2,818 matches
-
cu șeful ăsta de-am fost, cu Enache. C-ăsta m-a scăpat. Dacă nu mă scăpa ăla, mă omora în noaptea aia. M-a legat de puț, m-a legat cu sârmă din aia groasă. M-a legat de parul de la puț, de cumpăna aia. De mâini și de picior. Cu sârmă de mâini și de picioare, cu sârmă de baloți. Păi, eu cum era să scap? (Râde.) Șeful de post mi-a dat drumul. Că s-a-ntâmplat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
atât am furat și i-am spus: „Nicule, scoate-le ca să nu o iau razna, c-o iau razna repede“. El n-a înțeles și-am luat o rangă. Și atâta bătaie i-am dat pân-a murit. Cu un par... L-am bătut cu un par, până l-am făcut zob, și, după aceea, cu dale d-alea de cărămidă. I-am dat în cap până s-a dus. Aveam chef să-l bat, dar omul a zis să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
spus: „Nicule, scoate-le ca să nu o iau razna, c-o iau razna repede“. El n-a înțeles și-am luat o rangă. Și atâta bătaie i-am dat pân-a murit. Cu un par... L-am bătut cu un par, până l-am făcut zob, și, după aceea, cu dale d-alea de cărămidă. I-am dat în cap până s-a dus. Aveam chef să-l bat, dar omul a zis să-l las în pace, că altfel o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Toma a aruncat-o pe el. Și, bineînțeles că m-am apucat eu de el. Eu și cu ăstălalt, Sandu. Și-atâta bătaie i-am dat, dar câtă bătaie i-am dat! Nu s-a mai trezit. Pumni, picioare, cu parul. Și asta i-a fost fatal. Am vrut atunci să-l omor și pe Toma, pentru că știa de Măgura. Ce făcusem eu, făcuse și el. Poate făcuse mai mult ca mine. Și, după ce-am terminat cu el, am vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
că și noi avem nevoie de bani...dar eu zic, lucrarea care o am eu e pentru mult timp, poate stau toată viața acolo unde mă duc eu acolo. Am lucrare mare. Ce fac, iau lighianul și-l îndoi, iau parul și o termin. Mă scol pe la ora două și zic pune și tu de mâncare. Era țeapănă. O duc în fundul grădinii, la vreo sută și ceva de metri, pe unde se aruncă cocenii, vitele și i-am dat foc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
revistei Zwrotnika, avînd - prin virulența și eficiența sa polemică - un rol important în viața culturală a Poloniei anilor ’20. Pentru o bună introducere în problema avangardelor central și est-europene, v. Les avant-gardes littéraires au XX éme siècle, vol. I, publié par le Centre d’Étude des Avant-Gardes Littéraires de l’Université de Bruxelles sous la direction de Jean Weisgerber, Akademiai Kiado, Budapest, 1984, pp. 193-211. O discuție comparativă din unghi teoretic asupra fenomenului în Bojtar Endre, 2004, „The Avant-garde in East-Central
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Céla créve les jeux. Et comme il parraît être un des lecteurs on ne put plus dégustatifs des publications de cette époque 1915-1918 m. Crével doit nécessairement se rappeller que L’Aventure Céleste de M. Antipyrine a été entièrment ilustreé par Marcel Ianco. Insatisfacției provocate de insuficienta (re)cunoaștere în afară a artiștilor novatori din România îi corespunde o reacție similară față de cazul artiștilor români consacrați în străinătate, dar ne(re)cunoscuți în țară. O notă din nr. 49 al revistei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
personală, fără vreo referire la eventualele dificultăți din țară. Capitolul VIII. Între extremele politicii europene. O „avangardă estetică” În termenii sociologului francez Robert Estivals (v. „Schémas pour l’Avant-garde“, în Les Avant-gardes Littéraires au XXe siécle, vol. II THÉORIE, publié par le Centre d’Étude des Avant-gardes Littéraires de l’Université de Bruxelles sous la direction de Jean Weisgerber, Akademiai Kiado, Budapest, 1984, pp. 1085-1120), prima avangardă românească (formată în jurul revistelor Contimporanul, Punct, 75 HP, Integral) este o avangardă estetică, „secularizată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
