1,262 matches
-
crângul de bananieri, judecătorul din oraș mituise un funcționar de la Imigrări și plecase la fratele său din Copenhaga. Străinii cu autocarele lor făcuseră stânga-mprejur și se duseseră acasă, iar cei din Shahkot se certau pentru locurile aflate exact sub palele ventilatoarelor care atârnau din tavan, plecând doar preț de câteva minute și numai dacă era absolut necesar, după care se întorceau într-un suflet. La piață, făcuseră adevărate raiduri prin dughene după ventilatoare din frunze de palmier și cumpăraseră blocuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
fură, în cele din urmă, pregătiți pentru potop, rămaseră la fereastră să privească asemeni lui Kulfi și tuturor locuitorilor din Shahkot, aplecați pe balcoane și verande, de sub copertinele ricșelor; întregul oraș privea cu ochi neliniștiți, îndreptați în sus, până când o pală deosebit de puternică făcu frunzele să zboare ca păsările înainte de focul de armă, aducând primele picături de apă pe pământul uscat. Kulfi privea ploaia. Cădea repede și apoi din ce în ce mai repede. Umplea fiecare bucățică de cer. Nimic pe lume nu mai suna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Dar odată ce începu, ultima parte a frazei sale - cea cu „imediat, domnule“ - uimită și șocată de cuvintele de dinainte, deveni nesigură și pluti ușor înspre tavanul înalt al încăperii, unde ventilatorul se rotea asimetric, asemeni unui ritm cardiac neregulat, căci palele prinseseră între ele pânze de păianjen. Toți se întoarseră și îl priviră surprinși. Nu îl mai auziseră niciodată rostind o astfel de frază. Era deosebit de neobișnuit. Realizând el însuși ce ciudat sunaseră vorbele sale, cu fața arzând, Sampath se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
cățăra de-a dreptul până în vârf. Când își făcu loc printre frunze - chiar în clipa în care reușise - vraja spiritelor, cea care îl dusese atât de departe și care îl făcuse să urce atât de sus, se desprinse ca o pală de vânt ce apare din senin, trecu prin copaci și se topi în neant ca o stafie. Pasagerii care priveau întâmplător pe fereastră ar fi putut să jure că văzură un om-maimuță sărind prin livadă, făcând frunzele să salte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
-se cu vocile de dedesubt în aerul plin de satin rosu, albastru și negru, de penele aurii și arămii ale fazanilor și păunilor, ale ciocănitorilor și bărbătușilor... Și totuși, maimuțele își continuau drumul. Mai sus și mai sus. Ca o pală de vânt venită de nicăieri, ce trece printre copaci și se topește în neant, asemeni fantomelor. Mulțimea stătea cu răsuflarea tăiată în livadă. Spionul se târa pe crengi. Sus, urcată într-o magnolie acoperită de mușchi, adunând orhidee, Kulfi fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
și-au împărțit coate din belșug. Charlie, băiatul mai înalt și mai atletic, a câștigat. Danny și-a masat locul unde Charlie îi arsese ultimul cot. Pilotul a deschis ușa către o după-amiază însorită. Avionul a fost invadat de-o pală de aer cald și de mirosul de pini. Slavă Domnului, a răsuflat IRene. Mary stătea pe culoar în picioare, râzând amețită sau pentru că era deja beată - Irene nu era în stare să-și dea seama care era motivul. Cu ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
în vară, cocoloșit în căldură, avea să se nască peste șapte luni cu pielea deja pistruiată. Și fără frică de nimic. Ar fi putut să-i spună lui Zach. Chiar în clipa aia. Răspunsul lui ar fi fost ca o pală de vânt, un chior fericit sau o ceartă prelungă. Dar, de data asta, Jina putea să lupte pentru cealaltă tabără. Sau putea să mai stea puțin, numai ea cu el. Zach și-a întins picioarele lungi și-a închis ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
în drumul lui către ocean. Odată ajuns acolo, traversa oceanul și-o lua de la capăt, din partea cealaltă. Ăsta era primul și singurul joc care nu se încheia niciodată. Printre palme și loviturile de pumn, Danny a auzit râul și-o pală de vânt călătorind printre copaci. Chiar și când sângele a început să-i curgă din nas, iar pe fața lui Charlie s-a lățit un zâmbet urât, Danny s-a întrebat cum de putuse să trăiască în altă parte decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
