9,678 matches
-
a devenit alunecoasă În pumnul agitat. Am continuat puțin, dar nu s-a mai Întâmplat nimic. Poate că tocmai „terminasem“, ca fetele despre care Anton spunea că „termină“ dacă le gâdilai destul? Cu mândrie, mi-am băgat chestia dureroasă În pantaloni și am schițat În oglindă un gest triumfător. În sfârșit, după doisprezece ani, trecusem de linia de sosire! Aplauzele imaginare m-au Însoțit până În camera de zi. Ca de obicei, maică-mea Își Întinsese stofele pe masă. Foarfeca mare crănțănea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
am lipit pe corp, acolo unde am considerat necesar, iar sticla am pus-o pe masă. Din șifonierul din hol am recuperat ultima pereche curată de chiloți și cămașa scorțoasă, aproape nefolosită, pe care o cumpărasem pentru cina cu Dora. Pantalonii de la costumul de rezervă erau Înghesuiți sub saltea. Îmbrăcat În haine noi, mi se părea treptat posibil să redevin uman. M-am Întors În bucătărie unde apa pentru cafea Începuse să fiarbă zgomotos dar statornic. Mi-am pescuit țigările din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ăla din piele. Crezi că-l folosea la călărit? Trebuie să fi fost foarte incomod cu gulerul ăla țeapăn și cu fără nimic să acopere partea superioară a corpului. Doar o curea subțire Între sâni. Să nu mai vorbim de pantaloni! Acoperiți În față, dar despicați În spate, ca două forme de tăiat fursecuri. Presupun că Îi plăcea să simtă șaua cu fundul gol. Și-a Întins mâinile Înainte, imitând o mișcare obscenă cu abdomenul. Presupun că voia să demonstreze că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
aruncat pachetul de Moslem pe masă. — Chibritul e dincolo. Am arătat cu degetul, târându-mă Înapoi. După ce Își aprinse țigara, Anton Îmi povesti că cercetase tot apartamentul. Într-un final, În hol a dat peste clamele cu care Îmi strângeam pantalonii când mergeam cu bicicleta, sub ziarul de pe masa din fața oglinzii. Nu-mi aminteam să le fi lăsat acolo, dar când le-a pescuit din geantă, mi-am dat seama că nu memoria slabă era cea mai urgentă problemă a mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
se Întindea de la vârful nasului până la panta bărbiei. — Doriți să dați o declarație? Manetti părea mulțumită de superioritatea sa afișată ostentativ. Acum era rândul meu să demonstrez că am situația sub control. Ciupind cu grijă ce mai rămăsese din pliul pantalonilor și Încrucișându-mi picioarele, mi-am ridicat țigara cu o privire Întrebătoare. Doamna inspector mă așteptă să aprind, apoi adăugă: — S-a Întâmplat ceva? Am tras aer În piept și, Încercând să-mi Înving inima disperată, m-am Întrebat dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mult situația. Până la urmă am mărturisit că, sincer să fiu, Dora și cu mine plănuisem să ne vedem vinerea trecută. Dar, până la urmă, Întâlnirea noastră n-a mai avut loc (mi-am amintit plin de recunoștință de clipsurile de prins pantalonii, ascunse În ultimul sertar de acasă. ) Întâmplător, trebuia să termin un articol. Scuarul, Chérie, sergentul Vogelsang... — Dar sunt sigur că Inspectorul Wickert v-a relatat despre toate aceste - cred că le numiți circumstanțe - atenuante? Manetti nu părea nici acum mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Sănătății era Alexander Knisch, Înregistrat la poliție, dar un Anton fictiv? Când Dora a sosit În acea după-amiază de februarie, Înfofolită Într-o haină de damă elegantă, cu o boa de vulpe, dar Îmbrăcată dedesubt ca un școlar (bleizer și pantaloni, pantofi de piele cu tocuri spaniole), i-am explicat că Încercam să-mi termin tema. Mi-era clar că ar fi meritat să completez paleta lui Froehlich cu Încă o nuanță, două. Totuși, eram curios dacă faptul că nu port
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mai era o fată care obișnuia să vină cu mine. Chiar venea. Adele, așa se numea. Eram cam de aceeași statură și ne Împrumutam hainele tot timpul - chiar dacă Adele era cu câțiva ani mai mare și mai târziu a preferat pantalonii. Când Îmi țineam tivul cu bărbia, Încercând să-mi dau seama ce făcea, de obicei prietena mea era pe picior de plecare pe ușa din spate. Dora Îmi povesti că angajații de la bucătărie zâmbeau și o Întrebau dacă are de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
