1,125 matches
-
oferi câteva argumente. Relațiile sintagmatice se desfășoară pe axa contiguității și sunt condiționate de caracterul linear al semnului (prin semnificant) și al enunțului lingvistic. Saussure considera raporturile sintagmatice raporturi in praesentia, bazate pe doi sau mai mulți termeni (spre deosebire de relațiile paradigmatice care unesc termeni in absentia). Semnele lingvistice sunt consecutive unul altuia, în dezvoltarea celor mai simple "sintagme", care sunt cuvintele derivate. Rolul relațiilor sintagmatice este de a actualiza unitățile conceptuale ale termenilor: re- gener(a)-re, reconsider(a)-re. Aceste
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
cuvintele derivate. Rolul relațiilor sintagmatice este de a actualiza unitățile conceptuale ale termenilor: re- gener(a)-re, reconsider(a)-re. Aceste relații pot modifica desfășurarea opoziției și implicit, a semnificației (regenerat - (refăcut), (de)-generat) și/ sau o pot neutraliza. Corelațiile paradigmatice ilustrează constituirea termenilor ca semne lingvistice: (1) din unități lingvistice inferioare, în cazul când semnul este simplu (r-e-g-u-l-ă); din unități variate, dacă semnul este complex (făcut-refăcut; venin-contravenin; metropie-hipermetropie). Semnul lingvistic își fundamentează semnificațiile prin intersectarea axei relațiilor sintagmatice cu axa
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
constituirea termenilor ca semne lingvistice: (1) din unități lingvistice inferioare, în cazul când semnul este simplu (r-e-g-u-l-ă); din unități variate, dacă semnul este complex (făcut-refăcut; venin-contravenin; metropie-hipermetropie). Semnul lingvistic își fundamentează semnificațiile prin intersectarea axei relațiilor sintagmatice cu axa relațiilor paradigmatice, ca expresie a influenței semnelor învecinate și a relațiilor pe care le stabilesc. Prin prefixul hipo- de pe axa sintagmatică internă, semnul complex, derivat - hipoglicemie - este asociat unei întregi clase de semne (realizate și posibile), structurate în mod identic: hipotensiune, hipoaciditate
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
metaforele terminologice: gr. δρόσος, -ου (s.f.) ,,rouă", gr. έχίνος, -ου (s.m.) "arici, cu ghimpi" etc. VII.3. Criteriul contextual de cercetare a metaforei/ termenilor interdisciplinari Angela Bidu-Vrănceanu propune trei criterii de cercetare a limbajului științific interdisciplinar: criteriul cantitativ, criteriul semantic (paradigmatic), criteriul contextual (sintagmatic). În cercetarea caracterului interdisciplinar al terminologiei medicale ne vom baza doar pe ultimul criteriu, criteriul contextual (sintagmatic). Analiza contextual-minimală este relevantă pentru precizia semantică a constructelor metaforice (și nu numai!). Sunt contexte pe care le regăsim în
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
general. VII.7.5. Rolul hiponimiei în dinamica dezvoltării subdomeniului/ ramurii medicale Dintr-o perspectivă generală, hiponimia este o relație lexico-semantică. Termenul de hiponimie a fost creat de A.J. Greimas (1966) prin analogie cu alți termeni ce definesc relațiile paradigmatice de sens, respectiv, antonimie, sinonimie. În ciuda caracterului novator al expresiei lingvistice, conținutul/ conceptul definit prin "hiponimie" a existat încă din Antichitate, fiind acceptat ca principiu de organizare a limbilor naturale. În prelungirea teoriei lingvistice a lui A.J. Greimas, J.
