1,988 matches
-
el preț de cîteva clipe, incapabilă să rostesc vreun cuvînt, și simt că mi s-a urcat tot sîngele În cap. — Bine, reușesc să Îngaim după o pauză lungă. OK, atunci mă duc. ȘAPTE Pornesc cu Katie pe stradă, parțial paralizată de spaimă și parțial abținîndu-mă cu mare efort să nu izbucnesc Într-un rîs isteric. Toți ceilalți sînt la birou și se dau peste cap să-i facă impresie bună lui Jack Harper. Iar eu ies cu cel mai firesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
răutăcioasa nevoie de ironie, am devenit capabil să văd realitatea. Și realitatea era că Ravelstein scăpase ca prin urechile acului, că era menținut Încă În viață prin ceea ce doctorii numeau „aparate vitale”, că jumătatea de jos a corpului Îi era paralizată, picioarele nu‑i funcționau și, chiar dacă i s‑ar fi vindecat paralizia, Îl așteptau alte felurite infecții pe care trebuia să le Înfrunte. - Spune‑mi, Chick, tțțț‑ah, cum arăt? - La față? - Fața, capul. Tu ai un ochi ager, Chick
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
tratează... Mai degrabă se tratează hernia! BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Hernia? Ha! Nu te pricepi la hernie! BĂRBATUL CU BASTON: Oricum, nu-i așa gravă... BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Cum să nu fie gravă? BĂRBATUL CU BASTON: Gândește-te că unii sunt paralizați! BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Și ce dacă sunt paralizați? BĂRBATUL CU BASTON: Unii trăiesc toată viața fără un rinichi! BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Da’ nu mă interesează... BĂRBATUL CU BASTON (Violent.): Cum să nu te intereseze? Unii au lepră, poftim! BĂRBATUL CU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
PĂLĂRIE: Hernia? Ha! Nu te pricepi la hernie! BĂRBATUL CU BASTON: Oricum, nu-i așa gravă... BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Cum să nu fie gravă? BĂRBATUL CU BASTON: Gândește-te că unii sunt paralizați! BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Și ce dacă sunt paralizați? BĂRBATUL CU BASTON: Unii trăiesc toată viața fără un rinichi! BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Da’ nu mă interesează... BĂRBATUL CU BASTON (Violent.): Cum să nu te intereseze? Unii au lepră, poftim! BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Eu nu vorbesc de lepră! Eu vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
personajele; la început își vor pierde capul cu toții, vor acționa dezlânat; în cădere BRUNO se agață de cei doi, își pierde rând pe rând punctele de sprijin și se agață de marginea gropii; cei doi nu îndrăznesc să intervină, sunt paralizați de spaimă; din adâncul gropii se aude un urlet dement, BRUNO luptă ca să iasă, reușește să se ridice puțin, este tras din nou în adânc; se agață de lucrurile din jurul gropii care alunecă însă sub forța care îl trage pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Ce-i negreala asta? (Îl mângâie prostește pe pielea feței.) Ce-i cu negreala?... Maco... De unde ai negreala? (Toată fața, tot gâtul și tot pieptul lui MACABEUS sunt înnegrite și jupuite groaznic de explozie; la fel, mâinile lui MACABEUS sunt paralizate și înnegrite.) Cum adică?... (Mirat, inocent.) Ce negreală! MACABEUS (Geamăt slab; durerea care vine din atingerea pielii arse.): PARASCHIV: Ce zici? (Lipit de inima lui MACABEUS.) Mă... (Începe să realizeze adevărul.) Mă... (Îi pune mâna pe inimă.) Ce dracu’ ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
CU VIOLONCELUL se oprește din cântat și ridică privirile mirate către BĂTRÎNUL CU BASTON.) BĂTRÎNUL CU BASTON (Bate continuu cu bastonul, iritat; când realizează că BĂRBATUL CU VIOLONCELUL s-a oprit din cântat rămâne secunde lungi cu bastonul în aer, paralizat; după câteva secunde de tăcere terifiantă, calm.): Mai înțelege-ne și pe noi... Suntem totuși niște oameni... DOAMNA CU VOAL (Indignată.): Trei oameni! BĂTRÎNUL CU BASTON: Nu se poate în felul ăsta, nu te supăra... Ce-i mult nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
barăci și văgăuni pe tot întinsul patriei, mii și sute de mii de mâini fac acum exact același gest, într-o simultaneitate care, totuși, nu ne apropie. Ce mama naibii! Dă-l fă Nuțo mai încet! Da’ ce, Gicule, ești paralizat? Dă-l tu! Ce-or da ăștia volumul așa tare, măi frate! Păi altfel cum vrei să intrăm în Europa, femeie? Așa se face și la americani, și la franțuji, și la nemți, că cică să învețe omul că fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
