2,039 matches
-
mea. Brigit se prăbușea de râs. —Hmmm, mi-am dres eu glasul. OK, încep. DA, DU-TE-N PIZDA MĂ-TII! După asta, am căzut una în brațele celeilalte, râzând cu lacrimi. Soneria s-a auzit din nou. Lung și pătrunzător, reducându-ne pentru o clipă la tăcere. Ignoră-l, am gâfâit eu. Nu pot, a fornăit ea. Apoi amândouă am explodat din nou în râs. Brigit a trebuit să aștepte până când a putut din nou să vorbească. A ridicat receptorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am aruncat o ocheadă nonșalantă. Randall Cox. Iată-l, de partea cealaltă a încăperii. Aproape că nu-mi venea să-mi cred ochilor, dar nu aveam cum să confund silueta înaltă, cu carură de canotor, buclele roșcate și ochii albaștri pătrunzători, aerul de totală încredere în sine. Dacă leșin, să mă prinzi, am instruit-o pe Bea, glumind doar pe jumătate. Un mic portret de fond: Randall Cox era cel mai dorit bărbat pe care toți cunoscuții mei îl cunoșteau. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
captivante - mi-am dres glasul și mi-am stors creierii ca să mai găsesc niște adejective pozitive. Învățasem încă de la începutul carierei că industria cărții se dădea în vânt după adjectivele simandicoase. Un manuscris nu era bun sau rău, era exploziv / pătrunzător / unic sau era nestructurat / banal / derivativ - Sunt provocatoare, am concluzionat. Karen era un director artistic deosebit de talentat. Dar, judecând după plânsul înfundat care se auzise, în dimineața aia, din spatele ușii ei închise, am bănuit că Vivian o tratase cu duritate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
oameni. Plicul negru este un roman despre izolare și neputință, despre apatie și falsitate, despre oameni ca ostateci, prostituate și fiare sălbatice. Autorul aparține tradiției lui Franz Kafka, Robert Musil și Herman Broch. Recunoaștem satira neagră a lui Musil și pătrunzătoarea psihologie socială a lui Broch, avem uneori senzația că ne aflăm într-o lume absurdă asemănătoare labirinturilor kafkiene. Romanul are iz de hotel habsburgic lugubru, dar și de naufragiu și exterminare. Norman Manea este, fără îndoială, unul dintre cei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Eu nu m-am obișnuit niciodată, oricum. Nu cred că se poate obișnui cineva. Și ați ajuns în după-amiaza asta? mă întreabă Mike și mi-aș dori să nu se mai uite așa la mine, pentru că are o privire foarte pătrunzătoare, pe care sunt sigură că multe femei o găsesc irezistibilă, dar eu nu, pentru că nu sufăr de pilotită, ca Amy. Stăm doar o noapte, încearcă Amy să mă dea la o parte, dar eu îmi apăr teritoriul. Littlest Bar clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
termini cu Întrebările. E un tip din vestul Londrei, nu l-ai văzut niciodată, Îl cheamă... Îhm... Gary, și e poștaș. — Nu mă minți În față ! Știu exact cine e. Își Încrucișează brațele și-mi aruncă o privire lungă și pătrunzătoare. E Tristan de la Design, nu-i așa ? *** În clipa În care ni se termină programul la stand, Îl las pe Connor și mă duc să mă așez sub un copac, cu un pahar de Pimm’s, uitându-mă din două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
măcar din casă. — Katie, zic, Întorcându-mă spre ea. Ieri, toată lumea mi-a aflat de la televizor cele mai personale și mai intime secrete. Îmi Întind larg brațele. Ce-ar putea fi mai jenant de atât ? — Uite-o ! aud o voce pătrunzătoare În spatele meu, și Caroline năvălește la toaletă. Emma, au venit părinții tăi să te vadă ! Nu. Nu-mi vine să cred. Nu-mi vine să cred. Părinții mei mă așteaptă lângă birou. Tata e Îmbrăcat Într-un costum elegant gri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
vrea Dumnezeu... Pentru-o fată fără părinți e bine să se mai bucure câțiva ani de-o viață fără griji, nu? - Auzi? da’ arată-mi și mie unde scrie că-s fără părinți! - Da’ ce, ai părinți? a privit-o pătrunzător bătrâna după o pauză lungă. - N-am. - Ai văzut? a rânjit baba cu dinții îmbrăcați, a luat hârtia de cincizeci cu mâna ei acoperită de inele groase argintii și s-a topit spre spatele tramvaiului supraîncălzit pentru luna octombrie). Fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Își aduce aminte ce senzație a avut când i-a fost prezentată prima oară. Amuțită de uimire. Strângerea de mână care o face să tremure. E incapabilă să își ascundă emoția. El e un bărbat înalt și frumos, cu ochi pătrunzători. Dă din cap, luând act de prezența ei. Domnișoara Lan Ping e membră a orientării de stânga. Când Zhang Min îi spune asta actorului, fata se simte desconsiderată. Sunt nouă, dar nu duc lipsă de talent, zice ea, neadresându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