puteam să dovedesc era faptul că nu fusesem pe la Dora mai devreme În aceeași după-amiază. Din fericire, poliția părea să creadă În continuare că ea murise În noaptea aceea, târziu. Și noroc că Anton Îmi recuperase cleștișorii de bicicletă pentru pantaloni chiar la timp. Dar nici măcar prietenul meu n-a fost În stare să șteargă intrarea aceea incriminatoare din agenda Dorei: „AK 6 p.m.“. Poate ar fi mai bine să mărturisesc? N-a trebuit să meditez prea mult la opțiunile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
sub care și-a ascuns capul. Mai trecură câteva minute goale. Eram pe punctul de a da un șut În pat când, Într-un final, prietenul meu se Întoarse, se ridică și, scărpinându-și un picior cu celălalt, căscă satisfăcut. — Pantalonii, te rog. Obosit, indică cu bărbia spre scaunul pe care stăteam. M-am ridicat, ca să-i poată lua. După ce bătu pe genunchi și o pereche de șosete Întărite de murdărie și localiză și cămașa pe care am aruncat-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
omis să-l menționez a fost suspiciunea mea crescândă, că Dora avea o bucată de film pe care o primise de la Karp și care se pare că avea de-a face cu trecutul ei. Din moment ce Anton Îmi recuperase cleștișorii pentru pantaloni, nu vedeam nici un motiv ca să-l implic pe partenerul meu În acest caz mai mult decât era necesar. — Cu toate grijile astea pe cap, mă scuzi și tu c-am uitat să-ți aduc haina? Acum stăteam În restaurantul pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Am Înlăturat o crustă care mi se Încurcase În păr și apoi m-am pieptănat. Câteva minute mai târziu, lustruindu-mi pantofii cu o bucată de perdea, mi-am propus să nu uit ceea ce tocmai am trăit. Mi-am găsit pantalonii pe care-i băgasem sub saltea și mi-am mai vârât câteva lucruri În buzunar. Anton nu mi-a spus când se Întoarce, doar să las ușa descuiată, cu cheia În yală, pe dinăuntru. Dacă suspiciunile mele erau corecte, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
frunzișul des. Chiar când mă gândeam să iau ziarul, un muncitor de pe șantierul din scuar dădu la o parte ramurile grele și Își făcu apariția. Când m-a observat și-a tras fermoarul de la șliț și, ștergându-și mâinile pe pantaloni, bâlbâi: „Vei vedea...“ Dând un picior dezinteresat În direcția lui Chérie, Își recuperă Völkischer Beobachter-ul și pătura, apoi plecă. Am Încercat să atrag atenția câinelui stupid al lui Heino, care adulmeca tufișurile. Dar fiindcă nu părea să mă fi recunocut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
la etajul patru. Ușa mea era Întredeschisă și tocmai mă pregăteam să intru, curios, când un tunet asurzitor tulbură toaleta dintre apartamentul meu și al vecinului. Fostul sergent de la garnizoana din Potsdam apăru imediat. Ținându-se c-o mână de pantalonii de pijama, cu cealaltă domnul Vogelsang Își mângâie ușor părul rar. L-am apucat de sub braț. Se sprijini de mine reținut, târșâindu-și picioarele spre locuința lui, cu spatele aplecat și pași mici. — Ne Îndreptăm spre front, ă, Knisch? Cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
zgomotoasă. Oricine ar fi fost, se urina destul de mult. La intervale regulate, Își apropia picioarele târșâindu-le, poate, pentru a nu picura pe jos. N-am fost scutit nici măcar de Împroșcăturile scurte de la sfârțit. Până la urmă, persoana se Încheie la pantaloni și Începu să cânte, dând drumul la robinete. Peste câteva minute, după ce s-a șters și a amuțit brus, am băgat de seamă disperat că pantofii mei rămăseseră pe jos. Trecu un minut Îngrozitor, vertiginos, apoi intrusul necunoscut Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cântecel stupid. Mi-am Închis geanta rapid, am descuiat ușa și, spre ușurarea mea, am descoperit că Îmi aruncasem pantofii sub chiuvetă. Salvat de propria neatenție. Aplecându-mă să Îmi recuperez Încălțămintea, am mai observat ceva: se pare că În pantaloni era mai ușor să Îndoi genunchii, decât În fustă. Strecurându-mi picioarele În pantofi, devenisem iarăși mai Înalt cu patru centimetri decisivi, deși de data aceasta mă Îndoiam că mă vor duce până unde speram să ajung. Regretând că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și dă jos hainele de oraș năclăite, în care a umblat toată ziua după datornici, și își pune costumul de baie. Eu îi duc prosopul în timp ce el clămpăne pe stradă, spre plajă, în pantofii cu șireturile desfăcute. Am pe mine pantaloni