2,360 matches
-
a sunat ceasul și a trebuit să se grăbească, fară să mai aibă timp să facă duș, pentru a ajunge la timp la ședința de vânzări. Abia când a găsit pe birou un fir înalt de orhidee de un violet pal, cu un bilețel alături pe care scria “Te iubesc și abia șatept să te văd deseară. La mai mulți ani!” și-a amintit că Russel făcuse rezervări la Daniel pentru a sărbători un an de când erau împreună. Tipic. Era singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cadă din nou în capcană. Sex, da. Atașamente, nu. Repetă aceste patru cuvinte în timp ce prin minte îi dansau imagini cu rochia de mireasă Monique Lhuillier la care visa (fără mâneci, dar cu bretele, lungă până la podea, cu o eșarfă roz pal legată în talie) și cu meniul ei perfect (aperitiv cu salată de roșii cu lămâie, urmată de o bunătate de ton gratinat la cuptor sau mușchi de vită Matsuzake). Mă bucur să știu că nu sunt singura. Emmy termină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
lichid albastru electric în ea. — Ai luat Gatorade în loc de apă? — Nu e Gatorade, querida. Curaçao albastru. Mmm. Nu-i așa că arată delicios? Adriana își scoase sandalele legate cu șiret în jurul gleznei lăsând să se vadă o pedichiură cu lac roz pal și își răsuci topul sub banda sutienului. Deși mai văzuse abdomenul plat, fără colăcei, al Adrianei de o mie de ori, Emmy nu se putu abține să nu se uite îndelung. Politicoasă, Adriana se prefăcu că nu observă. Dădu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
și jumătate, mai precis. — Poate altă dată, spuse Adriana. Cu un gest lent, își dădu un cârlionț după ureche, asigurându-se că el i-a văzut bine mâinile delicate, feminine, cu degetele lungi și elegante, unghiile date cu lac roz pal și pielea impecabilă, apoi îi întinse o mână. — Adriana, spuse ea cu o inflexiune braziliană ceva mai pronunțată. — Dean, spuse el, strângându-i mâna. Firește că știa deja, dar Adriana nu dădu niciun semn că l-ar recunoaște. — Deci, Dean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
să-i dea vreo sarcină. Drumul pe jos de la Lunghua o extenuase. Zăcea În iarba strălucitoare cu valiza ei de nuiele, tot ce Îi rămăsese din deceniile pe care le petrecuse În hinterlandul chinez. Fața ei avea acum cea mai pală nuanță sidefie, de parcă s-ar fi Înecat și apoi ar fi fost scoasă din apă și adusă pe acest mal liniștit. Ochii ei erau fixați Într-un punct Îndepărtat de pe cer. Jim Îi atinse obrajii, Întrebîndu-se dacă era moartă. — Doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
colțul de sud-vest al terenului de fotbal, de parcă o uriașă bombă americană ar fi explodat pe undeva În nord-estul orașului Shanghai. Santinela ezită, uitîndu-se peste umăr, În timp ce lumina din spatele lui crescu În intensitate. În cîteva secunde slăbi, dar strălucirea ei pală acoperea Întreg stadionul, mobilele furate din tribune, mașinile din spatele porții de fotbal, prizonierii Întinși pe iarbă. Parcă stăteau pe podeaua unui furnal Încălzit de un al doilea soare. Jim se uită la mîinile și genunchii săi albi și la fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Bucurîndu-se de reviste, Jim moțăia printre muște și vomă. Încercînd să nu se lase copleșit de Reader’s Digest, Își aminti de lumina albă a bombei atomice de la Nagasaki, a cărei strălucire o văzuse reflectată În Marea Chinei. Aureola ei pală Încă mai plutea peste cîmpurile tăcute, dar părea că nu egalează Ziua Debarcării și Bastogne. Spre deosebire de războiul din China, fiecare om din Europa știa clar de care parte era, o problemă pe care Jim nu o rezolvase niciodată cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
furate pe care le cuprindea, stadionul olimpic părea sumbru și amenințător, un loc prevestitor de rele. Aici văzuse strălucirea după explozia atomică de la Nagasaki. Lumina aceea albă Încă mai atîrna peste șoseaua marșului lor de moarte de la Lunghua, aceeași lumină pală pe care o putea vedea pe fațada de cretă a stadionului și pe pielea de groapă de var a locotenentului Price. Gonind muștele cu un exemplar din Life, Jim ședea pe șasiul unui camion. Studia o fotografie a unor marinari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
