3,882 matches
-
am băgat blocul de foi și stiloul În servietă și m-am ridicat ca și cum nu s-ar fi Întîmplat nimic. M-am Îndreptat fără să mai arunc nici măcar o privire În urmă, spre bibliotecară. Am pășit repede și apăsat pe pardoseala supralăcuită, demnă de o adevărată bibliotecă. Am returnat ziarul și am aruncat o privire În direcția fetei. Nu se ridicase Încă, dar mă urmărea de-acolo cu privirea. I-am făcut un semn ușor cu mîna și-am ieșit. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
la liniștea din camera ei, am avut impresia că m-am Întors cu trei-patru ore În urmă. Habar n-aveai după ce direcție se conduc toți acești oameni... de unde vin și unde se duc... Poate pentru că toate pasajele și scările, cu pardoseala și stîlpii de susținere din gresie, convergeau Încoace și fiecare o putea lua pe unde dorea. — Cei de-acum par cei mai interesanți. Mersul... expresia feței... fiecare cu-ale lui. — Hai să ne uităm la fotografii mai Întîi. — Credeți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
unor oase destul de mici. Forma lor mi-a amintit de un fruct... da, moșmoanele... niște moșmoane nu prea arătoase, deformate... un hibrid de moșmoană cu pară europeană ... o emisferă transparentă, cu o nuanță vagă de verde jos - poate și pentru că pardoseala nu era de un negru pur. Crăpătura de dedesubt se termina cu o umflătură În vîrful vertebrei lombare. Interiorul, de un maro Închis accentuat, semăna cu o membrană acoperită de mucus. Jumătatea superioară era de un alb opac cu ușoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
care a coborât din avion. Cu gura uscată de emoție, m-am ținut după semnele care conduceau înspre Sosiri. În ciuda faptului că mergeam atât de repede încât mi se tăiase răsuflarea, drumul a părut să dureze o veșnicie. Bocăneam pe pardoseala de linoleum, respirând greoi, cu pete de sudoare la subraț. Geanta mea de doamnă mi se izbea de șold. Singurul lucru care îmi strica imaginea sofisticată era Dogly, al cărui cap ieșea din geantă. Urechile i se legănau vioi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
treceau soldați și ofițeri. Toți se opreau o clipă să-l privească pe Valerius Galul, a cărui pricepere era bine cunoscută. Pe mulți dintre ei Valerius îi vindecase de boli grave sau de răni ce păreau mortale. Stătea întins pe pardoseala de piatră, cu brațele încrucișate peste chipul său, pentru ca nimeni să nu i-l vadă. Veneau bărbați, femei, copii, pentru că vestea morții Velundei se răspândise cu repeziciune; le părea rău că preoteasa fusese omorâtă și că Valerius Galul era acuzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
soldați, un vultur s-a înălțat sus de tot și a mers multă vreme în fața lor, arătându-le drumul. Același semn a însoțit glorioasa expediție a lui Alexandru cel Mare. Listarius și servitorul strângeau cioburile și resturile de mâncare de pe pardoseală, în timp ce comandantul escortei stătea nemișcat în fața lui Vitellius: — Poruncește și am să mă supun. — Plătește pe cineva să se ducă în celulă și să-l înjunghie pe medic. Așa n-o să fiu eu cel care-i hotărăște soarta și soldații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
dovadă de clemență... — Clemență?! Femeia ucisă e preoteasă, nu una oarecare. Ce-ar spune batavii dacă ai da dovadă de clemență față de cei pe care îi consideri vinovați? 17 Un bărbat se aplecă deasupra lui Valerius, care stătea întins pe pardoseală. Prin ferestruică pătrundea un fir de lumină. — Valerius, șopti bărbatul, sunt eu, Maktor. Valerius nu se mișcă. Își acoperea chipul cu brațele. Bărbatul îi vorbi la ureche: — Îți amintești? Ultima oară când ne-am văzut, în taverna mea... Îți aduci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
face mai bine să pleci. — Spune-i că sunt Antonius Primus și că am venit să-i cer ajutorul. Convinge-l să mă primească... E o situație foarte gravă. După puțină vreme, Antonius se afla într-o sală mare, cu pardoseala din blocuri de calcar. De-a lungul pereților, pe niște rafturi înalte, erau așezate numeroase suluri de pergament. Lumina schimbătoare a apusului se strecura prin micile ferestre din tavan, ale căror zăbrele de lemn se decupau pe albastrul cerului, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mișca ușor buzele, fără să scoată un sunet. O lumină coborî din tavan, învăluind figura maestrului într-un soi de ceață aurie. Proculus luă panglica și o duse la buze. Rămase multă vreme așa. Încet-încet, raza de lumină alunecă pe pardoseală, apoi se ridică, dispărând. Suspinând adânc, ca și cum s-ar fi întors de la mare depărtare, Proculus deschise ochii. Răsuci gânditor panglica, apoi o puse la loc în sac, împreună cu celelalte lucruri ale lui Valerius. — Bine, spuse, ridicându-se. Îi voi duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-i numai asta, zise paharnicul. Tonul lui devenise belicos. Era atât de agitat, încât vărsă vinul pe