesocotințele aproapelui de la înălțimea Soarelui. Dacă te-a făcut
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
-l ierți. Omul se cere să privească nesocotințele aproapelui de la înălțimea Soarelui. Dacă te-a făcut să suferi nedrept iartă-l și spune-i: „Ai fost crud cu mine, dar eu te respect pentru că ai făcut-o din firea ta pătimașă și nestatornică. Va veni vremea când tu singur te vei întoarce pentru că niciodată nu câștigi drept mergând pe drumuri strâmbe.” Și suferința mai spuse: - Te-am încătușat, omule, ca să știi să ierți! Și pentru că fiecare este părticică din același Totuna
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
artistică ) oricum l-am privi : ca războinic, legiuitor, ctitor al învătăturii sau civilizator al unei națiuni barbare, el ne inspiră cea mai caldă admirație . Astfel se înfățișează în istotie acest mare erou . Poeții ni-l arată ,însă, adesea slab și pătimaș, victimă a unor sfetnici vicleni și la cheremul unor baroni buclucași de a căror vitejie avea nevoie spre a-și păstra tronul. Prezentarea istoriei este fără îndoială cea mai adevărată, pentru că o găsim în izvoarele cele mai vrednice de încredere
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
își frământă permanent mânecile hainei de piele, de parcă ar fi fost un al doilea strat al pielii proprii. Inventă povești bazate pe realitățile comunicate de Considine: o poliloghie despre felul cum își pierduse crezul politic, despre perioada lui de cuceritor pătimaș al gagicuțelor comuniste din fotografiile lui Consindine, despre lunga lui odisee de-a curmezișul țării și despre cum ura de sine și dorința de a vedea cum stau lucrurile la nivel local îl aduseseră în pichetul de demonstranți al celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]