săpături, apoi coborî În valea unde camioanele japoneze Își lăsaseră cîndva Încărcătura de moloz și țigle de acoperiș. În ciuda urzicilor Înalte și a luminii fierbinți a soarelui de septembrie, valea părea plină de același praf cenușiu. Malurile canalului erau la fel de pale ca și apa dintr-un pîrÎu În care se spală morții. Carcasa crăpată a unei bombe neexplodate zăcea În apa puțin adîncă, asemenea unei mari broaște țestoase care adormise Încercînd să-și Îngroape capul În noroi. DÎndu-și seama că vibrațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
la pista de beton care se ducea la pagoda Lunghua. O vegetație densă acoperea rămășițele avioanelor japoneze. În timp ce stătea lîngă gard, urmărind cursul canalului prin valea Îngustă, un bombardier american Îi trecu pe deasupra lagărului. Preț de o clipă, o lumină pală, reflectată de partea inferioară a aripilor lui argintii alergă ca o fantomă printre urzici și sălciile răvășite. În timp ce Yang conducea fără tragere de inimă Înapoi spre Amherst Avenue, supărat Într-un fel de vizita la Lunghua, Jim se gîndea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
perioadă de probă de-o lună. În ceea ce-o privea pe Ruby, aceasta recunoscu că blugii decolorați ai lui Chanel nu prea mergeau cu Notting Hill, așa că a fost de acord să introducă uniforme pentru angajați. Făcu tricouri bleu pal cu logoul Les Sprogs imprimat pe față, pe care Chanel și cu ea le purtau cu pantaloni drepți negri. Chiar dacă promisese să nu se bage În gestionarea efectivă a afacerii, Stella găsi că era imposibil. După cum ghicise deja Ruby, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
va avea un accident catastrofal cu cuțitul. De asemenea, mama lui Fi va purta, desigur, negru pentru a arăta cât de mult dezaproba circumcizia lui Connor. În sfârșit, Ruby a hotărât să nu riște și a ales un costum roz pal din tweed, cu franjuri Înguste În jurul umerilor și manșetelor. Părul ei, care avea tendința de a se ondula, putea fi Îndreptat, dar nu era timp. În schimb, l-a prins la spate. Înainte de a pleca, a intrat În baie pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ei, perfect curat Îmbrăcată Într-un sacou gri-cărbune și cu o bluză albă imaculată. Se uită la Ruby și zâmbi. Bună, Ruby, poftește Înăuntru, te rog. Cu ce pot să te ajut? Ca de-obicei Ruby observă unghiile ei roz pal perfect lăcuite. Ruby se așeză și Îi servi pe tavă povestea cu geamul. Nici o problemă, spuse Jill. Am să mă asigur că va fi reparat. Acum, mai ai nevoie să te ajut cu ceva, pentru că Îmi iau concediu o săptămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
mine nu l-am fi avut niciodată pe Alfie, dacă nu erai tu. Nu sunt sigură că o să reușim vreodată să-ți mulțumim destul pentru asta. Chiar atunci apăru Fi. Arăta super Într-o rochie Vivienne Westwood din mătase bleu pal. Ruby trase un fluierat ca-n filme. Fi Îi răspunse printr-o piruetă surâzătoare. Apoi se așeză lângă ele la bar și luă un pumn de alune. —Trebuie să mănânc cevaine ca să Înec toată șampania din mine. Că dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
voie la carnea iubitei. E sătul de minciuna ei și cântă pe Leda întruchipată în statuie de aur: Nu-ți vei mai face jocul, perfidă, Ci vei surâde în aur, candidă, De pat, aproape-mi. Ochi, pietre verzi cu sclipirile pale, Sâni, trandafiri cizelați din opale, Topaz pe buze. Trupul de aur nu-mi va dispare, N-o să mă-nșele trupul splendoare, Satană dragă. Trupul din carne poate să-mi plece Trupul din aur mă va petrece Mereu și veșnic. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
asupra parcului, de la ferestrele din față. Imediat după Anul Nou Își făcu curaj și Închirie un apartament de la etajul al patrulea al unui bloc nou din South Kensington. Era o masă simetrică și frumoasă de cărămidă londoneză de un ocru pal, cu fațadele Îmbrăcate În piatră, ferestre În relief și balcoane cu balustrade delicate de fier forjat, amplasată la jumătatea lui De Vere Gardens, o intrare largă și liniștită, care dădea În Kensington Gore. Adresa avea o notă de distincție care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Elena Marin Alexe pe roua din zori prin ceață poartă cu ele clipe nespuse de viață Prin soare timid sau pală de vânt furtuna se-atârnă de vis călare pe nor nebuna Trec vremurile pierdute în van pe cărări clipă cu clipă am sufletul plin de-ntrebări Tăcute umbre cutreieră timp prin jalea și jarul nestins vrând să culeagă uitarea Spre
Pierdute zile by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83300_a_84625]
-
