3,733 matches
-
la formă. Arăta spre pixelii galbeni de pe ecran. Maggie își dădea seama că era ceva neobișnuit. Nu zărea pata circulară, cu margini nedefinite, preferată de majoritatea proprietarilor de insule private din Second Life, ci niște linii în zigzag, cu un pătrat mare, ieșit în afară în partea dreaptă. Aveau un design cumva ostentativ. Dar nu însemnau mare lucru pentru Maggie. Ce e, Uri? O vezi pe aia din stânga? Ăla e Israelul. Și cocoașa aia mare? Aia e Iordania. Asta e harta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
se trase înapoi când peretele din stânga ei dispăru subit: un alcov în care se afla o femeie bătrână, îmbrăcată complet în negru, cu mâinile încleștate pe o carte de rugăciuni. Maggie amețise. Pământul de sub picioarele ei își schimba înfățișarea: un pătrat de sticlă prin care se vedea dedesubt un bazin sau o cameră. Bărbații erau doar la zece metri în spatele ei. Deodată tunelul se sfârși, deschizându-se spre alt bazin. În sfârșit, putea să ridice capul. Voia cu disperare să găsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
era, firește, în parte și valvă. Dar referirile permanente la valvă puteau fi trecute cu vederea. Erau singurul lui defect. Privind fericit împrejur, domnul Gonzalez observă îmbunătățirile datorate strădaniilor manuale ale domnului Reilly. Deasupra biroului domnișoarei Trixie era prins un pătrat mare de carton pe care scria DOMNIȘOARA TRIXIE și într-un colț era desenat cu cretă colorată un buchet de modă veche. Deasupra propriului său birou era un alt carton prins în pioneze pe care scria SR. GONZALEZ, decorat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Dave îl conducea. — Asta este rutina lui? întrebă Henry. — Exact. Iese cam o oră pe zi. De cele mai multe ori cu veterinarul. Uneori cu mine. Dave se duse la jucării și începu să le aranjeze în forme. Un cerc, apoi un pătrat. — Mă bucur că ai venit să-l vezi, spuse Rovak. Cred că e important. Ce se va întâmpla cu el? — Tu ce crezi? Chestia asta e al dracu’ de ilegală, Henry. O primată superioară transgenică? Știi că Hitler a încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
iertare. 13 (Din caietul de vise) - Am o treabă pentru tine, mi-a zis directorul închisorii, preocupat să-și șteargă chelia cu o batistă mare, plină de pătrățele, care era o comandă specială; batista cuprindea un plan al închisorii, fiecare pătrat reprezentând o celulă. M-a dus la fereastră și a întins mâna în care ținea batista. Îi vezi? — Pe cine? am întrebat eu mirat, căci pe stradă, în afară de pietoni obișnuiți, nu era nimeni; nici un deținut evadat și nici măcar un polițist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
foarte simplă. Construim în jurul închisorii alte ziduri și închidem închisoarea. Nemaivăzând nimic, deținuții se liniștesc, iar trecătorii habar n-au ce e înlăuntru. Nu e grozav? — Ba da, e grozav, zise încântat directorul și căută; pe batista lui un alt pătrat în care să mă mute, drept recompensă. A chemat gardianul și i-a spus ceva la ureche. Acesta s-a întunecat la față, dar n-a zis nimic. Mi-a făcut semn să-l urmez. Afară, în coridor, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a Încurcat coridoarele și scările, pentru că acolo aș fi vrut să-mi construiesc un buen retiro al meu, În mirosul acela de vechituri prețioase. De ce oare nu pot să visez și eu examenul de bacalaureat, ca toată lumea? 65 Era un pătrat mare cu latura de șase metri, pus În centrul sălii: suprafața Îi era formată din multe cubulețe de lemn, de grosimea unor zaruri, unele mai mari decât altele și unite Între ele prin fire subțiri. Pe fiecare față a acestor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de invențiune, de concentrare, pătrunzînd prin sentiment pînă la esențialul formei. El nu copiază și nu imită natura. Natura o spiritualizează prin purificare și o exprimă printr-un echivalent geometric forma liberată de existența corporală. Pe covoare și scoarțe, linia, pătratul și alte forme geometrice sînt organizate și proporționate dimensional, în colori primare, ce sînt gustate cu puterea unui spiritualism estetic” („Arta plastică românească“, în Gîndirea, anul IV, nr. 1, octombrie 1924). Apropierile existente, pe linie expresionistă, între grupările de la Gîndirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
