1,188 matches
-
duse la cartierul său general, dar, foarte repede, își schimbă direcția pașilor, spre camera ceaiului. Clădirea nu avea înfățișarea unei ceainării. Fusese concepută ca sală de desen și se amenajase un spațiu mai mic pentru ceremonia ceaiului, prin instalarea unor paravane pliante. Invitații erau Nobunaga, Nobutada, Nagato și fiul acestuia. Lămpile creau în cameră o atmosferă înviorătoare. După ce ceremonia ceaiului luă sfârșit, gazdele și musafirii se mutară într-o cameră mai mare, unde stătură de vorbă până noaptea târziu. Lui Nobunaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
îngenunche, în sfârșit, și-i întinse un arc. Înhățându-l, seniorul alergă afară prin ușile pictate, în timp ce striga înapoi: Lăsați femeile să fugă. Nu e nimic rău dacă scapă. Numai să nu ne stea pe cap. Zgomotele ușilor și ale paravanelor lovite cu piciorul se auzeau de peste tot, iar urletele femeilor întețeau atmosfera tensionată de sub acoperișul de țigle care se zgâlțâia. Femeile alergau în dezordine, dintr-o cameră în alta, străbătând coridoarele și sărind peste balustrade. Trenele și mânecile lor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Akechi, și până și câțiva dintre aceștia fugiră afară, în timp ce flăcările se târau de-a lungul acoperișurilor. Dintre oamenii dinăuntru, care încă se mai țineau pe poziții, unii tușeau înecați de fum, pe când alții erau acoperiți cu cenușă. Ușile și paravanele pliante fuseseră aruncate în hol, iar acum brocartul auriu și bucățile de lemn aprinse se învăpăiau dens și rapid, arzând strălucitor ca un câmp în flăcări. Dar în micile cămăruțe și alcovuri era întuneric, iar formele rămâneau nedeslușite. Pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
că și ultimele lui clipele erau aproape. Părăsind bătălia, se retrase într-o cameră și îl puse pe Ranmaru de pază la ușă, spunând: — Dacă-mi auzi glasul dinăuntru, poți înțelege că mă sinucid. Să-mi pui trupul sub niște paravan și să le dai foc. Până atunci, nu lăsa inamicul să intre. În timp ce-i dădea aceste instrucțiuni, Nobunaga îl privea pe Ranmaru drept în ochi. Ușa de lemn era asigurată. Nobunaga privi un moment picturile poleite, încă intacte, de pe pereți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
seniorii războiului rivali, care-și apărau propriile interese locale, puteau afunda țara în același haos din ultimii ani ai shogunatului. De la Templul Mii, Hideyoshi își deplasă toată armata pe o flotă de corăbii militare, încărcând de toate, de la cai până la paravane aurite. Era a optsprezecea zi din lună, iar obiectivul era acela de a se muta la Azuchi. O altă forță militară șerpuia și ea spre răsărit, pe drumul de uscat. Convoiul navelor care traversau lacul era împins de briza care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
erau pictați lotuși roșii și albi. Unul câte unul, oamenii intrară și se așezară. Numai Hideyoshi nu apăru. Ochii oamenilor erau cuprinși de îndoială. Dar, pe când generalii priveau în direcția altarului din depărtare, printre articole austere ca tabernacolul, placa mortuară, paravanul auriu, florile de jertfelnic și arzătorul de tămâie, îl văzură pe Hideyoshi așezat comod și calm sub altar, cu micul Samboshi pe genunchi. Cu toții se întrebară ce făcea. Când, însă, stătură să se gândească, își amintiră că, după-amiază, la conferință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de râsul celorlalți generali, se plecă respectuos către Samboshi, cu cea mai corectă ținută. Apoi, reveni la locul lui. Următorul era Shibata Katsuie. Când făptura sa masivă îngenunche în fața altarului, aproape ascunzându-l vederii, atât lotușii roșii și albi de pe paravane, cât și lămpile pâlpâitoare se răsfrângeau pe chipul său, în flăcări ale mâniei. Poate că îi prezenta sufletului lui Nobunaga un raport prelungit despre consfătuire și jura că avea să-l sprijine pe noul său stăpân. Dar, la ofranda de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
rapoarte despre situația din Ise. Hideyoshi citi depeșele și-i chestionă personal pe emisari, le încredință răspunsuri orale și dictă scrisori de răspuns în timp ce-și lua masa de seară. Într-un colț al camerei se afla un mare paravan pliant. Pe cele două panouri ale sale fusese pictată, cu auriu, o hartă a Japoniei. Privind harta, Hideyoshi întrebă: — N-am primit nici o veste din Echizen? Ce se-aude cu mesagerul pe care l-am trimis la clanul Uesugi? În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
