4,853 matches
-
doar cuplajul din care fiecare își trage identitatea, ceea ce îndreptățește afirmația că natura e un simplu corelat al conștiinței, nimeni neștiind cum arată în sine realitatea, în afara relației ei cu un subiect cunoscător. În fine, celebra epoché, adică punerea în paranteze (Einklammerung), prin care Husserl pretindea că poate să ia act de un obiect fără să-și lase mintea tulburată de gînduri preliminare în privința lui. Din toți acești termeni fastuoși nu a mai rămas azi decît amintirea unei epoci entuziaste, cînd
Noema și noesis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4730_a_6055]
-
trecut neobservat. Prin urmare, a o întâmpina acum cu ingenuitate ar fi ușor ridicol.) Două lucruri numai aș vrea să remarc. Întâi. Marta Petreu nu se sfiește să afirme în clar calitatea numărul unu a spiritului creator caragialian. Inteligența. (În paranteză fie spus, o calitate care n-are îndeobște nume bun când e vorba de scriitori). O inteligență aproape cumplită. În ultimul dintre eseurile de aici, după un excelent decupaj prin opiniile contemporanilor, autoarea încheie en fanfare: „Citind și recitind această
Filosofie și conștiință artistică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4746_a_6071]
-
emoționante. Când nu poate folosi firul de mătase, pentru că nici timpul nu i-o îngăduie probabil, folosește gogoșile viermilor de mătase, din care fluturii au zburat, ca pe elemente ale unei construcții, pe lucrări ce primesc sugestii polisemantice. Facem o paranteză aici, ca un apel la memoria culturală comună, amintindu-vă că în anii ’80, Nichita Stănescu își publica o carte, Epica Magna, cu desenele lui Sorin Dumitrescu, ce reproduceau osuare supraetajate, ca biblioteci de semne primordiale, fenomen repetitiv în cartea
Din provincie la Paris și retur by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/4755_a_6080]
-
Era destul ca Dan C. Mihăilescu să fi comparat capitolul meu din „Istoria critică”, pe care a recenzat-o cu acribie la apariție, cu capitolele din cărțile lui Z.Ornea despre ideologia anilor ’30, ca să vadă deosebirea de abordare. (În paranteză fie spus, putea constata ușor și părerea mea despre Gherea din aceeași „Istorie critică”.) Pretind prea mult dacă refuz să fiu judecat în funcție de ce n-am scris și afiliat abuziv unei linii ideologice împotriva căreia m-am bătut toată viața
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5011_a_6336]
-
Nicolae Iliescu și George Cușnarencu. Față de ele, Portret de grup se află cu șapte capete deasupra. Iar asta pentru că e, intelectualiceș te, o carte cinstită. Mihail Vakulovski nu intenționează, prin ea, să manipuleze politic. Deschid, apropo de acest aspect, o paranteză. Una din marotele culturale cele mai longevive în publicistica ultimilor ani este aceea care atașează apariția optzecismului unui scenariu specific romanelor de aventuri. Cu comploturi urzite în culise, cu mari păpușari neavând altceva mai bun de făcut decât să tragă
Respect intelectual by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5016_a_6341]
-
la mecanica simplistă a poantei. (Mai metaforică în cazul unuia, mai francă în cazul celuilalt). Au, așa-zicând, certitudini de metodă. Iar asta, din punctul de vedere al lui Mircea Ivănescu, e letal pentru adevărata poezie. Pe care, deschid o paranteză, el nici măcar nu îndrăznește s-o definească. Dimpotrivă, disimulează cu umor. Susține, înverșunându-se aproape, că încă n-a aflat ce e poezia. Și pretinde că simte o anume invidie când întâlnește oameni care, ca tânărul Matei Călinescu, puteau discerne
Despre micile animale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4798_a_6123]
-
