1,152 matches
-
numele cuiva) că știau la fel de bine să învețe, dar și să cânte, să se distreze, având o grijă deosebită să nu supere pe nimeni. Au fost ceea ce se cheamă cu adevărat „mândria școlii” și au lăsat un „testament” de suflet, parafrazând versurile binecunoscute ale primului poet român: Urmașilor mei școlărei / Las vouă moștenire / Creșterea școlii 22 / Și-n veci a ei cinstire”. S-a vorbit și s-a scris mult despre relația profesor-elev, despre mijloacele de optimizare a acesteia. Munca, talentul
O via?? de om a?a cum a fost ea by Maria Martin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83586_a_84911]
-
E limba originilor noastre. Câtă vreme ne (re)cunoaștem originile, vom continua să scriem românește. Cred încă în vigoarea și importanța "localismului creator". Într-o Europă unită nu vom funcționa în dihotomia național-universal, ci local-global. Limba română rămâne, ca să-l parafrazez pe Nichita Stănescu, patria noastră eternă. Zi-mi câteva mijloace prin care se ratează scriitorul român. "Vocația începuturilor", cu care se laudă cultura noastră, ne face să ne șampanizăm în fața debuturilor și să uităm pe drum ce au promis să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
care el nu prea este mulțumit. Viziuni am avut mai tot timpul, dar au fost viziunile unui om lucid, chiar poate prea lucid pentru un om care scrie poezie, care trăiește poezia până la arderea totală. Este chiar o nerușinare, ca să parafrazez pe cineva, să te apuci de scris poezii fără să fii inspirat. Inspirația nu este numai acea stare de desprindere de cele curente și intrarea în altă lume care-ți spune ce și cum să faci un lucru inutil să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și benefică acolo unde identitatea națională este bine conturată și dezastruoasă acolo unde aceasta nu poate fi văzută nici cu lupa. Cât e realizare și cât e ratare în opera unui autor? Care sunt raporturile în ceea ce te privește? Ca să parafrazez, câtă ratare atâta împlinire. Ratarea în sine nu ține în mod special de un autor, de unul care contează, ci de modul de receptare, de consistența societății, de consistența posterității. În ceea ce mă privește, părerile încă nu sunt împărțite... Dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
litere, umaniștilor și eu eram un realist! (Revista "Conta", nr. 2, 2011) Gheorghe GRIGURCU Gheorghe Grigurcu. Criticul ca și poetul 1. Criticul, ca și poetul, nu are viață personală, viața sa e praf și pulbere...! Și asta o spun ca să parafrazez un poet, pe Nichita Stănescu, cel cu care Gheorghe Grigurcu a fost într-o prodigioasă polemică. Mai apoi, semn că și polemicile au decontul lor, am asistat, la Deseștii Maramureșului, la momentul în care Gheorghe Grigurcu primea premiul "Nichita Stănescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fiind vorba despre "celălalt", despre mine e vorba. Dar, hai să zicem: Iar poetul e ca un iaz vânăt toamna/ Puterea lui e departe de el". Ți-a fost vreodată rușine că scrii poezie? Niciodată. Îmi port boala cu demnitate. Parafrazând, "ca un măr acru în gură". Dacă ar exista meseria de poet, cum ar arăta fișa postului pentru o zi de muncă? "Urăsc toate meseriile", zic împreună cu Rimbaud. E adevărat, am scris mai demult un mic "eseu conversațional" intitulat "Poet
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
I-aș cheltui cu dragă inimă, cu teama că nu-i pot cheltui pe toți în această viață. Poate fi gloria postumă o țintă pentru un artist? Ce înseamnă înțeles-neînțeles în artă, în literatură? În poezie, totul e de înțeles. Parafrazând o propoziție scrisă de Paul Ricoeur, spun că poezia dă de înțeles. Riști o imagine/ profeție despre literatura română de mâine, de poimâine? Cum va arăta literatura română peste 50 de ani, de exemplu? La nivelul anului 2066...! Poți să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de Eusebiu în Praeparatio Evangelica, iar pasajul a circulat în latină, nu doar în traducerea lui Diodor de către Poggio, dar și în traducerea lucrărilor lui Eusebiu de către George al Trebizondei care a fost făcută în același timp29. Pentru a-l parafrază pe Diodor (1.6.3), există două puncte de vedere cu privire la cele mai vechi perioade de timp. Primul susține că universul este etern și necreat și că omenirea, de asemenea, a existat dintodeauna. Cel de-al doilea susține că universul
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
atenția asupra vârstei anterioare de autonomie comunala. Manetti atribuie valoare surselor tradiționale ale istoriei florentine, inclusiv Commediei lui Dante și Cronicii lui Villani pe care Bruni le-a respins. Manetti îl corectează pe Bruni în numeroase detalii, deși el îl parafrazează, de asemenea, în mod repetat. Din interes pentru precizie Manetti consulta documente de arhivă și inscripții, dar prevestiri, de asemenea, se ivesc din toate acestea, și el poartă providențialismul în mânecă. Pistoiezii, scrie Manetti, după ce și-au cedat libertatea florentinilor
