1,851 matches
-
este concretizată în sistemul de raporturi similare celor care permit funcționarea unei propoziții sau fraze, proprietate numită coeziune (coerență sintactică), manifestată prin acord, recțiune, ordine discursivă, dar și prin fenomene care transgresează nivelul sintactic propriu-zis: izotopie, anaforă, continuitate presupozițională, recurență, paralelism, parafrază, proforme, elipsă, consecuția timpurilor, intonație etc. Nici din perspectivă generativ-transformațională nu se poate postula o autonomie conceptuală pentru text, întrucît majoritatea fenomenelor pe care le pune în evidență un proces generativ de texte corect formate constituie, în egală măsură
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
dintre uti (a te folosi de Dumnezeu) și frui (a-L servi). Pax terrena, realizată de Imperiul Roman, nu era decât o condiție temporară și nu avea o importanță prea mare din perspectiva cetății lui Dumnezeu. În timp ce Eusebiu a interpretat paralelismul evenimentelor, persoanelor și instituțiilor în istoria sacră și profană ca semn de interdependență, Augustin le situează în planuri diferite. La fel ca la Sf. Irineu și ca în scrierile sale contra donatiștilor, Augustin a susținut că nu putem ști până la
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
de către orice observator mai atent, și că ea ar rămâne un fapt real, cert și incontestabil, oricât de șubred, de precară sau de insuficientă ar părea să fie actuala lui explicație științifică. În realitate însă, constatarea neîndoielnică a unui asemenea paralelism sau analogii între două serii de fapte, aparent diverse, pare a constitui prin ea însăși o puternică dovadă că numărul mecanismelor morbide ale organismului uman nu este deloc practic nelimitat, cum greșit s-ar putea crede, și că procesele morbogene
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
permite stabilirea unei subîmpărțiri nete între țările Europei Centrale și Orientale. Nu se poate stabili o filiație directă între diferitele perioade istorice, clivajele nu prezintă un caracter exclusiv; nu formează focare bine delimitate ale căror influențe ar permite păstrarea unui paralelism perfect de-a lungul deceniilor; aceste clivaje se încrucișează mai degrabă, astfel încât un același partid se dezvoltă de cele mai multe ori la intersecția mai multor linii de falie. A. Clivajul direcțional Partidele politice trebuie să adopte o poziție clară față de mecanismul
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
menționez Conceptul de literatură universală și comparată, din volumul cu același titlu, București, 1967, în care atrage atenția asupra unei concepții mai noi a literaturii comparate, datoare a studia nu numai faptele de influență și difuziune, ci si cele de paralelism, de încadrare a literaturilor lipsite de suportul unei limbi de circulație universală, printre care si cea română, îa marile curente internaționale ; Tatiana Nicolescu a publicat Opera lui Gogol în România, București, 1959 și Tolstoi în literatura română, București, 1963 ; Vera
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
propus în Chomsky, 1995. Însă fenomenele discutate până acum acoperă doar o parte dintre situațiile cu acord, cele legate de acordul verbului, pornind de la centrul Flexiune și teoriile legate de divizarea acestuia. Încă de la sfârșitul anilor 1980 se discută despre paralelismul dintre structura propoziției și structura grupului nominal. În teza sa de doctorat, Abney (1987) arăta că structura grupului nominal este asemănătoare cu structura propoziției. Așa cum propoziția era proiecția maximală a unui centru funcțional (Flexiunea), și grupul nominal era conceput ca
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
genul, numărul, persoana (= trăsături phi) și cazul. Este general acceptată astăzi în cadrul teoretic generativ ipoteza propusă de Abney (1987) că grupul nominal (substantival) este guvernat de un grup funcțional determinant (GD), care are drept centru determinantul. Se stabilește astfel un paralelism între verb și substantiv: ambele sunt guvernate de o proiecție funcțională și, posibil, de mai multe proiecții funcționale intermediare. Ulterior lui Abney, s-a avansat ipoteza că acordul are propria sa proiecție în GD sau că fiecare dintre trăsăturile implicate
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
aceleași substantive utilizate ca subiect în alte construcții nu admit gradarea: Foarte foamea m-a făcut să ies din casă, *M-a luat o foarte foame, *O tare/foarte frică m-a cuprins când am intrat în casa părăsită)111; - paralelismul cu unele adjective de stare fizică sau psihică (Sunt leneș, Sunt fricos, echivalente cu Mi-e lene, Mi-e frică); - prezența opoziției static - dinamic (Mi-e foame - Mi se face foame), opoziție ce caracterizează și structurile cu nume predicativ (Sunt
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
