3,449 matches
-
îl observa din ce în ce mai puțin, îl estompa, îi pierdea detaliile, făcându-l să semene cu o imagine văzută în colțul ochilor. Probabil cauza stării de nemulțumire interioară era tot avionul. E adevărat că era prezent și zbura, dar nu mai avea panglica legată de coadă. Zbura pur și simplu, făcând ture obișnuite și egale. Marea se spărgea mai departe de dig, norii alunecau grav până se prăbușeau în mare. Kristine căscă. Se întoarse tot căscând, cu ochii închiși. Făcu trei pași. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Își scoase ochelarii, lăsându-i să atârne, stingheri, pe lanț, sprijinindu-se, pe jumătate, pe sânii ei și cu cealaltă jumătate în aer. Purta un pulover închis în față, care are pretenții de jachetă, de un verde cenușiu, tivit cu panglică din material cu model bob de fasole, înfrumusețat cu nasturi aurii chiar și pe buzunare, care nu aveau nevoie de așa ceva. Elegant, dar confortabil. Arăta de parcă Woman’s Journal ar fi folosit-o ca model pentru schimbarea de stil la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
piei și cuști cu animale. În cele din urmă, solul începu să fie împins în jos de o mână gigantică, arborii deveniră hățișuri, clădirile din Santa Marta nu mai fură decât dreptunghiuri întunecate pe fond verde, iar sinuoasa și strălucitoarea panglică a râului San Pedro rămase în urmă, în vreme ce botul turtit lua înălțime și se îndrepta spre culmile cordilierei Anzilor, zimțată precum dinții de câine, pe cerul furios de un albastru-indigo. Privi rotirea elicelor, minuscula dâră de ulei ce se prelingea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Dachau; numele nu prea conta. După război, ele se Întorseseră În oraș, după ce supraviețuiseră cine știe câtor orori, și uite-le acum, aproape cincizeci de ani mai târziu, cum traversau Campo del Ghetto, braț la braț, fiecare cu câte-o panglică de-un galben sclipitor În păr. Pentru surorile Mariani, conspirația existase și cu siguranță văzuseră dovada răului omenesc, și totuși uite-le cum se plimbau În lumina bogată a soarelui Într-o după-amiază liniștită În Veneția, cu soarele Împestrițându-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
revistei La Gunoi!. Unele erau împachetate în foste cutii de fulgi de porumb, altele erau îndesate în rulourile de carton de la hârtia igienică pe care Jake le iubea așa de tare. Toate erau învelite în hârtie igienică și decorate cu panglici făcute din pungile sclipitoare de chipsuri. Dar părinții ei ar fi trebuit să le aprecieze, se gândea Alice supărată. Era datoria lor morală. Oare ei nu realizau cât de egoiști erau perpetuând o cultură materialistă acaparatoare și fără sfârșit care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
un sfert pământ. PĂmântul era valea În care se răsfira orășelul universitar, pe malul râului care dădea numele orășelului. la orizont se Înșira un șirag vesel de munți, În diferite tonuri de albastru, nu prea Înalți, pe care se desfășurau panglicile albe ale pârtiilor de schi, dincolo de care apunea soarele. Cu cât priveam mai mult, cu atât vedeam mai puțin din ceea ce era afară. mi se părea că multe lucruri Începeau să-și schimbe Înțelesul. Știam că acestă nouă Înțelegere e
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
un sfert pământ. Pământul era valea în care se răsfira orășelul universitar, pe malul râului care dădea numele orășelului. La orizont se înșira un șirag vesel de munți, în diferite tonuri de albastru, nu prea înalți, pe care se desfășurau panglicile albe ale pârtiilor de schi, dincolo de care apunea soarele. Cu cât priveam mai mult, cu atât vedeam mai puțin din ceea ce era afară. Mi se părea că multe lucruri începeau să-și schimbe înțelesul. Știam că acestă nouă înțelegere e
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
să se așeze la masă cu Stefan Zweig. Mă salută însă cînd trece pe lîngă mine, n-a uitat evident că noi i-am furnizat începutul pentru Ulise. Intrarea în cafenea este ornată cu nesfîrșite serpentine roșii, ca și cum ar fi panglica unui cadou oferit cuiva cu ocazia unei aniversări. Max Frisch tocmai desface o sticlă de șampanie. Din păcate, cei o sută de ani care au trecut peste această venerabilă instituție nu se prea simt în decorul dinăuntru. Nu știu de ce
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