exclude Sfințenia eului, pentru că e revoluția mea”. Oarecum pe aceeași linie, într-un amplu comentariu publicat la rubrica „Notițe” a numărului 12 (Les surréalistes et la revolution. La révolution et les intellectuels. Que peuvent faire les surréalistes? Position de la question, par A.D., Paris, 1926, André Breton: Légitime defense, dans La Révolution surréaliste, no. 8, dec. 1926), Benjamin Fondane aduce una dintre cele mai importante contribuții teoretice autohtone în problema raporturilor dintre suprarealism și comunism. Pornind de la un punct de vedere poetico-metafizic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
1998 Fundoianu, B., Imagini și cărți din Franța, Editura Socec, București, 1922 Fundoianu, B., Imagini și cărți, ediție de Vasile Teodorescu, studiu introductiv de Mircea Martin, traducere de Sorin Mărculescu, Editura Minerva, București, 1980 Fundoianu/Fondane et l’Avant-garde, ed. par Petre Răileanu et Michel Carassou, Fondation Culturelle Roumaine, Bucarest, 1999 Futurisme et futurismes, sous la direction de Pontus Hulten, Le Chemin Vert, 1986 George, Alexandru, „O legendă”, în vol. Semne și repere, Cartea Românească, București, 1971 Gourmont, Rémy de, Eseuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vreodată îndrăgostit, de exemplu? O fi iubit cu pasiune pe cineva? — Gaston, ai o iubită? — Iubită? — Da, o fată care să-ți placă. Gaston ridică ochii din farfurie și strigă: — Te iubesc pe tine, Tomoe. Parcă o lovise cineva cu parul în moalele capului. Tomoe se strâmbă fără să vrea și închise ochii. Bineînțeles că realizase imediat că omul acesta nu știa înțelesul exact al cuvântului „iubire“, așa cum îl folosise ea. Și totuși s-a înroșit toată. — Nu asta vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cu Elizabeth Hurley, doar că Într-o versiune mai blondă. Iar Amy reprezintă accesoriul perfect. Poartă o foarte frumoasă rochiță de modă veche, cu imprimeu de trandafiri, și stă rezemată Într-un cărucior Bugaboo Frog, ultimul model de pe piață. Amîndouă par a fi pășit printre noi direct dintr-o reclamă. Chiar cînd ajungem lîngă ele, Trish și Gregory sosesc și ei de undeva, din stînga. Trish e Îmbujorată toată, Încercînd să Împingă căruciorul, să țină un braț de haine și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
și omoplații sub palme și mă cutremur. Dumnezeule, oare chiar nu sînt pregătită pentru asta? — Ești bine? — Poftim? Cu o tresărire, mă reîntorc cu picioarele pe pămînt, după ce, În fantezia mea, nasturii de la bluză Îmi fuseseră descheiați aproape În Întregime. — Pari a fi „dispărut“ pe undeva, departe. Îmi cer scuze. La dracu’, de ce roșeșc iarăși? Mă gîndeam doar la faptul că ar fi bine să mă Întorc acasă curînd. Dădaca, Înțelegi? Vinovăția mă face să turui ca o moară stricată. — Locuiești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
fi dus, reîncepea pădurea, la liziera căreia grohăiau turme de porci. De-a lungul străzii ce trecea la o săgeată de arc de curte se aflau casele arimanilor, la oarecare distanță una de alta și toate împrejmuite cu garduri din pari, crengi și nuiele împletite. Aceste ocoluri, deasupra cărora se cățăra volbura și hameiul, nu erau făcute de longobarzi ca să se apere, ci fiindcă nu le plăcea să trăiască prea aproape și nici în locuri deschise. În imensa pădure ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
timid. Făceam baie, mâncam ceva și urma o scurtă cavalcadă pe unul dintre caii lui Faroald. Începeam apoi lecțiile de citit și de scris cu Rotari, și, imediat după asta, el mă instruia pentru luptă sub comanda lui Gundo, despicând pari și străpungând împletituri de trestie. O alergare până la marginea așezării, apoi o nouă baie spre asfințit și cina la căderea întunericului. Așa că, seara, mă prăbușeam în pat de oboseală. Uneori adormeam fără să mă mai dezbrac și mă trezeam dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Călătoria de întoarcere s-a dovedit a fi anevoioasă încă de la primele două mile. Drumul era mlăștinos, străbătut de nenumărate pârâiașe, revărsându-se din gropile pline ochi de apă. După patru mile, trecând noi de o răscruce marcată cu un par dat cu păcură, ne-am dat seama că nu mai puteam înainta. Apa și nămolul nu ne dădeau voie să vedem unde era făgașul drumului. Ariald a mers înainte câteva zeci de pași, dar calul necheza de zor, scutura din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o parte și de alta a drumului, și în țăruși se clătinau trupuri de oameni spânzurați, unii