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
blond fiind, deci bogat doar În feomelanină (nu În bani), risc să rămân În postura albatrosului lui Baudelaire. În paranteză fie spus, mai am o șansă: aceea de a mă bronza; dar despre asta, altă dată. Nu pot Încheia decât parafrazând pe simpaticul meu concurent la emisiune, prieten al liliecilor, domnul profesor Valenciuc: nu prigoniți pisicile negre; mâine-poimâine pisicile vor fi negre nu numai noaptea. Dar ziua, Soarele va lumina o natură, cu sau fără voia noastră Întrucâtva deosebită, așa cum e
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
cu ghețarii, iar altele În constituția lichenilor, dar așteptând lumina galbenă, de care au parte doar la amiază; poate speră Într’o Eră, așa cum a mai fost, dar care nu va mai veni niciodată, a luminii aurii. Sau, pentru a parafraza un prea sensibil cântec, creanga de aur, În dorul căreia supraviețuiește micuța frunză albastră. “Radiosfera”, 24 octombrie 1994, ora 11,16 8. Legea junglei sau Edenul? Spre deosebire de organismele monocelulare, care se dezvoltă/divid indefinit, singura limitare fiind aceea legată de
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
o lecție de viață Cunoști lume căcălău în autobuz. Sau doar acolo. Navetistul e un filosof. Ca să fii filosof trebuie ca în timpul navetei să iei contact cu păsurile populației și să meditezi apoi. Ori numai navetistul se încadrează aici ca să parafrazez zicerea unui povestaș român. Dar zicea odată cineva că doar așa cu autobuzul, cu apariția lui s-a creat prilejul ca oamenii să se privească unii pe alții. Prilej care înainte de autobuz nu exista. Fiecare cu căruța lui. - Aveam un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mai ales ticu rile fizice și intelectuale ale bărbatului iubit, Încolăcindu-se pe ființa lui ca iedera pe copac, până a ajunge, sărmanii de noi, la iluzia, marea și stricătoarea iluzie, că deosebirea dintre tine și femeia iubită este, ca să parafrazez pe Montaigne, mai mică decât Între tine și tine Însuți; fenomene care se risipesc de Îndată ce Înstrăinarea dintre noi și ele (totdeauna de rațiune sexuală) s-a produs și bagi seama Într-o zi la gura ei străină acum de a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mai prețios chiar decât posesiunea ta deplină peste tot ce le-a mai rămas din biata lor mândrie și fărâmă de virtute. Legenda mis tică a fecioarei rămase grea dintr-o privire sau cuvânt capătă sens și valabilitate aproape fiziologică. Parafrazând Însă o glumă de o banalitate profundă: toate mij loacele spre a cuceri o femeie sunt bune, cu o singură condi ție: să-ți reușească. și totuși! Parcă tot mai des suntem noi cei păcăliți de femei decât ele de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
tramvaiului electric în transportul public prima linie de la Gară la Hala centrală inaugurată în 1900. Realizarea acestor obiective ambițioase pentru sfârșitul secolului XIX, a plasat definitiv orașul nostru în sfera civilizației europene, conferindu-i aura de citadelă a progresului tehnic. Parafrazând o antică sintagmă, Egiptul dar al Nilului, putem spune că poziția de capitală a Iașului contemporan este datorată în bună măsură statului de important centru universitar, Alma Mater Iasiensis, racordat la cercetare și nou, refuzând anatema “sancta mediocritas” la care l-
Centenarul învăţământului superior la Iaşi 1910-2010/vol.I: Trecut şi prezent by Mircea Dan Guşă (ed.) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/419_a_988]
-
ca redactor la Editura Univers, pe care până atunci o tutelasem, ajunsesem să tai direct pe text pasaje, rânduri și cuvinte din cărțile pe care le redactam, fiindcă anticipam într-un fel ce avea să taie cenzura. Tăiam sau modificam, parafrazam, edulcoram. Și eram conștientă că eu, un nimeni, intram cu bocancii în marea literatură. De ce nu mi-am dat demisia? V-ați pomenit vreodată în situații limită, domnule Paraschivescu? Știți ce înseamnă, la propriu, cuțitul la os? În timpul războiului, tata
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
un popor întreg, angajat și angajându-se el însuși, adică simțind că în sfârșit trebuie să se angajaze, să se depășească și mai ales pricepând asta. Cel ce a întemeiat și înflăcărează această stare este președintele Nicolae Ceaușescu. Aș spune, parafrazând o sintagmă cunoscută, un om pentru eternitatea patriei noastre.“ („Un om pentru eternitatea patriei“, Scînteia, 26 ianuarie 1982) „Ultimii ani din istoria lumii acumulează, într-o viteză specifică poate sfârșitului de mileniu, fapte contradictorii, întâmplări, evenimente pentru care, în timpuri