scurți curați și o bluză imaculată, sarea din apa oceanului am dat-o jos la duș, iar părul - părul de copil, neintrat în faza sârmoasă, încă moale și ușor de aranjat - e lins și pieptănat frumos, cu cărare. Promenada de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ți jos nădragii ăia de bumbac, Alex, și pune pe tine ceva ca lumea. Nu-s nădragi, sunt blugi Levis. — Azi e sărbătoarea Rosh Hashanah, Alex, și tu-mi umbli îmbrăcat în salopetă! Treci imediat și pune-ți cravată, sacou, pantaloni și cămașă curată și arată-te în lume ca un om. Și pantofi, musiu, pantofi de piele. — Cămașa e curată... — Ah, o cauți cu lumânarea, maestre. Ai paisprezece ani și crede-mă că nu știi tot ce trebuie să știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ea varsă lacrimi pentru șase milioane de oameni sau așa ceva, pe când eu mi le vărs numai pentru propria mea persoană. Sau cel puțin așa cred. Mort după pizdă Ți-am povestit cumva că la cinșpe ani am scos-o din pantaloni și mi-am luat-o la labă în autobuzul 107, în timp ce mă întorceam de la New York? Avusesem o zi minunată, mulțumită soră-mii și lui Morty Feibish, logodnicul ei - fusesem la un cuplaj pe stadionul Ebbets, iar apoi am luat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
stăm să ne gândim. Pasagerii ațipiseră deja în marea lor majoritate încă înainte de-a ieși din Tunelul Lincoln - inclusiv fata de pe scaunul de lângă mine, cu fusta ei de postav scoțian, de ale cărei pliuri începusem să-mi frec cracii pantalonilor mei reiați - și, până să-ncepem urcușul spre autostrada Pulaski, o țineam deja strâns, în pumn. Ținând cont de satisfacțiile deosebite ale zilei, ai fi putut crede că îmi căpătasem porția de plăcere și că făcălețul era ultimul lucru la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
le găsești înhămate la un plug pe un ogor colburos. Numai în America, Rabbi Golden, își platinează aceste țărănci, mamele noastre, părul la vârsta de șaizeci de ani și se fâțâie de colo-colo pe Collins Avenue din Florida, îmbrăcate-n pantaloni pescărești și cu gulere de nurcă la gât - dându-și cu părerea în legătură cu toate subiectele cu putință. Nu e vina lor că au fost dăruite cu un har precum graiul - știi, dacă ar putea vorbi, vacile ar spune niște idioțenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de pe un vapor lovit de scorbut. Am înnebunit de vreau să intru acolo? Dumnzeu știe cu ce boală mă pot pricopsi de pe scaunele alea! — Intră totuși, dă-o-n mă-sa de boală, mă îmboldește maniacul care vorbește în microfonul pantalonilor mei bufanți, nu-nțelegi ce-o să vezi acolo, înăuntru? Zambilica unei femei. — O zambilică? — Da, toată, fierbinte și umedă, gata de măciuci. Da’ o să mă căptușesc cu un sifilis numai dac-ating biletul. O să-l iau pe tălpile tenișilor și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cu ochi violeți, care avea supremul dar goiș, curajul și priceperea de a încăleca și călări un cal (în loc să aibă unul înhămat la căruță, ca telalul al cărui nume l-am moștenit) - cine ar fi crezut că această călăreață cu pantaloni de jocheu și dicție perfectă era moartă după seminția noastră tot atât pe cât eram noi morți după ea? Căci știi ce era Mike Todd? O copie nereușită a unchiului Hymie! Cine să știe că secretul care descuie inima (și fofoloanca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cu Fifty-second Street, când ești de-acum pe cale să-ți pierzi credința în existența unei făpturi așa cum ți-ai imaginat-o până-n al treizeci și doilea an al vieții tale, iat-o răsărindu-ți înainte, poartă un costum ocru cu pantaloni, încearcă să oprească un taxi - e zveltă, cu părul negru, bogat, cu trăsături delicate care îi dau un aer iritat, și cu un cur absolut fantastic. De ce nu? Ce-am de pierdut? Și, la o adică, ce-am de câștigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Asta mi-ar lipsi, cu o mamă ca a mea! S-ar pune pe dat din meliță la nesfârșit. — Alex, ce-ascunzi sub talpă? — Nimic. — Alex, te rog, am auzit clar cum a căzut ceva. Ce ți-a căzut din pantaloni, ce-ascunzi sub talpă? Din pantalonii tăi de ocazie! Nimic! Pantoful! Dă-mi pace! — Tinere, ce-ncerci să... o, Doamne! Jack! Vino-ncoa’ repede! Uite, uite-acolo, pe jos, lângă pantoful lui! Tata dă buzna din baie în bucătărie, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]