mai de curând, alții deja intrați în putrefacție și rămași care fără mâini, care fără un picior. Mai erau și o groază de pari având în vârf capete tăiate și părți de corp sfârtecate. Apa nemișcată din canale și din șanțuri răsfrângea acele trofee. După această priveliște s-au ivit zidurile masive și numeroasele turnuri ale cetății, cu greu ascunse de zăgazul ridicat în contra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a dispărut într-o odăiță în spatele bucătăriei. În sfârșit, mi s-a adresat cu un surâs: - Vinul, mâncarea și patul de dormit pentru voi sunt incluse în preț. A făcut un semn către un fecior al său, poruncindu-i: - Opt pari, ascuțiți la meserie. S-a adresat apoi unui alt fecior: - Mergi la Frediberto, cel cu via, și spune-i să-ți dea vin. Noaptea ne-am petrecut-o în atelier, și, înainte să ne culcăm, Gundo a fost curios să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fierar, și chiar asta trebuia să fie, fiind el bine croit în umeri și având mâini mari, bătătorite și puternice. Vorbea iute, și privirea îi era fioroasă. Ne-a întrebat câte roți avea carul pe care-l comandaserăm și câți pari trebuia să aducă. Nu s-a arătat încântat de răspunsul meu, și, când l-am întrebat unde erau ceilalți, mi-a zis că se aflau acolo unde trebuiau să se afle. - Spune-mi mai bine ce trebuie să facem, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
drugi și au ridicat ceva semănând cu o spânzurătoare. Dar Romilde nu era sortită să moară cu gâtul în ștreang, nici de țăruș și nici de curea. Sub drugul orizontal era o gaură încă goală. Au înfipt în ea un par neted, înalt de cinci coți și lat de patru degete, foarte ascuțit la vârf. L-au fixat în pământ bine de tot, întărindu-l și cu ceva pietre. Pe Romilde au legat-o de mâini cu frânghii pe care le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ori pe buci cu o trestie. Romilde și-a revenit și a început din nou să se agite și să țipe, dar destul de slab. Au lăsat-o să lunece jos încet și, cu cât se zbătea mai mult, cu atât parul intra în ea, despicând-o. Când sângele a început să curgă pe lângă lemn, vaietele erau atât de slabe, de parcă nu se auzeau. Când cel puțin o jumătate de cot a pătruns în ea, un spasm a cutremurat-o din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mișcat un deget, și călăii au slăbit brusc frânghiile, după care a fost trasă cu toată puterea în jos de brațe. S-a auzit un zgomot sec, ca și cum s-ar fi rupt pe neașteptate un ham, și vârful însângerat al parului s-a ivit prin spinarea lui Romilde, la nivelul gâtului și al omoplatului stâng. Corpul, după ce s-a curbat, s-a făcut moale, alunecând încet în jos de-a lungul parului: ghemuit în pulbere și sânge. Atunci mi-am amintit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
rupt pe neașteptate un ham, și vârful însângerat al parului s-a ivit prin spinarea lui Romilde, la nivelul gâtului și al omoplatului stâng. Corpul, după ce s-a curbat, s-a făcut moale, alunecând încet în jos de-a lungul parului: ghemuit în pulbere și sânge. Atunci mi-am amintit de profeția lui Garibaldo și mi-am acoperit fața cu mâinile. A fost lăsată acolo, și la scurtă vreme a fost acoperită de muște, iar câinii fugiți din oraș s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Stiliano. O dreptate tare tristă, de data aceasta, mi-a răspuns și s-a dus să stea de vorbă cu Grimoald și cu Rodoald. Ajunși aproape de Campi Sacri, ne-au lăsat cu care cu tot într-o poiană plină de pari dați cu smoală și cu caii, cărora le-au luat însă șeile. După ce s-au spălat într-un pârâu, s-au dus pe jos să-și săvârșească ritualurile. O mulțime tăcută își urma regele. Doar șase oameni au fost lăsați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
căcăreze de oaie într-alta. Turma trecuse pe-acolo de curând, căci boabele alea negre erau moi și umede. Am luat-o de-a lungul potecii, și cam după o milă am simțit miros de fum. Coliba de trunchiuri și pari se afla în a doua poiană, unde pășteau vreo treizeci de oi în preajma unui pârâu. Doi câini mari ne-au întâmpinat lătrând. Trebuie să fi arătat ca niște morți pe picioare, dar femeia care a ieșit din casă nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]