înceată spre pământ, în timp ce șoimul, cu ghearele adânc înfipte în trupul acesteia, revenea la picioarele ei, așteptându-și cu demnitate răsplata. Acum, însă, venise momentul despărțirii. Mângâie penele mătăsoase din jurul gâtului, îi admiră, pentru ultima oară, reflexele aurii ale ochilor pătrunzători. O privea atent. O aparentă necruțare care ascundea, de fapt, o întrebare blândă, ca de la prieten la prieten. ― Da, dragul meu! Ne despărțim. Du-te, Além! Du-te la stăpânul tău, la casa șoimilor. Îi mângâie micul vervelle aurit de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
bucățică bună din Moldova și chiar o bucățică din Dunăre. Ospătarul reveni și îi așeză dinainte păstrăvii aburinzi, cu aripioarele crocante, exact așa cum și-i dorea. Generalul aspiră pe îndelete, etalând voluptatea unui rafinat gurmand. Nările lui tresăriră, stârnite de pătrunzătoarea mireasmă. Stoarse puțină zeamă de lămâie, luă cuțitul pentru pește și, cu ghilotina lamei, decapită scurt capul unuia din cei doi păstrăvi. Apoi, cu un zâmbet enigmatic, îl împinse ușor în farfurioara pentru resturi. Da. Terminase definitiv cu marele vizir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de nenumărate ori că va fi poet, un poet asemenea Luminăției Sale... sau ceva mai mare. Privi încă o dată scrisoarea, pipăi fiecare literă din numele lui Nicolae. Îi era un dor cumplit de el, de privirea lui catifelată, atât de pătrunzătoare, de tachinările și taifasurile lor de taină. Mai mult ca sigur, acum se pregătea să se mute sau se mutase deja la reședința de vară. Îl vedea ieșind dimineața devreme... desculț... simțind iarba plină de rouă a luncii... aspirând toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și lingurică), păstrez, deci și acum, În inimă consistența strigătului meu de dimineață, cu tot ce avea el de-pregătire, de-așteptare, de-promisiune. Apoi răspunsul lui: - Hă! Răspuns pe măsură: Moș Iacob Îl Împroșca, Îl Împușca, Îl detuna; scurt, pătrunzător - dar... rotund la capăt, bont (n-avea el nevoie de ascuțiș, ca să străbată aerul dintre ograda lui și calidorul nostru desigur: după ce mai Întâi ocolise de trei ori pământul). Îl păstrez aici, la inimă... Chiar dacă nu era văzut În acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
într-o disperată luptă pentru a reuși, împotriva oricărei logici, să-i mențină în viață. Fără cămile, fără apă, fără călăuze și fără să aparțină vreunei rase din deșert, părea un miracol al Cerului că reușiseră să supraviețuiască apăsătorului și pătrunzătorului siroco din ultimele zile. Din câte putuse înțelege, rătăciseră fără țintă mai mult de o săptămână printre dune și terenuri pietroase și nu știură să spună de unde vin, cine sunt, nici încotro se îndreaptă. Era ca și cum ar fi picat dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
o mână, apoi cealaltă, iar la sfârșit picioarele și capul, ca să se târască afară din adăpostul lui și să se ridice în picioare, trebuind să se sprijine de cadavrul cămilei, care, după cum observă, începuse să emane o duhoare acră și pătrunzătoare. își căută gerba și apelă încă o dată la toată voința lui că să înghită lichidul verzui și respingător ce curgea, aproape gros acum, de parcă ar fi fost mai degrabă albuș de ou amestecat cu fiere. Apoi își scoase pumnalul încovoiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pare că vii de atât de departe, de ce nu ne povestești ceva? Gacel privi acel grup: cam douăzeci de fete și băieți adunați în jurul focului, pe cărbunii căruia se frigeau încet doi berbeci mari ce răspândeau o aromă dulce și pătrunzătoare, și spuse: Ce fel de poveste vreți să ascultați? — A ta, răspunse fata repede. De ce ești singur și așa de departe de casă? De ce plătești tot ce cumperi cu monede vechi de aur? Ce taină ascunzi? în ciuda vălului pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
miros de sudoare omenească, de excremente sau de animal mort și putrezit. Nu era nici mirosul de apă stricată în puțuri vechi sau de țap în călduri. Era mai delicat, se simțea mai puțin, dar era la fel de neplăcut și de pătrunzător pentru nasul său de om al spațiilor deschise; era un miros de oameni îngrămădiți, de mii de mâncăruri gătite unele lângă altele, de tomberoane cu gunoiul risipit pe trotuare de câini famelici și de cloace care lăsau să iasă putoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