trasat, ai tăiat arborii aflați în calea bulevardului. Ți-ai construit bulevardul cu numele tău în numai 122 de zile, după ce ai învățat să conduci un buldozer. L-ai inaugurat după toate regulile, în cadru festiv. ai tăiat tu însuți panglica roșie. S-a aplaudat, s-a băut șampanie. te-ai ocupat apoi de Justiție. ai dat jos de pe pereții palatului ducal toate tablourile care reprezentau grupuri de oameni. Le-ai judecat și le-ai condamnat la închisoare. Celulele închisorii municipale
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
oglinzi mobile și cu multe sertare. În fața ei se vedea un scaun rotativ de pian. Sertarele de la toaletă și de la dulapul de haine erau trase afară în felurite grade, și-n ele se vedeau, ca niște intestine colorate, ghemuri de panglici, cămăși de mătase mototolite, batiste de broderie și tot soiul de nimicuri de fată. Cutii de pudră numeroase, unele desfundate, flacoane de apă de Colonia destupate erau aruncate în dezordine pe masa de toaletă, ca într-o cabină de actriță
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de mâini și-l tîrî în goană prin curte, și apoi, răpăind pe scară în sus, până la odaia ei. Acolo, fără nici o jenă, își trase peste cap rochia ușoară de casă, rămânând într-un jupon prins de umeri cu două panglici, și îmbrăcă rochia albă de tul. Părea un fluture alb care mișcă ușor din aripi. Ea facu câțiva pași de menuet, fluierând o melodie, apoi, ținîndu-și cu mâinile îndepărtate capetele rochiei, facu o reverență adâncă în fața lui Felix. Uitîndu-și de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nedumerit, neghicind bine identitatea lor. - Ia să te văd dacă ești perspicace! zise Otilia. Care sunteu, și care ești tu? Felix fu surprins să nu se recunoască în băiat, al cărui păr, de altfel, era dat peste urechi cu ajutorul unei panglici. - Asta ești tu, lămuri Otilia, arătând pe fată, și ăsta sunteu, și puse degetul pe băiat. G. Călinescu Într-adevăr, fata cu părul lung, cam bălai, și cu rochie cu platcă, garnisită cu dantelă, avea trăsăturile lui, îndeosebi nasul drept
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Călinescu Într-adevăr, fata cu părul lung, cam bălai, și cu rochie cu platcă, garnisită cu dantelă, avea trăsăturile lui, îndeosebi nasul drept. Bizară fantezie a părinților, de care Felix își reaminti vag. Știa că avusese părul lung, înnodat în panglici, până la vreo trei-patru ani, și că purtase adesea rochie. - Ce caraghios! râse Otilia și se pregătea să facă cu uncreion chimic mustăți ipostazei sale din fotografie. - De ce vrei s-o strici? îi reproșă Felix. E o amintire. - Ah! privi Otilia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Otilia aici în odaie, decât lângă fata însăși. Otilia îi dădea din când în când mici însărcinări, când pleca în oraș, pe care începuse a le aștepta cu nerăbdare și a le provoca. Nu scăpa uneori de reproșuri amicale. - Felix, panglica e prea deschisă, nu ești tare în nuanțe. - Mă duc s-o schimb.-Aș! O dau lui Titi să mi-o zugrăvească, și, dacă nu plouă, merge. Să vezi ce încîntat e! Într-adevăr, Titi lua panglica foarte serios și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
reproșuri amicale. - Felix, panglica e prea deschisă, nu ești tare în nuanțe. - Mă duc s-o schimb.-Aș! O dau lui Titi să mi-o zugrăvească, și, dacă nu plouă, merge. Să vezi ce încîntat e! Într-adevăr, Titi lua panglica foarte serios și, cu devotament, o trata în acuarelă, expunînd-o puțin la soare. Lui Felix, aceste servicii i s-ar fi părut o concurență neleală, dacă Otilia n-ar fi privit pe Titi cu ironie. În schimb, Otilia răsplătea pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
care scârțâiau, și se dezbrăcă numaidecât. În pat își aduse aminte din nou de Georgeta, fiindcă venea din alt pat, dintr-al fetei. Imaginea sănătoasă, lucioasă, cu dinți de porțelan a Georgetei râse de toate planurile lui austere. Ședea cu panglica cămășii puțin căzută și cu o mână albă pe umărul său și-i spunea: "Vezi ce ingrat ești?! Ți-am oferit ceea ce mulți ar dori, călcând o avere G. Călinescu în picioare sau stricîndu-mi viitorul. Am făcut din tine, studențaș
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fond poezia, o găsea prea prețioasă, dar pricepu prin ea reveriile Otiliei, tumulturile ei tăcute de fată. Pe marginea mesei zări un degetar și o păpușă de stofă. Din paginile volumului căzu un mic ac de păr ondulat și o panglică verde. Otilia îi apăru ca o ființă fragilă, suferind la o muzică prea tare, ca o floare respirând în întuneric umiditatea. O fată care citea astfel de fluidități nu putea fi o ființă diabolică, ci contemplativă, victimă a oricărei mișcări
