7,232 matches
-
tatuajele, cicatricele sau bătăturile nu erau mărci sociale. Sigur că nu. Atunci procedura și declarațiile poate? Porționarea mâncării și pedepsirea băieților tineri care sufereau de erecții involuntare? Poate că de fapt Adolf Koch n-a exagerat cu privință la funcția paradisului ca ideal al societății. Dar a fost vreodată un corp gol doar gol sau doar corp? Am cântărit alternativele. Dacă m-aș fi Întors acasă am fi putut evita cearta, dar era puțin probabil că ne-am mai fi Întâlnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mai fantastice digresiuni, una mai inteligentă decât alta, și eu am exprimat fiecare detaliu cu o grijă studiată atât de meticulos Încât părea să de deschidă ca o floare, dezvăluindu-și interiorul bogat, complicat. Gura mi se transformase Într-un paradis care crea cele mai frumoase... Deodată capul Începu să mi se Învârtă, de parcă pământul ar fi cedat sub mine și mi-era greu să-mi păstrez echilibrul. Ceva nu era În regulă; brusc lumea părea bolnavă. Probabil că am Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
din apartamentul sus-menționat, În ultima zi de vineri din iunie, 1928. Cu pumnii Încleștați, acesta susține că ținea ochii Închiși, lipiți strâns. Până la urmă, simțind nevoia să cedeze „pornirilor sale Întunecate“ (Îl cităm pe Knisch), acesta a decis să părăsească „paradisul său involuntar“(idem). Când ieși, deschise ochii și Îl zări În pat pe Dr. Felix Karp, mort. La puțin timp după aceea, În cameră intră Dora Wilms. Îl anunță că sus-numitul Karp venise În vizită la ea, dar suferise un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nu am fost niciodată una dintre acele fete care visează toată viața la ziua nunții lor, dar visasem la luna mea de miere: trebuia să fie cele mai plăcute și sexy două săptămâni din viața cuiva, versiunea de vacanță a paradisului. Când, foarte pe fugă, Hunter Îmi explicase că trebuia să plece, am dat dovadă de multă maturitate, mă gândeam eu, și i-am spus că Înțeleg. Dar, În sinea mea, eram dezamăgită. Hunter a promis să aranjeze o altă lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
prezent cam În vârful piramidei trofice din New York. Habitatul lor natural, mai exact teresa de la Pastis, intrarea de la magazinul Marc Jacobs de pe Bleeker Street și treptele din piatră din fața propriilor case din oraș de pe 9th Street, seamănă cu un mic paradis Manhattan. Nu e de mirare că, mai nou, este plin de turiști În weekend. Vizitatorii din afara orașului stau pur și simplu pe acolo, cu gurile căscate, holbându-se la albul orbitor al dinților Nevestelor Superbe din West Village, la părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
decât el și apoi mă Întorceam la New York. Săptămâna noastră minunată la Paris se Încheiase, dar nu mă simțeam tristă, chiar dacă nu aveam să-l văd pe Hunter timp de două săptămâni. De fapt, mă simțeam refăcută. Căsnicia era un paradis. Când m-am dus să verific dacă bagajele fiecăruia erau În mașina care trebuia, m-am simțit protejată În fața durerii iminentei noastre despărțiri de o pătură de iubire și alintări. — Cred că ai totul În mașină, iubitule, am spus, privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ce. 25tc "25" Luna de miere - pe bunetc "Luna de miere - pe bune" În fiecare zi din luna noastră de miere, am scris cam același lucru În jurnalul meu: „Luna de miere. Barcă. Soț. Divin.“ Lunile de miere sunt un paradis. Chiar sunt. De la răsărit până la apus, de la cină până la micul dejun și În tot intervalul dintre astea, te simți cu adevărat cuplul Eternity. Spre deosebire de tentativa Luna de miere nr. 1, Luna de miere nr. 2 era de vis. La sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ornată cu sfere și stâlpișori cotesc la dreapta, apoi la stânga, în dreptul unei vitrine edwardiene pentru colecții, cu panouri din sticlă de Boemia. Și vocea care mă urmărește zice: — Poate reușiți să curățați mediul înconjurător și să transformați lumea într-un paradis. O săgeată scrijelită pe o măsuță de ceai indică o direcție, deci eu o iau în cealaltă. Și vocea zice: Poate reușiți să produceți la nesfârșit energie nepoluantă. Poate reușiți să călătoriți în timp ca să preîntâmpinați tragediile. Ca să învățați. Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de spirt, Mona se uită să vadă cât a mai rămas. Zice: — Ce mi-ar plăcea să fiu bioenergetician! Doar să-i ating pe oameni, și ei să se vindece. Helen îmi spune că putem să transformăm lumea într-un paradis, zice, citind eticheta. Stau în pat, întins pe jumătate, proptindu-mă în coate, și zic că Helen ucide pentru o tiară de diamante. Așa mântuiește ea lumea. Mona șterge penseta și acul pe prosop, mânjindu-l din nou cu roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