a trecut într-o română fermecătoare, declară că nu l-a citit de la un capăt la altul. Cât e adevăr și cât e glumă (o glumă imensă, suficientă sieși și hrănindu-se din propriile rezerve inepuizabile) în confesiunile acestea? Închid paranteza (sau mai curând o las întredeschisă, pentru a reveni la ea ceva mai încolo). Dur de tot e în schimb Mircea Ivănescu cu trei dintre numele grele ale literaturii postbelice. Preda, Bănulescu și, evident, Sorescu. Anecdota pariziană care-i are
Despre micile animale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4798_a_6123]
-
de specialitate mai ales (cu cele două concepte cheie, „stilul smuls” respectiv „a pune o bază”) e delicioasă. Ierarhiile (în care, spre mirarea lui Gabriel Liiceanu, Petru Creția nu ocupă o poziție fruntașă), de asemenea. Revin, pe acest fond, la paranteza pe care nu o epuizasem. Cât de în serios trebuie să-l luăm pe Mircea Ivănescu, cel de aici? Câte măști avem de înlăturat până să ajungem la aceea care chiar îi reconstituie chipul? Răspunsul, mai mult ca sigur, se
Despre micile animale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4798_a_6123]
-
arde timpul?). Cartea-interviu are viață și prin didascalii. Interesant mod de a conversa cu poeta și-a ales doamna Gîrmacea; în timp ce răspunde întrebărilor puse, autoarea o privește, se înnegurează ori explodează admirativ și toate detaliile acestea sunt viu punctate prin paranteze; iată de ce, involuntar aproape, am introdus și eu parantezele mele în tot ce v-am povestit mai sus. Nu vreau să închei fără a întări prin vorbe o senzație ce m-a marcat puternic la lectură: tot mai puțini oameni
O conversație încântătoare by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/4709_a_6034]
-
mod de a conversa cu poeta și-a ales doamna Gîrmacea; în timp ce răspunde întrebărilor puse, autoarea o privește, se înnegurează ori explodează admirativ și toate detaliile acestea sunt viu punctate prin paranteze; iată de ce, involuntar aproape, am introdus și eu parantezele mele în tot ce v-am povestit mai sus. Nu vreau să închei fără a întări prin vorbe o senzație ce m-a marcat puternic la lectură: tot mai puțini oameni cunosc în țara aceasta nefericită care trăiesc bucuroși, așa cum
O conversație încântătoare by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/4709_a_6034]
-
obscurului dincolo; moartea celuilalt, romantică, deviind spaima de moarte spre celălalt, cel drag, prin compromisul frumuseții; moartea pe dos, răsturnată, negată prin „medicalizare”, din contemporaneitate, o moarte din nou sălbăticită. Interesată de stări și cuvinte legate de moarte, pun între paranteze temporare stricta cronologie, nu fac neapărat diferența dintre genuri și specii și propun, sintetic, doar câteva exemple. Așadar: 1. Situarea meditativ-filosofică - sau moartea cugetată. Textul își alătură perspectiva detașată a gândului activ și tentația sistemului, moartea înscriindu-se în circuitul
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
despre „flirtul fiecăruia cu sfârșitul”, în singurătate. Boala imită „fără-răspunsul” morții, la Marius Chivu - „aștept să-mi spui ceva / orice // chiar și portocală” -, și e gureșă la O. Nimigean. La amândoi, scenele sunt de o duioșie sfâșietoare, fără nimic sentimental-melodramatic. Parantezele unei mici conștiințe ironice pun bemoli când se ivește patetismul și lărgesc perspectiva când lacrima e gata să țâșnească minor. Plânsul e bine ținut în miezul cel mai tainic al ființei. Tot aici l-aș include pe Gabriel Chifu. Pierderea
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
canavaua prozatorului. Până și peisajul hanseatic pe care se sprijină panoplia temporală sugerează reuniuni neașteptate, din lumi felurite. Dar mai sugerează și lipsa de măsură a unui gurmand dedat la tot soiul de bucate, cu spiritul critic pus, câteodată, între paranteze de imaginația poftind nesfârșite sindrofii verbale.