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
novator al expresiei lingvistice, conținutul/ conceptul definit prin "hiponimie" a existat încă din Antichitate, fiind acceptat ca principiu de organizare a limbilor naturale. În prelungirea teoriei lingvistice a lui A.J. Greimas, J. Lyons (1977) formalizează acest tip de relație paradigmatică, considerând-o un echivalent al relației de incluziune între clase, din domeniul logicii. În procesul de cunoaștere, relația de hiponimie se stabilește în baza unui raport binar între clasa unităților- referenți, sensuri- și un hiperonim, adică, "între termenul supraordonat sau
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
anume, "fosetă", "duoden"; tot două hiperonime are și hiponimul "fosetă mezenterico-parietală Waldeyer", respectiv, "fosetă" și "mezenterico-parietală" Hiponimele care au două sau mai multe hiperonime, păstrează trăsăturile conceptuale ale tuturor claselor supraordonate. Cea de-a doua trăsătură privind hiponimia, ca relație paradigmatică de sens este incompatibilitatea. Hiponimele medicale (spre deosebire de sinonime) sunt unite printr-o relație de incompatibilitate. "Hernie paraduodenală", "hernie paracecală", "hernie supravezicală" sunt doar câteva exemple de hiponime care se exclud reciproc: "Hernia paraduodenală" nu poate fi "hernie paracecală" și nici
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
sémiotique, Complexe, Bruxelles. HOEK, L., 1972: Hoek, Leo, Description d` un archonte: Preliminaires a une theorie du titre a partir du Nouveau Roman, în Nouveau Roman: hier, aujourd` hui, Union Generale d`edition, Paris. HOMETKOVSKI, L., 2012: Ludmila Hometkovski, Taxonomia paradigmatică și sintagmatică în terminologia dreptului comunitar, ULIM, Chișinău. HUMBLEY, J., 2006: John Humbley, La traduction des métaphores dans les langues de spécialité: le cas des virus informatiques, Lynx 52, pp. 49-62. (John Humbley, " La traduction des métaphores dans les langues
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
bio ale industriei de băuturi și fast food. Mediul de selecție nu este o variabilă imuabilă și, cu atât mai puțin, adversă tehnologiei. El funcționează mai degrabă ca o grilă de alegere a unor unități, din perspectiva unei axe sociale paradigmatice. Din imensa cantitate de propuneri de artefacte tehnologice, societatea premiază pe cele pe care le consideră cele mai adecvate nevoilor și dorințelor ei. Astfel că, fără a fi liniară și/sau simplificat reactivă, dezvoltarea tehnologică trebuie să țină seama de
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
drept conștiință științifică de sine a societății ce avansează mereu în profunzime, are un trecut, surse din care s-a format, gânditori care, conștient sau nu, au contribuit la fundamentarea adevărurilor care compun corpul deosebit de bogat și variat ideologic și paradigmatic al sociologiei. Istoria sociologiei asumă sarcina de a aduce la lumină trecutul sociologiei, momentele ce au marcat un drum lung și sinuos al facerii sale ca știință, lupta pe care au dus-o gânditorii pentru a curăța interpretările cu privire la viața
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
încît opoziția singular-plural se realizează numai în context, cu ajutorul determinanților. Se poate adăuga apoi și conceptul de "omonimie gramaticală", operabil, la nivelul morfologiei istorice, atunci cînd din forme diferite ale limbii-bază s-a ajuns la forme identice, menținîndu-se însă diferențierea paradigmatică și funcțională. Astfel, prin căderea consoanelor finale, fenomen obișnuit în latina populară tîrzie, forma latinească sunt de la persoana a treia plural a verbului esse s-a redus la s, păstrat în limba română în forma conjunctă -s, care poate primi
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cuvînt în limbă, s-a produs o "lexicalizare" a lor, dar nu prin-tr-o schimbare a categoriei gramaticale (cum ar fi substantivarea, prin articulare, a adjectivelor și, în multe limbi, a infinitivului), ci printr-o detașare a acestor forme din structura paradigmatică specifică. Acest fenomen nu se înscrie nici în cadrele obișnuite de creație lexicală precum derivarea, fiindcă manifestarea lui nu este sistematică, de puține ori antrenînd mai mult de un caz sau realizîndu-se după un model. Un astfel de model se
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și feminin și alta pentru neutru (tristis, -e) și 3) adjective cu o singură terminație pentru toate genurile (prudens). Tipul adjectival bonus a devenit însă treptat atractiv și pentru adjectivele de tipul miser și tristis, care au ajuns la conformația paradigmatică miserus, -a, -um, tristus, -a, -um. Formele adjectivale aveau o repartizare proprie în raport cu cele trei declinări ale substantivelor din latina populară tîrzie, încît femininul bona urma declinarea întîi (la fel cu casa), masculinul bonus și neutrul bonum urmau declinarea a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
latinești au în limbile romanice corespondente perifrastice, dar uneori reorganizarea formelor s-a făcut tot prin mijloace sintetice. Pe de altă parte, evoluția fonetică a fiecărei forme a dus în cazul unor verbe frecvent întrebuințate la o slăbire a relațiilor paradigmatice, pînă la apariția unor situații de supletivism: rom. iau-luăm, it. dolgo-duole, fr. puisse-pouvons, sp. quepa-cabemos etc. Au putut apărea astfel noi relații între forme care au tins spre crearea unor modele de reorganizare a flexiunii, fără însă ca procesele analogice
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
sînt analitice în mod absolut. Pe de altă parte, dacă în cazul substantivului analiti-citatea a devenit definitorie prin instituirea prepozițiilor în realizarea opozițiilor cazuale, la verb, unde pierderea terminațiilor cu valoare desinențială ar fi dus la o nivelare a opozițiilor paradigmatice, s-a produs refacerea acestor opoziții tot pe bază desinențială, deci, tot sintetic și nu s-a produs, decît în franceză, transformarea pronumelui personal subiect în marcă de persoană și de număr. Dar, chiar la substantiv, opțiunea pentru exprimarea analitică