curia comandantului. Li se spune așa după mult-vărsatul sânge roman, într-una dintre primele bătălii cu bizantinii. Fapt e că grush în longobardă înseamnă „crusta formată de sângele închegat pe piele“. Curia, căreia i se spune și curte, este un pătrat de ziduri cu o singură poartă păzită de un turn de scânduri. În interiorul ei se înălța, și se înalță și-acum, casa lui Faroald. Era făcută din trunchiuri de copaci, acoperișul fiind acoperit cu șipci de lemn, tencuită cu lut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de la hipodrom; în schimb, era un zumzet necontenit, centrul privirilor fiind persoanele din imediata apropiere a lojii imperiale sau cele îndepărtate recent de împărat. Garda imperială și-a făcut apariția, cu lăncile la picior, și s-a aliniat în două pătrate. Primul în jurul lojii imperiale și al doilea înconjurând un spațiu puțin mai mare, în care eram cuprinși și noi. Heraclius și-a făcut intrarea, având o expresie a feței ciudată, ceva între tristețe, plictis sau oboseală. Era însoțit de Constantin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
incapabilă să adoarmă pentru că-l simțea aproape, jos În stradă, singur și năuc la această oră târzie din noapte. Dar nimic. Obloanele nemiloase erau coborâte, iar În spatele lor - Întuneric. Doar trei, căci casa era mică. Oblonul Îngust al băii, cel pătrat al dormitorului și cel dreptunghiular al bucătăriei În fața căruia se deschidea un balcon mic și scorojit: Începea să se Împuțească, de umezeală, un braț de haine uitate pe uscător. Unde dormea ea? Cum se organizaseră? Antonio nu intra În casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-o niciodată. Câștiga un milion șapte sute de mii de lire net pe lună și cheltuia tot. Bârne vechi de lemn străbăteau tavanul. Pe rafturile vechi și Întunecate ale unui scrin Încă se mai ghiceau urmele unor fresce. Biblioteca - geometrie de pătrate perfecte protejate de o vitrină strălucitoare - se afla Într-o ordine impecabilă: toate volumele erau adunate În ediții, iar culorile erau combinate cu mult bun gust. Pe etajerele de pe pereți, CD-urile erau Înșirate În ordine alfabetică. Astfel, Între acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
236, dintr-un hotel de patru stele din Rimini, cu două ore Înaintea unui concert al celui de-al cincilea sau al șaselea solist de muzică ușoară, la Mitingul Prieteniei al Comuniunii și al Eliberării. Întinsă pe pat, scruta prin pătratul ferestrei cerul palid și amenințător, temându-se de apropierea unei furtuni care putea distruge serata. Cu timpul, din moment ce nici un proprietar al vreunei case de discuri nu se ivise pentru a-i spune că are talent și că voia să parieze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pe care l-am adus până aici. Era într-adevăr un inel pe care îl știa vag și Zogru, un inel șlefuit ca o scândurică, pe care erau plantate cinci pietricele viorii, una mai mare în mijloc, marcată de un pătrat străjuit într-o parte și în alta de câte două pietricele mai mici. Și pentru că Iscru se apucase să dea la o parte zăpada, mărunțind-o cu vârful iataganului, tot spunând Tatăl nostru pentru iertarea spătarului Gongea, lui Zogru îi venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pește, după cum spunea Re-nefer. Eu nu părăsisem niciodată casa și grădina, dar ea s-a dus cu o barcă și s-a uitat. Când avea doar șapte ani, îl bătea pe unchiul lui la Senet și chiar la douăzeci de pătrate, jocuri elaborate care se jucau pe table desenate și care cereau strategii complicate și multă logică. Încă de când a fost în stare să țină un băț în mână, Nakht-re i-a arătat fiului meu cum să deseneze imagini pe bucățele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
străjuiau poteca. - La mine În sat e un om care face numai forme din astea. Eu nu știu la ce sunt bune, dar Îmi plac, așa că l-am rugat să le dea nume. Ăsta e un triunghi. Ăsta e un pătrat, continuă el scrijelind o altă formă, și ăsta, un dreptunghi. Câtă vreme n-aveau nume, Îmi plăceau foarte mult, iar omul din satul meu, Selat Îl cheamă, era Încă fericit, ca toți ceilalți. Vreau să spun că avea bucate, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Încă fericit, ca toți ceilalți. Vreau să spun că avea bucate, că se iubea cu femei și că lăsase prunci după el. Dansa cu noi de sărbători și plângea când venea seceta. Pe urmă Însă, au apărut numele astea: triunghi, pătrat, dreptunghi, ca și multe altele: cerc, trapez, și tot așa, iar Selat al meu nu mai are de atunci liniște. N-a mai venit nici la vânătoare, nici la pescuit; la femei nu s-a mai uitat și, de la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