în prezența unui complement direct definit (de aceea, conjugarea obiectivă este numită și definită). Existența acestei conjugări care se actualizează în prezența unui complement direct este analizată, în general, ca un fenomen de acord verb-complement164. Se poate remarca un mic paralelism cu româna: cliticul de dublare a complementului direct e folosit în contextele în care complementul direct are anumite caracteristici; în mare, acestea pot fi rezumate prin specificitate. Dacă un complement direct este +specific (+individualizat în context), este prezent și cliticul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
O este definit ca fiind "celălalt rol" (dacă într-o structură există un rol A), sau ca fiind rolul cel mai afectat de activitate. (c) De obicei, nominativul și absolutivul sunt termenii nemarcați, iar acuzativul și ergativul, termenii marcați, însă paralelismul nu e complet, pentru că este atestată situația în care acuzativul e nemarcat, iar nominativul, marcat, nu însă și situația în care absolutivul e marcat, iar ergativul, nemarcat (Dixon 1994: 11). Dixon (1994: 57) formulează două generalizări cu privire la realizarea cazuală: ● Generalizare
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
and mother(A) saw (O) * Tata(S) s-a întors și mama(A) a văzut (O)38 (e)* Mother(A) saw father(O) and (S) returned 39 * Mama (A) l-a văzut pe tata(O) și s-a întors 40. Paralelismul exemplelor arată că, din punctul de vedere al pivotului sintactic folosit pentru coordonare, româna funcționează la fel ca engleza, și anume, folosește ca pivot unul dintre nominalele aflate în poziția S sau A, dar nu și nominalul aflat în poziția
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ultimul NP care poate fi șters 45. Din punctul de vedere al regulilor sintactice, limbile ergative sunt organizate ca și limbile acuzative: noțiunea fundamentală de subiect are aceeași semnificație în ambele tipuri de limbi, iar diferența constă în faptul că paralelismul dintre categoriile sintactice și morfologice este mai puternic în limbile acuzative decât în cele ergative. Noțiunea subiect nu poate explica diferențele dintre cele două tipuri de limbi și, în general, nu se poate face tipologie sintactică pornind de la morfologie, diferențele
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ergativitate nu se limitează la relația diacronică − nominalizările reprezintă o sursă pentru ergativitate (vezi Capitolul 1, 7.1.) −, ci este observabilă și în sincronie: caracterul pasiv sau inacuzativ al nominalizărilor de tip proces le apropie de limbile ergative (Alexiadou 1999). Paralelismul dintre cele două tipuri de structuri este explicat de Alexiadou (1999). Există două tipuri de v: (a) v tranzitiv/Cauzativ, care se combină numai cu argumente externe; (b) v intranzitiv/Devenire, deficient, care nu se combină cu argumente externe și
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
două tipuri de limbi, precum și prin încercarea de a încadra ergativul în tipologia cunoscută a cazurilor (secțiunea 3.); căutarea unor definiții universale pentru conceptele subiect, obiect, tranzitivitate și urmărirea relevanței acestora pentru limbile ergative (secțiunile 4. și 5.); în sfârșit, paralelismul dintre anumite construcții din limbile acuzative (pasivul, nominalizările) și sintaxa limbilor ergative (secțiunea 6.). Capitolul 3 SEMANTICA ȘI SINTAXA VERBELOR ERGATIVE/INACUZATIVE DIN LIMBA ROMÂNĂ Interesul pentru clasa verbelor ergative/inacuzative a sporit odată cu cercetările privind interfața dintre sintaxă și
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
străină) caracterizează verbe aflate în fruntea ierarhiei ISA (verbe de schimbare de localizare/de mișcare direcționată și două verbe din clasa existență, apariție, dispariție, a se naște și a muri). În plus, se poate observa cu ușurință că există un paralelism între verbele franțuzești care selectează auxiliarul être și verbele românești care selectează auxiliarul a fi, iar lista de verbe cu a fi din limba română este inclusă în cea a verbelor cu essere din italiană. Astfel, se poate spune că
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
în limbile romanice. Lonzi (1986: 114) a observat că anumite inacuzative cu subiect animat sunt incompatibile cu cliticizarea partitivă. Longobardi (1991)26 a arătat că numai argumentele "posesive" ale numelui pot fi extrase dintr-un NP. Mackenzie formulează ipoteza că paralelismul dintre subiectul inacuzativ postverbal și obiectul direct se datorează unei structuri informaționale comune: cliticizarea partitivă a unui subiect cere verbului asociat să aibă o ocurență de tip "prezentativ", ceea ce caracterizează și construcția franțuzească cu en. Autorul arată că singurul tip
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