Scrisul, cu bucuria lui intrinsecă by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4418_a_5743]
-
până la Ov. S. Crohmălniceanu sau Valeriu Cristea, care i-au citit întotdeauna cu atenție cărțile. Contribuțiile lor, destule rămase în publicistica vremii, sunt revalorificate cu acribie de un critic preocupat în egală măsură de operă și de comentariile ei. În paranteză fie spus, interesul pentru receptare, conștiința că opera survine în actualitate la pachet cu glosele despre ea, dar și nevoia de precizare a metodelor de lucru, compun aerul de familie specific generației actuale de critici. Cărțile lui Andrei Terian sau
Singurul Norman Manea by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4421_a_5746]
-
părțile și le repune într-un sistem de relații și interdependenț e, care le iluminează în chip diferit pe fiecare dintre ele. Spre deosebire de primul volum, conținând poezia, cel de proză nu a pus editorului probleme deosebite în ce privește stabilirea textului. După „paranteza” realist socialistă, Gellu Naum și-a reluat fragmentar cărțile de proză din perioada 1944-1948, așa cum obișnuia să procedeze și cu poeziile. Însă, spre deosebire de poezie, reluările sunt acum precizate și datate, iar textul este reprodus de autor fără modificări. Simona Popescu
Proza lui Gellu Naum by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4422_a_5747]
-
această primă carte”. Poveste în ramă într-o Barcelonă întunecată Sunt unii scriitori pentru care stilul prețios, grija față de construcția fiecărei fraze și căutarea febrilă a figurilor de stil sunt literă de lege. După cum sunt și alții care pun în paranteză stilul și neglijează cu bună știință vorbele meșteșugite de dragul unei povești bune. Tot mai rară este însă o a treia categorie, a autorilor care scriu frumos și povestesc pe măsura scriiturii, iar între ei se numără cu siguranță și spaniolul
Două traduceri by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4426_a_5751]
-
Farmecul romanului rezidă în această soluție ingenioasă. Procesul etic urmărit și clasificat negativ este diluat într- o conștiință a scrisului. Cum ne-a obișnuit scriitorul, personajele lui Virgil Duda nu au chipuri. Ele sunt funcții ale unui destin pus între paranteze. Doar moralitatea și adevărul schițează portretele. Lumile lui Virgil Duda ascund și construiesc legiuni de condamnați, distribuiți, în fond, în același context: al destinului de străin etern care nu poate fi învins. Un cetățean al lumii este romanul unei asemenea
Ancheta unui destin învins by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4435_a_5760]
-
tipărite înseamnă nu doar o decădere vertiginoasă a elaborării „artizanale” a duratei textului, ci și dispariția unui referent critic determinat, a unui Benedetto Croce, de pildă, care să despartă apele, poezia de non-poezie, valoarea de non-valoare. Să închidem însă această paranteză cu o cugetare generică , esențial optimistă, semnată de Louise Bourgeois: „A face artă nu înseamnă terapie, ci înseamnă un act de supraviețuire. Este o garanție a sănătății mentale. Sigur este că nu o să-ți faci rău ție însuți și nici
Repere critice în poezia italiană contemporană by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4592_a_5917]
-
un adjectiv mai transparent (de exemplu guvernamental). În fine, rămâne oricând valabilă opțiunea educativă: redactorul ar trebui să parafrazeze, să explice, să verifice accesibilitatea informației. La începuturile presei românești, termenii noi erau adesea urmați în text de explicația lor, în paranteză. Nu cred că o asemenea practică ar fi inutilă în zilele noastre.