un fel de piatră rece care se topea dacă o puneai pe foc. Nu știau la ce era bună, dar le plăcea să se joace cu ea și să-i dea tot soiul de forme. Lor le-am arătat triunghiurile, pătratele și tot ce mai știam de la Selat și Dilc. Unele neamuri aflaseră de povestea lui Krog. Altele nu auziseră niciodată de el, și acestora le spuneam cele de trebuință, după cum Îmi lăsase Moru. Și tot așa. Și tot așa. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
nesuferit, ce murdar, se gândește. Ce lume străină. Cu doar câteva zile în urmă, vineri mai exact, drept în fața bisericii Batiște, un vagabond murdar și beat își scosese din pantaloni membrul viril care-i apăruse dintr-o dată pasagerei înrămat în pătratul ferestrei, în timp ce posesorul urla și gesticula pe afară. Dezgustător. Two ver moomah woastrer dey ahmeyrikan. ??? Dar nu era asta. Nu e asta. Oriunde te-ai duce, oriunde pe pământ, nu poți ieși din cutiuța ta pe roate, Naomi Ruth Fisher
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
uită în dreapta, se uită în stânga, în jos, în sus. Așa cum poate fi observat din stradă, seamănă cu extremitatea sensibilă a unei vietăți care poate fi presupusă a se întinde pe mari dimensiuni. Arion și delfinul se opresc din râs. Noaptea, pătratul iluminat și capul acela care vine dintr-un alt plan și se rotește și caută, caută ceva, au ceva tragic, îngrijorător. Îmi aduce aminte de o poezie, zice delfinul. De unde știi tu atâtea poezii? se miră Arion. Din mare. ─ Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
poveste neîmpărtășită. Ce căuta prin parcurile prăfuite, în vipia verii, în amurgul cu ciori al iernii? Ce căuta la orele de vârf în locurile unde se adună copiii mânjiți cu dulceață, să se bată pe trei bărcuțe ruginite într-un pătrat de praf, lângă vreo apă cu miros de sulf? Amintirea lui Erwin, cu șepcuță și pantaloni bufanți, căruia îi dansa foxtrot și-i cânta arii din operete ca să-și mănânce știuca umplută? Erwin, băiatul ei! Slujise numai la cucoane elegante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
absent telecomanda și am remarcat că mâncărimea pe care o simțeam de la o vreme în palmă se datora unei mici excrescențe de plastic aflată deasupra locașului bateriilor. M-am uitat mai bine. Era în dreptul siglei ceva ca un fel de pătrat, nu-mi dădeam bine seama. Am apăsat ușor cu buricul degetului și s-a deschis o clapetă. În interiorul acesteia se afla un buton verde. Mi-am umezit buzele. L-am apăsat. S-a auzit un zgomot înfundat care a durat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Mulțumesc, zise ea după un timp, după ce se ridică, smiorcăindu-se. Își șterse lacrimile, înghiți aspirina și apoi se apucă nevoie mare să-și curețe ochelarii cu un material special, moale, pe care-l împături cu grijă în formă de pătrat înainte să se apuce să lustruiască fiecare lentilă. —O cunoșteai pe fata care a fost omorâtă? întrebai eu, când a terminat cu ochelarii. Rămase uitându-se cam neajutorată la ochelarii de pe masă, care străluceau acum, tipic pentru oamenii care sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
comerțului, dar plătise cash - observă surprins că nu exista fanta. Ridică privirea și studie ușa. Ușa lui. Dacă între timp nu se mutase, fără să știe, în altă parte, atunci se afla chiar în fața propriei uși. Neagră, metalică, cu niște pătrate mari în interiorul cărora se afla câte un romb. Așa-i plăcuse, erau și alte modele la magazin, dar nu-l încântaseră. Întoarse capul. Era curtea lui. În consecință, casa lui. Casa lui de scriitor care făcea echilibristică între real și
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
să-mi prezică: «Te așteaptă năcazuri mari. Te văd Închisă Într-un mormânt. Pe păreți curge apă. Te doare rău spatele și mai tare te dor picioarele. Pe păretele din fund, la asfințitul soarelui, sî face o cruce Într-un pătrat de lumină. ȚÎ-i foame și țî-i frig și țî-i inima zbuciumată. Ai să stai aici 40 de zile. Ai să ieși la loc mai larg, dar tot Închisă ai să hii. Toată viața ta va hi un zbucium și
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]