zicea odată că stelele sunt lucrul cel mai bun din viață. Pe de altă parte, acolo unde se duc oamenii după moarte nu se mai văd stelele. Să ne gândim la infinitul spațiului cosmic, la frigul și liniștea de neînchipuit. Paradisul în care tăcerea este o răsplată suficientă. Îi spun lui Helen că trebuie să mă întorc acasă ca să rezolv ceva. Și asta repede, înainte ca situația să se deterioreze. Manechinele moarte. Nash. Polițiștii. Toate astea. Nu-mi dau seama cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
care-mi mai pot găsi libertatea, este să fac lucrurile pe care nu vreau să le fac. Să-l opresc pe Nash. Să mărturisesc la poliție. Să-mi accept pedeapsa. Trebuie să mă răzvrătesc împotriva mea. În loc să te urmez în paradisul tău, trebuie să fac lucrul care mă înspăimântă cel mai tare. Capitolul 40 Nash mănâncă un castron de chili. Stă la o masă din fundul barului de pe Third Avenue. Barmanul e prăbușit de-a latul barului, cu mâinile încă legănându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
o lase pe femeie să iasă mai devreme, apoi se așază la birou și-și plimbă îndelung privirea peste sticla groasă, sub care stau tot felul de imagini ale unor femei ce te fac să crezi că viața e un paradis continuu. Sfîrșește prin a da un bobîrnac uneia ce-și etalează piciorul gol de la genunchi în sus, pînă spre șold, un picior frumos, superb chiar, ca al Măriei Săteanu; o femeie cu un zîmbet dulceag, de peltea, căreia, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
reflectată, în general, în conceperea grădinilor oamenilor de litere, ale cărturarilor oficiali, precum Grădina Canglangting a lui Su Shunqin din dinastia Song sau Grădina Dule a lui Sima Guang, care au menirea de a provoca emoții prin crearea unui mic paradis al lumii naturale. Grădinile chinezești pun accentul pe frumusețea naturii și pe sentimentele pe care le vor trăi vizitatorii, pe armonia perfectă dintre om și natură. O grădină este ca o poezie, plină de un farmec nesfârșit, o grădină este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
au numit-o "omul-pasăre". Fața acesteia este umană, dar corpul este al unei păsări, al cărei nume înseamnă în traducere "pasărea muzicii de duh". Este o pasăre originară din Himalaya, cu un tril asemănător celui al privighetorii, considerată viețuitoare a paradisului budist, motiv pentru care apare ca reprezentare pe multe dintre construcțiile budiste. Până acum au fost descoperite în sit peste 140.000 de țigle și 200 de piese ornamentale pentru construcții, dar și alte obiecte. Arheologii consideră că mausoleul regilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
marile scrieri de călătorie din Evul Mediu și prima care dezvăluie Occidentului european lumea imensă și fabuloasă a Chinei și a Asiei, comerciantul venețian, Marco Polo (1254-1324), scrie astfel despre Lacul de Vest : "Aflându-te aici, crezi că ești în paradis." Considerată perla orașului Hangzhou, Lacul de Vest este înconjurat în trei părți de munți, apa lui este cristalină, iar peisajele pitorești, fiind una din cele mai mari atracții turistice din China. Cele două diguri Bai și Su, prin care este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
eliberând-o astfel pe Bai Suzhen. Această legendă despre o dragoste curată, dar tristă, legată de Podul rupt, stimulează imaginația turiștilor care vizitează lacul, conferindu-i acestuia o atmosferă și mai fermecătoare. De altfel, o zicală chinezească spune: "Sus este paradisul, iar pe pământ e lacul." Într-o altă legendă chineză se spune că o perlă pe care a scăpat-o un dragon într-o luptă cu o pasăre Phoenix, a căzut exact pe locul unde s-a format lacul. Acesta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
dacă vrea să rămână liberă. După bezna dictaturii comuniste, am rătăcit mai bine de un deceniu, de capul nostru, într-o lume care se globalizează rapid și în care a fi izolat înseamnă a pieri de pe hartă. Acum nu urmează Paradisul, dar și dacă ar urma Iadul, măcar îl vom înfrunta în rândul lumii. Principiul disperăriitc "Principiul disper\rii" Un om vine din lagăr, unde a fost zeci de ani prizonier. Îl aduci în casă și îl așezi la masă, prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