unor infractori decât la tratamentul bolnavilor. Oricum, nu conta: trecuse bine de douăsprezece când Fiona fost chemată în cabinetul de consultații. Am așteptat afară, câznindu-mă să-mi păstrez o urmă de optimism în fața acestui mediu neîncetat descurajant: decorul grețos galben pal, automatul de cafea defect, care tocmai ne furase 60 de penny, haoticul sistem de încălzire (un enorm calorifer din fontă era încins, celălalt deloc; și din când în când țevile gâlgâiau, șuierau și se zguduiau vizibil pe lângă pereți, dislocând bucăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
prudent, În plicurile deschise, stătea doar În mijlocul Încăperii și se uita În jur. Camera ocupa aproape tot spațiul podului. Era umbroasă, liniștită, cu tavanul În pantă - o adevărată mansardă de scriitor, așa glumeau ele. Pereții erau zugrăviți Într-un măsliniu pal, covorul era unul veritabil turcesc, ușor ros. Biroul, ca al unui director de bancă, și scaunul turnant se aflau În fața uneia dintre ferestre, iar În fața alteia era o canapea din piele Învechită - pentru că Julia scria după cum Îi venea cheful, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mută încă, Apoi în cutia neantului nearuncă." Omar Khayam Bucătăria, o încăpere intimă și confortabilă, arată că aparține unor oameni destul de înstăriți, chiar dacă nu foarte bogați. Vesela și vasele de gătit, așezate în rafturi speciale, bine fixate pe pereții bleu pal, strălucesc de curate ce sunt. Numeroasele dulapuri și bufete sunt aranjate foarte practic, astfel încât și cea mai mofturoasă bucătăreasă să aibă la îndemână toate ustensilele necesare gătitului. În centrul camerei, o masă obișnuită, lungă și dreptunghiulară, este încadrată de scaune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Ieșită din balamale, ușa se prăbușește peste scaunul frânt și el în bucăți sub violența loviturii. Rafale lungi de automat ciuruiesc pereții, geamurile explodează și cioburi tăioase se împrăștie haotic peste dușumeaua fără covor a încăperii. Firimituri din tencuială galben pal cad peste mobilierul sfărâmat. Urmează o liniște încordată. Departe, se aud bubuiturile antiaerienei precum și huruitul gros al avioanelor. Gaie, să-i radem! N-am chef să dau ortu' popii sub bombe pentru doi păduchioși! spune cu voce subțire și rea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
se prăvălește abrupt. Din locul în care stau ascunși, se poate vedea panorama munților uriași și superbi. Soarele asfințește precipitat și culorile apusului explodează într-o diafană lumină roșietică care cuprinde tot cerul. Crepusculul colorat in nuanțe sângerii sau roz pal amestecat cu portocaliu inundă peisajul, până atunci mohorât, într-o ploaie de aur și pentru o clipă pădurea pare precum intrarea în Rai. Oh, ce splendoare! exclamă admirativ Romulus. Ai crede că norii au luat foc! Treptat, zdrobit sub căderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
angajat disciplinat al „patronului american”. Diplomația rusă a avut un comportament extrem de docil (n-a deranjat nici un moment inițiativele americane) și a lăsat impresia că joacă un rol de transmițător dinspre americani către sârbi, prezentându-le sârbilor, la Belgrad sau Pale, diverse variante americane care, din punct de vedere sârbesc, reprezentau tot atâtea propuneri de capitulare. Diplomații occidentali sunt de părere că Rusia a fost cel mai cuminte membru al Grupului de contact, sprijinind întotdeauna propunerile americane și germane, care au
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
se afla o sticlă lată cu parfum - etichetă străină, pe un macrameu cu Împletitură savantă. CÎnd deschisei ușa mînerul scrîșni; Ana aștepta În picioare, tăcută, fixă, Îmbrăcată Într-o rochie mov a cărei culoare se distingea molatic În lumina veiozei pale dinspre canapea. Mă apropiai fără cuvînt. Nici o tresărire, nici o cută a rochiei ei nu se mișca, poate e numai ideea despre Ana, gîndii speriat. Mă aflu În fața unei simple idei, Îmi vorbii, altfel cum se explică trecerea ei spre diafan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
capra șaretei. Veacul fluiera alături, nepăsător de cîte aveau să vină; el Îi simțea adierea În aerul rece de dimineață din primăvara acelui an, numai că nu-și dădea seama ce se Întîmplă, de unde venea adierea aceea altfel percepută decît pală, obișnuită a vîntului de dimineață. Calul, cu flori din lînă colorată pe frunte, prinsă de harnașamentul lustruit pentru Întîmpinarea anotimpului, alerga la trap, vioi, prin dislocările timpului, dînd impresia că aleargă spre un alt orizont, În timp ce Lung moțăia pe capra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]