se va părea că în jurul lui mișcarea a crescut, evenimentele se succed din ce în ce mai precipitat, i se perindă pe dinainte zeci și sute de întâmplări în doar câteva clipe. Ce bine și ce frumos! Cu toate astea balta a continuat să paralizeze pe zi ce trece. Vine și ziua de apoi. Fiecare biban, caras, crap, știucă, somn, se trezește țintuit între ceilalți, paralizat între pofte și spaime, neputând nici să înhațe nici să scape, nici să trăiască, nici să moară. Începutul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
sute de întâmplări în doar câteva clipe. Ce bine și ce frumos! Cu toate astea balta a continuat să paralizeze pe zi ce trece. Vine și ziua de apoi. Fiecare biban, caras, crap, știucă, somn, se trezește țintuit între ceilalți, paralizat între pofte și spaime, neputând nici să înhațe nici să scape, nici să trăiască, nici să moară. Începutul și sfârșitul, ochi în ochi. În clipa când se atinge suma perfectă, natura însăși intervine și vâjjjjj! Golește iazul dintr-o dată. Până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
mult. - Unde ești? - Sunt în troleu, e o problemă, e un ambuteiaj, un accident, ceva, că nu se mișcă nimic. - De ce n-ai luat un taxi? - Dacă luam taxi era aceeași problemă, înțelege-mă când îți spun că strada e paralizată. - Să știi că Vasile și cu Olivia te așteaptă. Să le zic că vii sau să inventez o scuză? Că tot trebuie să mint eu cu ceva când vine frate-meu în vizită... - Ce prostie e asta, tu nu înțelegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
alarma sunând. Eu lucram la birou, calculând niște dobânzi. Kristine ridica tava cu ceștile goale de ceai, vrând să i-o înmâneze servitoarei. Își flexase picioarele și se aplecase puțin în față. Sunetul tânguitor al sirenei a izbucnit și a paralizat-o în această poziție. M-am ridicat fără grabă, știind că avioanele urmau să vină abia în cinci minute, iar până la pivniță făceam un singur minut. Servitoarea a trecut indiferentă pe lângă mine și a coborât scările, cu tava în mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
veni în fire. Probabil că se ridicase sprijinidu-se pe piciorul întreg, pentru că sări ca din pușcă, eliberându-se din strânsoare. Acul nu era de găsit. Violet se smiorcăia ca o banshee 1. Doi polițiști se năpustiră pe ușă, oprindu-se paralizați în fața acestui haos. — Faceți ceva! țipa Violet la ei, arătând cu gesturi disperate către Hugo, întins pe podea. Moare! Moare! Probabil că Hugo se lovise la cap când se răsturnase; gemea, dar era conștient. Totuși, nici unul dintre noi nu știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
la pândă și chiar stârci, bâtlani, cormorani, rândunici și pescăruși umblau cu ochii în patru, căci, deodată, niște gâtlejuri înfometate răsăreau plesnind din întunecimea adâncurilor, sau un trunchi nemișcat de copac prindea viață și devenea un „güio“, înfricoșătoarea anacondă care paraliza de groază cu privirea. În ramurile de sarrapia urlau, sinistru, maimuțele araguatos și din când în când se auzea - ca scăpat din înseși peșterile groazei - șuierul de nedescris al „păianjenului-maimuță“, cel mai înfiorător sac de venin pe care și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mic angrenaj, condiționată de mentalitatea care este împărtășită, resimțind influența mass-mediei, a competiției economice și a diverselor culori politice și grupuri sociale care în mod direct sau indirect amenință siguranța sa. Pe altă parte, în sfera individuală persoana se simte paralizată de indecizie pentru că suferă aproape în mod pasiv deciziile altora, luate în numele tuturor, și trăiește asemenea unui actor ingenuu care experimentează incapacitatea de a lua poziție de unul singur. Există mai multe opinii legate de criza antropologică actuală, pe care
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
animale, iar mutarea lui de la noi constituie, cu adevărat, o pierdere inestimabilă pentru Mișcarea Legionară și pentru tot Neamul Românesc. Constantin Em. Bucescu (1931-2007) In memoriam (la a doua-i comemorare) Viscolul din noaptea de 18 spre 19 decembrie 2009, paralizând transporturile aerian, feroviar, naval și rutier, a făcut imposibilă plecarea mea de acasă, din provincie, spre a participa, În ziua de sâmbătă, 19 decembrie, la a doua comemorare a regretatului nostru camarad Constantin Em. Bucescu, mare cărturar, patriot și naționalist
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
am luat câțiva și i-am mâncat cu sare. S-a Înnoptat, am intrat În pat și am Început să halucinez. De la picioare, urcând la genunchi, apoi sus, până la coapse, Îmi simțeam corpul cum răcește și aveam senzația că sunt paralizat. Ai mei nu știau ce să-mi facă. Mi-au dat laptele, care se mai afla În casă, apoi au mers la vecini și-au mai cerut lapte, dându-și seama că mă otrăvisem cu bureții pe care-i mâncasem