am trimis la clanul Uesugi? În timp ce vasalii săi veneau cu scuze despre distanța dintre provincii, Hideyoshi numără pe degete. Trimisese mesaje în Kiso și Satake. Rețeaua sa diplomatică fusese întinsă, cu grijă, în lungul și-n latul țării desenate pe paravan. Prin însăși firea lui, Hideyoshi considera războiul o soluție de ultimă instanță. Un articol al său de credință spunea că și diplomația în sine era o luptă. Dar nu se referea la diplomația de dragul diplomației. Și nici nu-și găsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
își dă seama că e pe domeniul meu. Presupunând că trebuie neapărat să apară un articol, ar fi normal să-mi fie încredințată mie sarcina asta. — Juniper, și și-o imagină încă o dată ca pe o eroină de kabuki, în fața paravanelor lăcuite; „resturile“ ei dispăruseră într-un dulap retro cât tărâmul Narnia. Ai apucat deja să scrii materialul despre Razza? — Păi, am terminat cu recenzia, dar am să-i iau un interviu joi seara, și atunci ar trebui să am suficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
vădană pe care plesneau bermudele, dar îmi dădu o rachetă și îmi deschise ușa. Eu am coborât treptele și am intrat pe teren. Fielding galopase deja nerăbdător spre capătul terenului, ținând într-o mână racheta din oțel, mare cât un paravan, și douăsprezece mingi galbene de tenis în cealaltă. — Vrei să te încălzești nițel? a strigat el, și prima minge își luă zborul spre mine, sfârâind prin aer. Ar fi trebuit să-mi dau seama până acum că atunci când englezii spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o zi, cineva dădu sfoară în țară că meșterul ar lucra, pe ascuns, la un ornic aparte. Câțiva curioși și-au găsit, degrabă, drum spre atelier, aproape că au dat buzna. Pe o masă, au zis ei, ferită de un paravan, peste care priviseră furiș, se aflau o mulțime de rotițe, cercuri și țevi, plăci și arcuri, ace, lentile și încă multe altele, din metal ori din sticlă, de nu știai la ce să te mai uiți. Și câteva cărți mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
ziduri și peste ceva oale mai ciobite. Băsescu a decretat imediat, că situl arheologic respectiv este o pivniță plină cu murături din secolul XVIII și fiindcă nu avea și butoaie cu vin, săpăturile vor continua, numai că trebuie instalat un paravan, ca să nu râdă lumea de muncitorii de acolo care totuși muncesc, o apucătură care, mai ales printre bucureșteni, Doamne ferește, să nu devină contagioasă. Aici sunt de acord cu Băsescu, fiindcă dacă ar fi trebuit să se aștepte ce spun specialiștii
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
poznele și gălăgia. În final, profesoara îl amenință mânioasă: - Să vezi cât o să-ți scadă nota la purtare ! Într-adevăr, îi scade un punct sau două, însă trebuia să-i pună patru pentru câte suportase. Nae, folosinduse de ei drept paravan, se ascundea în spate să învețe la următoarea oră< profesoara era gravidă, nu se putea strecura printre rânduri care erau foarte înguste și i-a lăsat în plata domnului. Termină trimestrul II și a fost sigur că cei trei erau
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
sau se ramifică în alte coridoare, cu șifoniere îngrămădite unul într-altul, cu dulapuri înghesuite laolaltă. Mobilele mai scunde, fotoliile, canapelele, mesele, nu lasă privirea să ajungă decât până la alt coridor de colivii, până la alt perete de pendule bătrânești, de paravane lăcuite și de secrétaire-uri în stil georgian. Aici mi-a propus să ne întâlnim ca să discutăm între patru ochi, într-un depozit de antichități. În acest labirint de mobile dăm tot timpul peste același birou în stil baroc, apoi peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
în timp ca să preîntâmpinați tragediile. Ca să învățați. Ca să cunoașteți tot felul de oameni. Poate reușiți să le oferiți oamenilor vieți împlinite și fericite. Poate că nu e suficient să șchiopătați printr-un apartament zgomotos pentru tot restul vieții. În dreptul unui paravan brodat, o săgeată indică o direcție, deci o iau în cealaltă. Pagerul îmi sună din nou; e Nash. Și vocea zice: Dacă puteți să omorâți un om, poate reușiți, le fel de bine, să-l aduceți înapoi. Poate că asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
plecase cu căruța în căutarea lui Culae și că nu se întorsese. O să-l găsească, se arătă el optimist, apoi se apucă să dea la rindea, pe masa din chioșc, niște scânduri, din care voia să meșterească o ferestruică pentru paravanul din fața bucătăriei. 6 În timp ce lucra, se auzi clopotul bătând la biserică, întâi mai încet, apoi tot mai tare și mai stăruitor. Mirat, lăsă rindeaua din mână și o apucă spre poarta de la drum, să vadă ce s-a întâmplat. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