Datorii suverane by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4629_a_5954]
-
provincie. La orfelinat Romi o cunoaște pe Diana, o englezoaica venită în România pentru copiii orfani ale căror imagini înduioșaseră întreaga Europa. La îndemnurile, chiar insistențele lui Sarbu, Romi o va invita pe Diana să iasă în oraș. Aflăm din parantezele pe care povestitorul le tot face că se gaseste, de multă vreme deja, într-o stare sufletească deplorabilă, ca alcoolismul îi e aproape, din cauza că soția îl părăsise, rămânând în Germania. Întâlnirea cu englezoaica se lasă cu o invitație acasă
De la distanță by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4645_a_5970]
-
ochii stema aflată pe frontispiciul liceului Márton Áron din Miercurea Ciuc, să nu fie deranjați de ceea ce este istoria nostră, de valorile și de trecutul nostru. (...). Istoria nu poate fi ștearsă, istoria nu poate fi falsificată. Istoria poate fi pusă în paranteză, doar pentru un scurt timp, așa cum au încercat mulți, de mai multe ori. Transmitem de aici, de la Siculeni, ca oamenii secui, maghiarii din Transilvania, sunt oameni iubitori de libertate. Ei îi stimează pe cei care îi respectă, iubesc libertatea și
Kelemen Hunor încurajează afişarea stemei Ungariei pe liceele din secuime () [Corola-journal/Journalistic/46466_a_47791]
-
avut o situație economică mult mai dificilă dacă oamenii ar fi văzut că cei doi lideri se ceartă și au fiecare orgolii, informează . Am avut multe discuții contradictorii, nu le-am făcut niciodată publice (...) Noi am încercat să punem în paranteze punctele de vedere diferite pe care le avem și să vorbim aceeași limbă. Dacă oamenii ar fi văzut dincolo de necazurile pe care le avem că ne certăm, că avem fiecare orgolii de un anumit fel sau altul, România ar fi
Boc: Am avut multe certuri cu Băsescu, dar nu le-am făcut publice () [Corola-journal/Journalistic/46635_a_47960]
-
Esterházy. Avocată fiind, se mișcă dezinvolt în zonele scăzute și umed lascive ale după-amiezii, impudică, pofticioasă, însă trece la fel de ușor la dezbateri pe toate temele actualității. Deși femeie, are atitudini masculine, cu mici alunecări misogine (vezi pedepsirea femeilor „păcătoase”). Ici-colo, parantezele sale sunt veritabile lecții în alcov, de filosofie, sociologie, erotologie (Ștefan Gheorghidiu trece fantomatic prin cadru). Are păreri tranșante și incomode și despre scris: „barem ăilalți, ăia de dinainte de Revoluție, au avut și ei acolo, ceva, un obsedant deceniu, voi
Despre ambivalență by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4541_a_5866]
-
punem până la urmă în ordine un traseu, dar n-aș vrea să mă îndrept împotriva primului-ministru, dar v-am dat ca justificare motivația pentru care se întâmplă ce se întâmplă, partea motivației în afară de greșelile leadership-ului și aici deschid o nouă paranteză. Eu nu i-am reproșat nimic lui Mihai Răzvan Ungureanu și n-am ce să-i reporșez, este un om care urmărește ca și independent două, trei deziderate majore de echilibru macroeconomic. Vinovat este șeful meu de partid, care n-
Cezar Preda dă vina pe premierul Ungureanu pentru ce se întâmplă în PDL, în ultimele două zile () [Corola-journal/Journalistic/45630_a_46955]
-
de aur a/ lui tutankhamon, la/ expoziție, păzită, mamă-mamă: vedere din/ față, deschid radioul, faraonul, vorbește chiar/ el (reconstituire după/ natură), deschid/ ziarul, impresii din/ sală/ unde e în centrul atenției ă.... citez, «această/ fantastică descoperire a/ antichității...», aplauze, în/ paranteză, deschid/ gura... nu, nu o deschid... decorul: petale de lotus/ albastru... de jur/ împrejur nimic pe ce să/ te sprijini, cerul, gol, cu/ sfârleze, jucărele, pitici/ dansatori, crocodili de lemn cu botul/ articulat.../ CE?.../ pardon: «lanțul din sângele meu (la
Pa vu ga di by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4365_a_5690]