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
cu zimții de la bocancii lui, citind un poem scris pe loc. Toate astea Îți apar deodată Îndepărtate și ridicole, deși, Într-o altă stare de agregare a sufletului, fuseseră poate lucrul cel mai firesc cu putință. Stăteam În colțul meu, paralizată de frică și de dezgust, știind că nu voi mai putea scrie niciodată poezie. Și, În totala mea dezorientare, mă chirceam pe dinăuntru, gata să explodez, fărĂ să-mi pot Întinde mâinile și picioarele, fărĂ Adina Dabija 84 să ies
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
cu zimții de la bocancii lui, citind un poem scris pe loc. Toate astea îți apar deodată îndepărtate și ridicole, deși, într-o altă stare de agregare a sufletului, fuseseră poate lucrul cel mai firesc cu putință. Stăteam în colțul meu, paralizată de frică și de dezgust, știind că nu voi mai putea scrie niciodată poezie. Și, în totala mea dezorientare, mă chirceam pe dinăuntru, gata să explodez, fără să-mi pot întinde mâinile și picioarele, fără să ies, să sar, să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
bine. Mă pregătesc de plecare <victor45>: da. Spor la lucru <maya>: ți-am pus o întrebare, nu mi-ai răspuns <victor45>: ? <maya>: de ce nu e nici o femeie în viața ta? Pentru mine ești bărbatul de vis <victor45>: <victor45>: poate sunt paralizat, în cărucior <maya>: ești? <victor45>: nu. Sau poate sunt foarte urit <maya>: ești? <victor45>: nu. De unde știi că nu este nici o femeie? <maya>: mda. Este? <victor45>: este <maya>: bine. Data viitoare eu îți spun despre viol, tu îmi povestești despre
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
repezi la aparatul de făcut cafea, extrase o ceașcă de sub tejghea și o potrivi sub unul din filtrele mașinii. Imediat însă se răzgîndi, deschise ușa unui frigider și scoase o sticlă de apă minerală. Cele două începuturi de acțiune îl paralizară însă dintr-un motiv greu de înțeles pentru mine în acel moment, două intenții se ciocniră în creierul său ca doi bolizi provocînd o blocare totală a puterii sale de judecată. mîna în care ținea sticla de apă minerală începu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
oră, să beneficieze de această formă de cunoaștere numită dragoste. — Publicul poate să intre, spunea Domnișoara ri în momentul cînd ritualul preliminariilor atingea temperatura necesară trecerii la altceva. Limbajul erotic al Domnișoarei ri mă lăsa uneori perplex dar nu mă paraliza niciodată. Dimpotrivă, Domnișoara ri știa să extragă din mine așteptări de care nu mă știam capabil. Cînd eram numit „publicul” și cînd auzeam expresia publicul poate să intre, brusc nu mă mai simțeam o individualitate, deveneam efectiv un public masculin
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
niște mesaje. Ce noapte ! nu mă miră că aricii vor să facă dragoste. Ken se ridică și făcu cîțiva pași în lumina farurilor. Descoperi, la doar cîțiva metri de ariciul în fața căruia frînase brutal, alte cîteva ghemotoace sau sfere imobile, paralizate din cauza luminii. în schimb, ceva mai departe, șoseaua colcăia de alte zeci și zeci de arici perturbați care se mișcau în zig-zag cu repeziciune. Betty se apropie de Ken, îi puse o mînă pe umăr, îl mîngîie ușor pe ceafă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
lui. subconștientul meu a înregistrat cu siguranță acest fapt ca pe un eșec. alți copii din cartier, mai dibaci decît mine, atunci cînd veneau să se joace în curtea mea, reușeau să urce pînă în vîrful nucului. eu rămîneam însă paralizat în fața imensei coroane a acestui arbore. Cînd venea toamna și trebuia să scuturăm nucile, cel puțin trei sau patru copii din vecini își ofereau serviciile și reușeau să atingă cele mai îndepărtate ramuri ale nucului. eu rămîneam însă jos, admirîndu-i
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
corespundem imaginii pe care ne-am făcut despre noi înșine. Misiunea noastră evanghelică nu este aceea de a ne apăra de lume, ci de a locui în ea. Avem nevoie de mai mult curaj. Nu se cuvine să ne lăsăm paralizați de pericole, ci trebuie să ne simțim atinși - precum au făcut părinții noștri, odinioară - de strigările istoriei, căutând un dificil echilibru între ceea ce am experimentat deja și ceea ce urmează să experimentăm, acceptând să ne mișcăm, cu un discernământ acut, între
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]