început. Liniștea nopții se așterne încet In timp ce eu zbor, continuu zbor Pe aleea paralelă cerului Și nu pot să mă opresc Până când înaintea-mi Se desenează infinitul Atunci moleșeala se risipește, Căci soarele a răsărit Dincolo de realitate Pe paravanul care ne desparte. Neputință Mi-e trupul greu, Dar mintea-mi întrece Depărtările cerului Dorindu-ți mai mult. Aripile gândurilor larg se deschid Și lumea se crapă făcând loc neștiutului. Bătaia lor, bătaia inimii, Încetinesc, Iar gândul care-mi zbura
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pe tânăra domniță. Am rămas impresionat de nemărginirea frumuseții ei. Doamne, ce frumusețe ai creat! Valurile îi împleteau în păr panglici de un albastru diferit (de la întunecat până la verde deschis), iar norii adunați în grabă o păzeau discret, printr-un paravan, de privirile curioase ale Soarelui. Din respect pentru Marea Albastră pe care astăzi o întâlneam pentru prima dată, când am intrat pe tărâmul ei, m-am închinat și m-am descălțat. Nisipul din catifea adâncă îmi ascundea zgomotul și urma
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
trezesc. Nașterea Un strigăt ascuțit îmi sparge visul, urmat de un plâns nevralgic. Deschid ochii. Deasupra mea o lampă albă, orbitoare, în formă de farfurie zburătoare. Nu-mi simt trupul de la jumătate în jos, sunt tăiată în două de un paravan ce-mi desparte trunchiul de picioare. Deasupra paravanului se agită două mâini: fetița mea saltă în sus și în jos, dispare și apare de după paravan, ca în teatrul de umbre Wayang. Doresc ca șirul recursiv al viselor mele să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
urmat de un plâns nevralgic. Deschid ochii. Deasupra mea o lampă albă, orbitoare, în formă de farfurie zburătoare. Nu-mi simt trupul de la jumătate în jos, sunt tăiată în două de un paravan ce-mi desparte trunchiul de picioare. Deasupra paravanului se agită două mâini: fetița mea saltă în sus și în jos, dispare și apare de după paravan, ca în teatrul de umbre Wayang. Doresc ca șirul recursiv al viselor mele să se oprească aici; când un vis se împlinește, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
zburătoare. Nu-mi simt trupul de la jumătate în jos, sunt tăiată în două de un paravan ce-mi desparte trunchiul de picioare. Deasupra paravanului se agită două mâini: fetița mea saltă în sus și în jos, dispare și apare de după paravan, ca în teatrul de umbre Wayang. Doresc ca șirul recursiv al viselor mele să se oprească aici; când un vis se împlinește, el devine realitate... Aud plânsul copilului, calm și liniștit de-acum, în leagănul ploii ce bate curioasă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cu o pocnitură, dintele ascuns al Încuietorii slobozi arcul de oțel al lacătului, iar Teofilo deschise larg ușița cea grea a lădoiului. De unde se afla, poetul nu vedea limpede ce se găsea Înăuntru. Avu senzația că celălalt Îi făcea anume paravan cu propriul trup. Izbuti să zărească doar un teanc de scrisori legate printr-o panglică, În fund, și, pe o poliță din lemn, un flacon cam de mărimea unei măsuri de vin, aproape plin cu un lichid verzui și sigilată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Au trecut mulți ani de când nu mi-ai mai văzut fața, dar iubirea m-a preschimbat oare atât de mult Încât să mă facă de nerecunoscut? continuă noul venit pe un ton frivol. Dante Îl fixă făcându-și cu mâna paravan Împotriva razelor de soare care pătrundeau prin bolțile porticului. — Messer Angiolieri... Dumneata ești? Dar nu erai În temniță? Celălalt izbucni În râs. — Cu lacrimi amare l-am convins pe bătrânul să-mi plătească datoria la cămătari și am ieșit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
deja, când i se păru că aude ceva mișcându-se În fața lui. Acum, ochii i se obișnuiseră cu penumbra. I se păru că, printre pânze, distinge o umflătură care se deplasa spre partea opusă a construcției. Cineva umbla făcându-și paravan din țesăturile Întinse, pentru a se Îndepărta fără să fie văzut. — Repede, Bargello, dă fuga cu oamenii dumitale; e Încă aici! strigă el, În timp ce o zbughea către punctul unde zărise mișcarea. Nu știa dacă oamenii Îi urmaseră ordinul, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]