oprise. Rănile de la genunchi și de la piept erau emițătoare întoarse spre o serie de transmițătoare, purtând semnalele, necunoscute mie, care aveau să deblocheze acea imensă stază și să-i elibereze pe șoferii aceia de adevăratele destinații stabilite pentru vehiculele lor - paradisurile autostrăzii electrice. Când Catherine m-a dus la biroul meu din Shepperton, amintirea acestei extraordinare tăceri îmi era încă vie în minte. Pe Western Avenue, mașinile goneau și treceau dintr-un blocaj în altul. Deasupra, motoarele avioanelor care decolau de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
estivală, fascinat de aripile înălțate ale unei mașini Corvette pe care o tânără gospodină o scoate cu spatele în stradă. Spoilerele din față și din spate îl aruncau într-o transă a recunoașterii, de parcă ar fi revăzut cine știe ce pasăre a paradisului. Deseori, pe când străbăteam autostrăzile, îmi făcea semn să trec pe stânga peste liniile demarcatoare și să țin Lincolnul pe poziție, așa încât lumina soarelui ce ne venea pieziș din față să se reflecte în profilul exact al liniei de acoperiș al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
faptul că trăim într-o societate imperfectă, departe de viziunea filozofului antic Platon datorită imperfecțiunii umane a tuturor membrilor ei. Dacă oamenii ar fi perfecți și ar avea numai calități, desigur că și societatea ar fi una perfectă, un adevărat paradis. Însă lucrurile nu stau deloc așa, drept consecință stau nenumărate acțiuni distructive sau devastatoare în funcție de gravitatea lor, care se petrec mereu în lumea întreagă: omoruri, asasinate politice, războaie și atentate teroriste etc. etc. Nu mai vorbim de alte aspecte vizând
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Ei pretindeau, poate că o și credeau, că au trebuit să ia puterea, că nu au făcut acest lucru decât pentru o perioadă limitată de timp, că, odată trecut punctul critic (libertatea suprimată și opoziția anihilată), va urma îndată un paradis în care oamenii vor fi liberi și egali. Noi nu suntem astfel. Noi știm că nimeni nu pune mâna pe putere cu intenția de a renunța la ea. Puterea nu este un mijloc, ea este un scop. Nu întemeiezi o
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
autonomia muncitorească nu este mai mult decât o simplă lozincă. Cercetările serioase asupra condițiilor de viață ale clasei muncitoare sunt imposibil de realizat;” Milovan Djilas este astăzi unul dintre cei mai avizați comentatori ai fenomenului comunist. Iluziile de tinerețe, despre paradisul terestru realizat de Uniunea Sovietică se dovediseră esențialmente false. Era necesară debarasarea de mituri paralizante, transcenderea narcozei ideologice. Loialitatea față de doctrina marxistă trebuia înlocuită prin devotamentul pentru valorile fundamentale ale rațiunii. Trezirea din somnul dogmatic a coincis în cazul lui
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
și-au pierdut frica și cei mai buni și-au pierdut speranța. Incapabile până acum să trăiască fără frică și fără speranță, aceste mase sunt atrase de orice efort care li se pare că ar promite o invenție omenească a Paradisului după care au tânjit și a Iadului de care s-au temut. Așa cum, în trăsăturile popularizate de Marx, societatea fără clase prezintă o asemănare distorsionată cu Epoca Mesianică, tot așa realitatea lagărelor de concentrare nu seamănă cu nimic mai mult
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de mașini etc). Jafurile armate (cu arme albe sau autentice) și crima organizată s-au dezvoltat și ele într-un ritm mai susținut chiar decât cel al detașamentelor de luptă ale statului împotriva lor. Escrocheriile dovedesc că trăim într-un paradis al infractorilor, care susțin cu cinism că victimele sunt de vină. Se invocă adesea că legile nu sunt drepte și îi avantajează pe cei puternici (lucru care poate fi adevărat uneori, în privința unor prevederi legale) dar nu se poate generaliza
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
mentalitatea care se împământenește - singura șansă pentru un tânăr e să plece. La prima deziluzie, la primul eșec minor, tânărul dorește să-și ia lumea în cap. Olimpic ori doar absolvent de liceu tânărul privește spre lumea civilizată ca spre Paradis indiferent că aspirațiile lui țin de stomac ori de creier. Mai trist însă decât aceasta este că tânărul român își pierde speranța. Cheful de viață și pofta de competiție se diluează treptat. Planurile lui de viață, caracterizate printr-un grad
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]