său. Urcînd scara casei spre sfîrșitul ultimei vacanțe de vară petrecute alături de prietenul meu, pipăiam treptele cu piciorul ca nu cumva să Îmi scape vreuna. La trecerea de la lumină În umbra zidurilor, vederea mea pîlpîia ca o lumînare Întîlnind o pală de vînt. Slăbise evident. Devenisem conștient de asta. Ajuns sus, Îl vedeam totuși pe domnul Weisz, masiv, greoi, Încet, coborînd, mai bine zis, dispărînd pe scara pivniței cu piciorul lui de lemn și cu cîrja atîrnată pe braț. Auzeam totodată
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
era moartea În libertate. Afară era libertatea absolută. Lovi cu fruntea În canatul geamului, ca să-l miște, apoi prinse din nou cu dinții de mâner și trase cât putu de tare. Cu un scârțâit lugubru, geamul se deschise și o pală de vânt rece cu fulgi de zăpadă pătrunse În cameră. Aer... Oană se opri din nou respirând aerul rece. Mai rămânea puțin. Împinse geamul lateral, cu capul. Acum avea loc. Se aplecă pe cotul stâng și Împinse piciorul În marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Dragostea mea... se auzi vocea Erinei. Trăiești... Ești cu mine... Nu te mai las să pleci nicăieri... - Nicăieri... șopti rănitul, căzând Într-un somn care nu mai era un abis. Era o lumină. Ușa se deschise lăsând să intre o pală de vânt Înghețat. Cele două femei nu se ridicară de lângă rănit. Erina continuă să curețe rănile, Încercând să-și stăpânească plânsul. Acela nu putea fi trupul puternic, musculos, al căpitanului Oană. Era trupul altcuiva, al unui sărman Înfometat și chinuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
o perdea groasă de negură și În câteva clipe Neng se și făcuse nevăzută. În vreme ce Adam pedala spre casă, ploaia i s-a tot scurs șiroaie pe față și pe gât până ce l-a făcut ciuciulete. La răstimpuri, câte-o pală de vânt răbufnea stropindu-l peste ochi, trebuia să Încetinească și clipea des ca să vadă drumul. Tenișii Îi erau leoarcă, iar degetele de la picioare păreau să-i fie murate și pline de nisip. Dar nici ploaia, nici vântul nu erau
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pierdu în cer ori în negura abisurilor. Și era așa de tristă pasărea aceea, și soarele era trist, și toată lumea era tristă în ochii Bărzăunului... Se rezemă de un colț de stîncă și închise ochii pentru a deveni nimeni... O pală de vînt, rătăcită din cine știe ce hău, scînci ușor printre grunzurii de cremene, făcîndu-l să înțeleagă că și vîntul are durerile și neîmplinirile lui... Unde se vede că Bărzăunul nu era omul jumătăților de măsură. Și unde se mai vede că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
a-i pierde. Pe ei, miezul ființei lui. Oaza lui de liniște. Știa, însă, că nu fusese așa. Nu întru totul. Simțise sângele scurgându-i-se din obraji, până când rămăsese palid ca o frunză scofâlcită, ea singură semeață sub o pală de vânt. Simțise încăperea răcindu-se brusc, ca și când s-ar fi deschis o ușă inexistentă până atunci în interiorul lui, acolo unde frigul își găsea, cu fiecare clipă, un sălaș mai primitor. Prin iarnă, începuse să-și piardă pofta de mâncare
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
lungi firul vieții Florindei, ar salva sufletul lui don Julián, el conde de Ceuta, i-ar ține pe arabi la porțile Spaniei), dar cine să mai știe cum a fost atunci, când a văzut-o Leovigildo prima oară, în grădina pala tului, mică și aproape adormită, cu gene grele gata să se închidă peste ochii albaștri ca marea. Nu se știe exact cine și când a luat hotărârea. Tot ce se știe e că la bord nu mai era nici un pasager
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
închisorii de maximă securitate se lăsase un nor arămiu, ce aducea cu sine mireasma stranie și indicibilă a gazului ucigaș. În doar câteva secunde, întreg personalul de pază din curte zăcea inert, ca sub povara unui somn de plumb. Sunetul palelor anunța aterizarea unui elicopter. Ieșind din el, doi oameni purtând mantii negre și măști se îndreptaseră către celula în care Olrik era deținut. O explozie și ușa se dădu în lături. Făra a spune un cuvânt, cei doi îl preluară
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
noapte, când marele cutremur a desghiocat toate alcătuirile lumii colțarul s-a prăbușit peste patul unde de obicei dormeau băieții, acoperindu-l și fărâmițându-l sub zecile de kilograme de cărămidă și mortar. Înger sub palma lui Dumnezeu, Cezărica, cu ple carea ei în Cer și-a salvat frățiorii.. Poate că și acuma și pentru totdeauna îi privește din ceruri, acolo unde este, și le ocrotește existența. * Nașii Vernescu ne-au chemat la Ploiești și ne-au dat aparatul lor de