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
s-a întîmplat cu numărul, încît, dacă în latină forma casae poate fi de dativ sau de genitiv singular ori de nominativ și de vocativ plural, forma case din italiană este numai o formă de plural, aici fiind o determinare paradigmatică sau internă. La fel, forma amici din latină putea fi genitiv singular sau nominativ ori vocativ plural, dar în italiană amici este un plural bine determinat (și, la fel, amici din română). În latină, genul nu se putea recunoaște deseori
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
la feminin. Acest -a apare ca -e în franceză și ca -o în provensală, dar continuă tot pe -a de la femininul latinesc. Așadar, se constată că, în limbile romanice, numărul și genul se exprimă în forma însăși a cuvîntului, adică paradigmatic sau sintetic, în vreme ce categoria cazului se exprimă din ce în ce mai mult perifrastic sau analitic. Ca atare, la număr și la gen există o determinare internă, iar la caz o determinare externă. Aceasta se întîmplă deoarece genul și numărul au în comun faptul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
a tehnicilor moderniste și postmoderniste, a genului SF și a altor coduri generice de mare popularitate, a stilului și elementelor caracteristice mișcării punk și a altor culturi urbane opuse curentului principal. În literatura cyberpunk, viziunea postmodernă își găsește expresia literară paradigmatică și se diseminează din nou în cultura contemporană din care și-a extras energia și claritatea. Scriitorii de literatură cyberpunk au început prin a fi numiți tehnicieni ai ilegalităților, neuromanți, membri ai grupării umbrelelor reflectate în oglindă, acestea fiind simboluri
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
notă imensa bibliografie a acestui proeminent reprezentant al școlii suedeze de istorie a religiilor, extensia tentaculară a competențelor sale în câmpul religiilor și limbilor iraniene și semite, al studiilor maniheene și gnostice. Complexitatea operei sale se supune câtorva linii majore, paradigmatice pentru constituția disciplinei pe care a susținut-o ca savant,deopotrivă în calitate de vicepreședinte (1950-1960) și președinte (1960-1970) al Asociației Internaționale de Istorie a Religiilor. S-ar putea spune că a fost un Pettazzoni al suedezilor, cu rezerva că asemănarea nu
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
despre zei. „Fulgurația unei idei” ce nu este una, deoarece formele intuiției poetice, deși seamănă, la o privire superficială, cu ceea ce numim idei, adică legături noi Între două fenomene disparate - nu sunt idei propriu-zise, deoarece nu au claritatea și aspectul paradigmatic al acestora! Ele, intuițile poetice, tresar și se mișcă, confuz și contradictoriu, Într-o zvârcolire cel mai adesea respingătoare pentru spirite mai puțin răbdătoare, mai puțin „curajoase”, ca niște șerpi somnolenți În cuibarele lor, dacă vreți, sau ca acele animale
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
preistoria s-a întâlnit în mod miraculos cu postistoria, așa cum uneori apusul lunii continuă spre dimineață și se întretaie cu răsăritul soarelui, de nu mai știi care e un astru și care altul, și această atingere a extremelor temporale și paradigmatice de civilizații a produs în ființa mea tânără de atunci un scurtcircuit din ale cărei energii mă hrănesc și acum. Când m-am mutat în București, după 1983, am venit cu toată această placentă arhetipală după mine. În Capitală trăiau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
unui canon, emergența uni mit. (Editura Cartea Românească, București, 2008). E "un exercițiu de recuperare a istoriei receptării" și în cadrul acesteia, descifrarea "imaginii unui autor canonic", pentru a putea efectua astfel o "lectură a operei eminesciene într-o anumită companie paradigmatică", totul având alura unui "studiu de caz". Domnia sa atrage atenția încă din primul moment că "receptarea lui Eminescu a angajat paradigme diferite și a traversat succesive orizonturi de așteptare, determinând o serie de repoziționări simbolice, dar și consacrarea unui consens
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
cultură a memoriei [...]. Cea mai arzătoare problemă pentru secolul său și pentru convingerile lui Eminescu însuși era aceea a unității românilor de pe spațiul întreg și rotunjit al vechii Dacii". Etc. De interes rămân însă comentariile privitoare la sensul ideatic și paradigmatic al versului: Iar noi locului ne ținem...", din poezia Revedere, editoarea făcând corelaționări în întreaga poezie eminesciană. "În imaginarul creativ al poeziei notează Aurelia Rusu omul și codrul aparțin universului de semne devenite din natură, inseparabile de ea, cu distincția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
preferat de Neagoe se poate identifica și la predesesorii săi, în reprezentări variate, de la heraldică și numismatică, la simbolistica pietrelor funerare . Acestă stemă - element străin canoanelor bizantine, aparține profanului în care e camuflat sacrul și stă la intrepătrunderea liniilor constitutive paradigmatice ale ontofaniei - element concret, real, act de ontologie arhaică, cu cele ale hierofaniei, manifestate în mit, care, se știe, își revelează esența prin simboluri (mitul luptei sacre și mitul jertfei creatoare, care are temeiul întemeierii primordiale, imitatio dei) și ale
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
al hombre presente todo lo que es pasado”4. În urma acestor succinte considerații, credem că acum ne putem orienta ceva mai bine în căutarea unor valențe literare și implicit culturale acestor scrieri de factură spirituală și mistică. Luând drept exemplu paradigmatic cartea Exercițiilor, descoperim că scriitura ignațiană nu oferă atât un ansamblu de elevații, cât mai degrabă un itinerariu spiritual personal transformat ulterior în călăuză în virtutea experiențelor trăite; ea se vrea un fel de „îndrumar” care solicită în mod permanent drept
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]