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
cu toate că, de atunci până acum, ideea socialistă a evoluat și ea, împreună cu metodele ei, cu tendințele ei, cu iluziile ei. Mi-aduc bine aminte că, discutând într-o zi, cu un camarad de seama mea, lucruri în legătură cu societatea viitoare, spuneam, parafrazând versul lui Eminescu din Scrisoarea a patra "oare nu-i în lumea asta vr-un ungher pentru iubit?": "va exista oare-n societatea socialistă un ungher pentru a visa?" Ciudat lucru. Dup-atâta timp, acum câțiva ani, mi s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de "semănătorizmul", mișcare literară bucureșteană. Formațiunea și dezvoltarea sa aparțin însă Iașului. * Schițând fragmentele aceste din istoria culturală și socială a Iașului și evo-când odată cu ele încântătoarele locuri ce au servit de cadru și decor vieții locale, aș putea spune, parafrazând pe Rostand: Sufletul Iașului? Iată-l... Iată-l risipit în toate lucrurile aceste, în mare parte inexplicabile fără el sau în afară de el (după cum, printr-un fel de reversiune, el însuși ar rămânea adesea inexplicabil dacă nu l-am privi ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
în același compartiment cu Alexandru Bădărău, cu care, fatal, s-a întreținut tot timpul, vorbind despre politică, despre situație, despre actualitate... Ce alta pot face doi sau mai mulți oameni care călătoresc împreună, decât să converseze? (am putea noi spune, parafrazând versurile lui La Fontaine: "un lièvre en son gîte songeait, car que faire en un gîte, à moins que l'on ne songe?"). Bădărău era ceea ce se poate numi, în cea mai precisă accepțiune a cuvântului, o inteligență vie. El
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
apoi, cum să nu iubești un om care a scris că visează o lume formată numai din leneși și din esteți ? țuțea punea această întrebare (cam copilăroasă) : Ce se opune axiologic Premiului Nobel ?. Și tot el, firește, dădea și răspunsul : Parafrazându-l, m-aș întreba și eu în continuare : și, mă rog, ce stă, axiologic, deasupra Sfințeniei ? Răspunsul meu : refuzul Premiului Nobel (vezi Beckett, alt mare prieten al lui Cioran). Un estet leneș nu va fi niciodată invidios pe laureații Premiului
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
medical correctness ; lumea nu va fi măturată de Apocalipsă, ci se va îneca în zahăr roz-bonbon spunea, în esență, Muray. Revin la Niki et Flo de fapt, la lecția de cinema a lui L.P., care zice la un moment dat (parafrazez) : Crima [lui Niki, n.n.] este singura care poate întoarce lucrurile la ordinea morală. OK, care mai este condiția de existență a ordinii morale într-o lume a relativismului moral ? îl întreb pe L.P. Care se eschivează. Și nu, nu-l
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
prin averea lăsată bibliotecii din Huși, cu ajutorul lui Constantin Donose, am dat și de un dosar cu articolele publicate de autor în 1972, în Tribună școlii, la o rubrică pe care a susținut-o, din primăvară până-n toamnă, ca să-l parafrazez pe Caragiale, sub genericul Cum citim. În acea perioadă, Costache Olăreanu, era oarecum „reabilitat” de regim, după ce ani îndelungați fusese persecutat, incepand cu 1951, cănd din pricina dosarului tatălui său Gheorghe, avocat și fruntaș țărănist, a fost nevoit să se transfere
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
naturii (1983-1984); Progrese în semantica informațional-enunțiativă (1986 1987); Lingvistică aplicată în știință textului interdisciplinar (1987-1988); Geniul limbii, mesaj primordial fundamental și interdisciplinar către autorul de text scris (19881989), căutând să sublinieze importantă cunoașterii în vorbit și scris a limbii române. Parafrazându-l pe A. Lombard, spunea că „limba română este o limbă ospitalier - xenofila”. De reținut și Principii, postulate și norme de semantica enunțiativa (1985-1986). În ultimii ani de viață a sustinut cursuri și la Asociația oamenilor de știință, în cadrul temei
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
bine făcut, nu-și numără zilele cât mai are de stat în lagărul "multilateral dezvoltat", asemenea celebrului Ivan Denisovici, (căci el, și scriitor fiind, are evadarea prin scris), ci visează la viitoarele iubiri tumultuoase, cum stă bine sângelui nostru latin. Parafrazând un roman în vogă cândva, aș îndrăzni să afirm că, în urmă cu vreo trei decenii, prin romanul Ziua magnoliilor viscolite, Constantin Munteanu ne-a spus că "așa s-a înnobilat oțelul fostei industrii grele românești" și, din dragoste și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]