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Fălciu, Murgeni, Zorleni și Bârlad. Tabelul era întocmit ca la carte, obligațiile și cerințele la fel. Orele unsprezece și jumătate, în plină vară. Peste lanurile de grâu auriu zburau grăbite stoluri de păsări fugărite parcă de arșița dogoritoare a soarelui. Pala de căldură juca la orizont, prevestind o zi teribil de călduroasă. Ne apropiam de un punct, unde șoseaua cotea brusc spre localitatea Murgeni. Am observat și simțit că Virgil a început să ia piciorul de pe accelerație, mașina și-a redus
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
arcul lirei. Cartea singură mi-e urna Cu cenușile iubirii."1 Tu, salt, tu, creșteri stângi, urzică-nalbă! Acestui scris valah, ca din Sion Ridici o nevăzut de scumpă nalbă Și - adiată - boarea altui zvon. Un cânt de mat argint al palei Nine Mai greu ca orbul lunii îl socot, Curând un glas vom fi suind în tine Cum Heine sună-ntr-însul versul got. PROTOCOL AL UNUI CLUB MATEI CARAGIALE Președintelui de onoare Al. Rosetti "Vis al galeșei Floride și-al ostroavelor Antile
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cu vibrări de violet. În vitrină, versuri de un nou poet; În oraș suspină un vals din fanfară. O nouă primăvară de visuri și păreri... O lungă deșteptare zvonește împrejur, E clar și numai soare. La geamul unei fabrici o pală lucrătoare Aruncă o privire în zarea de azur. O nouă primăvară pe vechile dureri... Apar din nou țăranii pe hăul din câmpie, În infinit pământul se simte tresăltînd: Vor fi acum de toate cum este orișicând, Dar iar rămâne totul
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Pe câmpia clară... Verde crud, verde crud... Mugur alb, și roz și pur, Te mai văd, te mai aud, Vis de-albastru și de-azur. Amurg de vară Histerizate fecioare pale, La ferestre deschise, palpită... În amurguri roșii, nupțiale, Stau pale, și nu se mai mărită. Eu trec, îmbătrînit, ca și ele, Și-asemenea inima mea plânge - Din treacăt, tuturor, în perdele, Le pun cîte-o roză de sânge. Fanfară Ce tristă operă cânta Fanfara militară Târziu, în noapte, la grădină... Și
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Arhangheli. Măcar că-l furnica osteneala prin palme, nu a întrerupt lucrul, nici măcar ca să o întâmpine la poartă pe Caterina, care se învoise clandestin de la diriginta clasei, ca de obicei, cu ocazia hramului de la Sfinții Arhangheli. În momentul în care, între palele mari, ca niște brațe de uriaș, s-a vânturat un iz de motorină arsă, Vartolomei, inundat de o torențială mulțumire, visa la puterea unui sorb, cu o capacitate de gură de balaur din poveste. Nu l-a tulburat sosirea mașinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cerească împreună cu îngerii. Cântăm...” În clipa când am citit ultimul cuvânt, un cântec bisericesc, abia murmurat, a început să unduie dinspre chilioara bătrânului călugăr...Firicelul de cântec era însăilat de trilul păsărilor din pădurea apropiată. Ascult o vreme, până când o pală de vânt iscată din senin a tulburat liniștea frunzișului pădurii... Citesc mai eparte: „În biserică, prin Sfintele Taine toate se sfințesc. Când se alege un loc de Biserică ca locaș de închinare, Episcopul sfințește locul. Când Biserica este gata, Episcopul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
orice formă de ajutor. Era o voce destul de Înaltă, probabil că femeia avea Între treizeci și patruzeci de ani. M-am gândit Îndelung ca să-mi dau seama ce anume Îmi evoca această voce. Un vânt rece, un taifun traversând jungla, pala de vânt care anunță sosirea furtunii. Junglă! Este prea mult spus, dar un taifun, da, ca acela pe care l-am simțit În Okinawa, când mă aflam pe o mică insulă. Nori mari și grei, cenușii, se rostogoliseră pe deasupra oceanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
-mi venea să-mi cred ochilor, trei inși cântau cu fluierele unor cobre așezate pe niște butuci înalți și rotunzi. Cântecul nu-l auzeam. Am mai făcut câțiva pași, cu grijă ca să nu mă trădez, și am ciulit urechile. O pală de vânt m-a ajurat și ea să aud melodia, care m-a tulburat și mai rău. Era aceeași melodie, când șerpuitoare și tristă, rând insinuantă și provocatoare, izbucnind în strigăte de ură, pe care o cunoșteam foarte bine. Uneori
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]