diferite, unele dintre acestea chiar în afara sferei lingvisticii. În cele ce urmează, voi prezenta o istorie paralelă (și fragmentară) a interpretării celor două verbe, pentru a ajunge la problema pusă mai recent a statutului lor (discutabil) de verbe inacuzative/ergative. Paralelismul dintre a fi și a avea a constituit un subiect de interes pentru gramatica istorică (Meillet, Benveniste etc.) și continuă să stea și astăzi în centrul studiilor de sintaxă și de semantică, studii care pornesc, în mare măsură, de la observația
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
afirmației de la subiect (Pământul este) asupra unei caracteristici a subiectului (Pământul este rotund) - Neamțu (1986: 73). Deși în GALR se adoptă soluția tradițională, se prezintă și argumentele care conduc către interpretarea copulativă a verbului a fi din construcții locative: (a) paralelismul dintre determinantul locativ și unele adjective locative, deictice sau anaforice - Casa este aproape/apropiată; (b) similitudinea dintre predicația de proveniență și cea locativ-situațională, pentru care interpretarea tradițională este divergentă - Studentul este din Cluj/la Cluj; (c) inconsecvența privind interpretarea ca
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a sta ca verb copulativ în română nu este foarte convingătoare, ideea care se poate reține din studiul prezentat mai sus este unica interpretare a verbului a fi și considerarea, prin comparație cu celelalte limbi romanice și ca urmare a paralelismului cu a sta în interiorul limbii române, a lui a fi drept verb copulativ în structurile locative. 2.4. Date din limba română Așa cum am arătat în partea introductivă a acestui capitol, problema verbului a fi (sub aspectul celor două valori
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de tip copulativ (a), nu și pentru celelalte valori (b): (a) guvernanți foști comuniști, state foste sovietice fosta lui prietenă, foste iubiri, fostul primar, foste gimnaste (b) *om fost la munte. 3. VERBUL A AVEA După cum am arătat supra, 1., paralelismul între verbele a fi și a avea este o constantă a studiilor lingvistice. În această prezentare, am pornit de la ideea, recurentă în studii lingvistice din diverse perioade, că verbul a avea are proprietăți sintactico-semantice de tip special, încadrarea sa în
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
testul adjectivării participiului, singurul test sintactic concludent pentru delimitarea clasei verbelor ergative/inacuzative din limba română: banii avuți, pielea de urs avută de la taică-tău, paralele avute în buzunar, zilele avute, cearta avută cu soră-sa etc. 4. CONCLUZII COMPARATIVE Paralelismul dintre a avea și a fi a constituit obiectul unor studii de diverse facturi. Benveniste observă (1966a: 199) paralelismul dintre a avea și a fi în construcții care exprimă starea emoțională (a avea rușine/a-i fi rușine, a avea
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de urs avută de la taică-tău, paralele avute în buzunar, zilele avute, cearta avută cu soră-sa etc. 4. CONCLUZII COMPARATIVE Paralelismul dintre a avea și a fi a constituit obiectul unor studii de diverse facturi. Benveniste observă (1966a: 199) paralelismul dintre a avea și a fi în construcții care exprimă starea emoțională (a avea rușine/a-i fi rușine, a avea jenă/a-i fi jenă) sau starea fizică (a avea foame/a-i fi foame, a avea frică/a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
construcții care exprimă starea emoțională (a avea rușine/a-i fi rușine, a avea jenă/a-i fi jenă) sau starea fizică (a avea foame/a-i fi foame, a avea frică/a-i fi frică). Graur (1960: 367) observă paralelismul existent în limba română între structuri de tipul: n-are nimic/nu-i nimic; n-are cine să.../nu-i cine să...; avem printre noi pe X/ X este printre noi; cât aveți ceasul?/cât este ceasul?. Dintre exemplele citate
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
serioasă a problemei. Dacă a cunoaște ceea ce se cunoaște este o "operație" care pune în joc factori biologici și capacități, a cunoaște procedeul prin care cunoaștem cere aceeași rigoare ca a cunoaște legile naturii. Ordinatorul, ca și creierul, funcționează prin paralelisme, prin raporturi multiple, pînă la învăluire. El își împrumută arhitectura funcțională de la neurofiziologie, căreia i se adaugă noțiunea de stări mentale. Ca și mind-ul, calculatorul are stări reprezentaționale. Prezentat în acești termeni, putem gîndi calculatorul ca un "spirit", deoarece transportăm
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
contradicție evidentă cu gândirea proprie. Din păcate, numeroși exegeți ai operei sale nu realizează noutatea și adâncimea conceptelor susținute de Eminescu în dubla sa calitate de poet și ziarist. Dintre numeroasele exemple date în acest sens trebuie să menționăm și paralelismul cu Baudelaire, realizat nu numai pe plan poetic, ci și pe cel estetic. Astfel, dacă autorul Florilor răului vedea în frumos o alcătuire de elemente eterne și perisabile, accentul căzând pe acestea din urmă, pentru că ele variază de la epocă la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]