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
terasele blocurilor din cartierele deocheate Pantelimon și Colentina, pe deasupra cărora se promenada, nu mai pridideau să se ivească, la intuiție, țațe felurite, gătite ba în papuc cu talpa moale și capișonul de pluș, ba în rochițe de casă cu panglici și șiretlîcuri, în halate bălțate din crep înflorat, cu agrafe și piepteni botoși, zburătăciți prin conciurile sfărâmate, aținîndu-se în mână ba cu bătătorul de covoare, ba cu levata, schimonosindu-se ca și cum s-ar fi nimerit prin preajmă doar pentru a
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-și chestioneze iubita dacă a exhibat, sau nu, un mic zgomot intestinal. Ei, uite că tu ai întrebat- o! Și cum a reacționat prietena ta? - Dânsa, ofuscată, mi-a expediat bareta ei dureroasă în burtă... Eu, îndatoritor, i-am răsucit panglica fermoarului la spate. Mă pregăteam s-o servesc și din upercutul meu la ficat, când zgomotul incriminat s-a auzit pentru a treia oară. De data aceasta, suficient de aproape pentru a-mi da perfect seama că zgomotul era emis
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-se, felul doi ți-l vor turna într-un alt sufertaș. 129 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Fata era tot acolo. - Te rog, spune-mi și mie, îi spuse. Te rog, spune-mi și mie, cum o cheamă pe panglica ta? Bănuia el că, după un timp, fata o să-și desfacă din pleoape. - ...O cheamă Ursula. Stătea dreaptă, cu umerii slabi, de pui de Gostat, trași înapoi și nu mai mișca. Băiatul trecu chiar prin fața ei, o atinse cu țoala
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
arăta acum, ca o varză, de un cârlig al uneia dintre coloanele magazinului "Romarta Copiilor". Se întoarse la fată. - Minunat! Uite, și-acum răspunde-mi și la cealaltă nimicitoare întrebare. Ascultă-mă!... Cum te cheamă?... Sau cum o cheamă? - Cine?... Panglica? - Păi, da!... Vezi?... Asta vroiam să-ți spun. A găsit-o un prieten. Se făcea și mai cald. Din cinci în cinci secunde, pânza oceanului îl lua la țintă. Celestin țopăia, scăpând de un val, se cățăra pe bordura vitrinei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
astea, reușeai cu siguranță să-ți înghiți limba. La început nu respirai. O țineai tot așa câteva minute bune, iar în secundele de dinaintea leșinului (și foarte probabil ale morții), aveai șansa enormă de a-ți închipui oricâte corăbioare și panglici. Toți cei care trecuseră prin asta, iar acum, de pe alte tărâmuri, se îmbulzeau la ședințele de spiritism să-ți zgâlțâie masa, mărturiseau că stilul acesta de sinucidere fusese înfiorător de șocant. Meritase. Așa că puștoaica intrase în ultima ei stație la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-și întinde rădăcinile către râu; nu se teme de căldură, când vine, și frunzișul lui rămâne verde; în anul secetei, nu se teme, și nu încetează să aducă roadă..." - Unu! rosti cu o voce educată, de doctor, Ho diábolos. - Pe panglica mea o cheamă Ursula, turuia fata. Te-ai încumeta să ghicești și cum o cheamă pe șuvița mea? Dar băiatul nu mai percuta. N-o auzea și zâmbea obosit. 151 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI iar pe dobitoc, adică
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
galben pentru a fi sloboziți în niște încăperi strâmte, de uluci spoite, putîndu-se foarte bine nimeri a fi ori bordeluri, ori lepozerie. Iar pehlivanii turci își jucau GIAMALA. O momâie uriașă, alcătuită, pe dedesubt, din cercuri din tablă. Împodobită cu panglici colorate, țoale fistichii, oglinjoare și săculeți cu farmece. Care, dacă te plesnea peste fălci cu niște lănțișoare descântate, până în trei zile, picai. Ori într-o chiverniseală turbată. Ori în coșciug, din patru surceluțe împuțeai. Zbura și has-Satan, cam într-o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
i-a arătat până și locul de unde era obligatoriu să decupeze. Cu mâinile sale a condus mâinile bineintenționatului domn, când micul domn n-a avut nici vlagă să agite pălăriuța... Era o pălărie obișnuită, tip borsalină, cu o calotă semicirculară, panglică roz și, poate, soarta ne va îngădui, vreodată, ca măcar ea să fie recuperată. Apollinaire, Daumier, Picasso, Bunuel sau Dali, cine au fost la început toți acești neisprăviți, cu privirile nătânge, cu nădragii sparți în șezut, guralivi, și cu degețelele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]