urât la băiatul care adusese comanda Încât acesta practic se bâlbâia de frică. A trebuit, desigur, să-i las un bacșiș mai mare la final. Aflat față În față cu o cutie de pizza albă, enormă și cu un miros pătrunzător și extravagant (cine dracului mă pusese să cer mai mult usturoi?), gestul pe care un om Îndurerat se cuvine să-l facă ar fi să o arunce cât colo, dezgustat de poftele sale animalice. Eu, desigur, am smuls capacul și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
oricât ne-ar fi costat, și-a impus voința. Cu toate acestea, cel puțin pentru un scurt moment, ceea ce avem În fața ochilor seamănă mai mult cu statuia dezolării decât cu figura sinistră care, după cum au spus câțiva muribunzi cu vedere pătrunzătoare, se prezintă la picioarele patului nostru În ceasul din urmă ca să ne facă un semn asemănător celui cu care trimite scrisorile, dar invers, adică, semnul nu spune du-te Încolo, spune vino Încoace. Printr-un oarecare fenomen optic straniu, real
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
să facă să tremure pământul sub picioare, cu lințoliul care se târăște pe jos ridicând fum la fiecare pas. Moartea e supărată. E vremea să scoatem limba la ea. Cu excepția câtorva cazuri rare, ca acelea ale acelor muribunzi cu vedere pătrunzătoare care au Întrezărit-o la picioarele patului cu aspectul clasic de fantomă Înfășurată În pânze albe sau, așa cum pare să i se fi Întâmplat lui proust, sub aspectul unei femei grase Îmbrăcate În negru, moartea e discretă, preferă să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
când ar da cu ochii de acele orbite mari și goale la colțul vreunei străzi. În public, da, moartea devine invizibilă, dar nu În particular, după cum au putut să confirme, În momentul critic, scriitorul marcel proust și muribunzii cu vedere pătrunzătoare. Cazul lui dumnezeu e Însă diferit. Oricât s-ar forța niciodată n-ar reuși să devină vizibil pentru ochii umani, și nu pentru că nu ar fi În stare, de vreme ce lui nimic nu Îi este imposibil, ci pur și simplu pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
și ultima imagine pe care ar avea-o fixată pe retină, nici o femeie grasă Îmbrăcată În negru anunțându-i moartea, așa cum se spune că a văzut marcel proust, nici o arătare Înfășurată Într-un cearceaf alb, așa cum afirmă muribunzii cu vedere pătrunzătoare. Un fluture, nimic mai mult decât suavul fâlfâit al aripilor de mătase ale unui fluture mare și de culoare Închisă cu o pată albă care pare un cap de mort. Violoncelistul se uită la ceas și văzu că trecuse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
poate fi chiar atât de strânsă? mă cutremur eu, iar ea îmi răspunde cu un zâmbet enigmatic, de care pare să depindă totul, da, chiar și din bătăile inimii copilului îți poți da seama despre starea părinților, și mă privește pătrunzător, dintr-odată, cercetându-mi repede chipul, îmi deschide larg ochii și îi privește, îmi ridică pleoapele, îmi împinge limba spre interior, iar în tot acest timp, pe buzele ei frumoase flutură zâmbetul acela misterios, acum că sunt aproape de ele, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
e bucuros. Încerca să nu-și arate satisfacția, ca fata să nu creadă că e mort după ea. —Măi, să fie! mă entuziasmez. — Da! Totuși, îmi dau seama că Finn îmi ascunde un rest de detaliu. Îi arunc cea mai pătrunzătoare privire de care sunt în stare. — Știi cine era, nu? Finn este grozav de flatat. — Cred că am auzit un nume la începutul convorbirii... —Daisy, arunc eu îndată. Spre încântarea mea, fața lui Finn se cam boțește: — Nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ce spui, carnival de Venise...” Auzirăm un zgomot zvârcolit, ca și cum Bramanti se pregătea acum să se arunce asupra adversarului său, iar Agliè Îl ținea cu greu pe loc. „Domnia voastră Îl vedeți, Îl vedeți”, zicea francezul cu vocea lui ascuțită și pătrunzătoare. „Dar fii atent, Bramanti, Întreabă-l pe prietenul dumitale Boutroux ce i s-a Întâmplat! Dumneata Încă nu știi, dar e În spital, Întreabă-l cine i-a șifonat mutra! Chiar dacă nu practic goethia aia a voastră, ceva-ceva știu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]