jos. Îl alungă pe sclavul care voia să spele podeaua și trânti o cârpă peste pata de culoarea sângelui care se întindea pe pardoseală. — Din porunca lui Vitellius a fost otrăvit Junius Blesus... Înainte de a veni la Roma, Blesus a fost guvernatorul Galliei Lugdunensis și, dacă vă amintiți, l-a primit pe Vitellius cu brațele deschise, oferindu-i bani. Iar Vitellius l-a otrăvit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și a celebra astfel victoria lui Antonius Primus la Bedriacum. Un numid ducea mesajul în care Calvia îi scria lui Antonius că statuia îi fusese dedicată și că se afla în locuința ei de la Brixia, unde se ridica, maiestuoasă, pe pardoseala din mozaic reprezentând cele patru anotimpuri, prin care trecuse și Antonius în acel teribil an de război civil, ajuns acum la final. Mesagerul Calviei pieri însă în furtuna de zăpadă cu care se lupta și armata lui Antonius Primus, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în neant! - Allius Cerpicus clătina din cap, disperat. Nu pot să fac așa ceva, zise și-și scoase pumnalul. Nici tu nu poți să faci așa ceva, Vitellius. Ridică pumnalul și, fără un cuvânt, și-l înfipse în piept. Se prăbuși pe pardoseală și muri fără să scoată un geamăt. O furtună cumplită se abătu asupra Romei, deși era iarnă. O asemenea furtună în vreme de iarnă era un semn funest. Ploaia se mai domoli, dar tunetele continuau să bubuie, iar fulgerele brăzdau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
farfuriile pe care i le aducea Listarius. Privea flăcările și asculta strigătele soldaților săi care, în cele din urmă, reușiseră să pătrundă în Capitolium. Soldații lui Vitellius îi ucideau cu lovituri de sabie pe asediați. Alunecând pe sângele care acoperea pardoseala de marmură, îi omorau pe cei care încercau să le țină piept și îi urmăreau pe cei care voiau să fugă. Îi uciseră pe ofițerii și soldații din cohortele și milițiile urbane, prost comandați de înspăimântatul Flavius Sabinus, care fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Gheorghe Cebotari. După cum se poate observa, de-a lungul anilor s-au adus numeroase îmbunătățiri spațiului de desfășurare a orelor de fizică. În anul școlar 2005-2006 a fost reamenajat și modernizat laboratorul de fizică prin placarea pereților cu lambriu, a pardoselii cu gresie, uși din tâmplărie PVC, dotarea cu mobilier ergonomic, jaluzele. În anul școlar 2006-2007, profesorii de fizică, chimie și biologie au analizat necesarul de materiale pentru laboratoarele de fizică, chimie și biologie în vederea dotării acestora conform O.M.Ec
PAȘI PRIN TIMP ÎN DEVENIREA NOASTRĂ.. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Larisa Târzianu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_580]
-
care s-a dovedit un loc bun pentru agățat obiectul. Și totuși, balustrada curbată din bronz a balconului, cu spoturile sale luminoase, ca să nu mai zic de podeaua placată cu marmură verde și albă, și ea încrustată cu bronz, precum pardoseala unei catedrale opulente, nu mergeau deloc cu Planeta Plutitoare. Dacă ar fi vrut să se potrivească, mi-ar fi cerut ceva placat cu aur și armonios proporționat. — Mai dorești ceva de băut? Era o voce plăcută, ușoară și joasă. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
pentru a găsi droguri. Mulțumesc lui Dumnezeu, nu ajunseseră până acolo încât să desfacă scaunul Barcelona. Ar fi fost un sacrilegiu. Timp de două ore am căutat peste tot, desfăcând orice carte sau revistă, încercând să ridic orice placă de pardoseală și cărămidă din bucătărie, dar fără nici un succes. Erau de apreciat serviciile de curățenie, căci nu m-am murdărit deloc pe mâini cât timp am tot căutat. Băteam abătută în pernele împrăștiate pe patul lui Charles, când un sunet ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
și două zile la rând în Bulevard... 3tc "3" Traversez. Urc cu inimă fremătândă cele trei trepte ale berăriei. În ușă mă opresc să-mi savurez victoria. Stomacul, KO, pare învins. Damfurile localului, atât de îmbietoare: acreala berii răsuflate, jegul pardoselii nespălate, râncezeala micilor, fumăraia de Carpați și Mărășești, amestecate, revărsate, ca dintr-un șip atunci desfăcut, cu sudoarea trupurilor ostenite de-atâta băut. Neabătuta beție din multilaterala noastră dezvoltată, tot ce ne-a mai rămas, băutul întruna, zi de zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
se Înălța În coloane de marmură și ziduri golașe ce se tîrau spre tavanul decorat În casete, prăbușit pe alocuri. Se zăreau ramele unor tablouri și oglinzi care, cu ceva vreme În urmă, acoperiseră pereții, precum și urme de mobile pe pardoseala de marmură. La un capăt al salonului se afla un cămin cu cîteva lemne pregătite. Un teanc de ziare vechi zăcea lîngă vătrai. Șemineul mirosea a foc recent și a cărbune. Bea Îngenunche și Începu să strecoare mai multe foi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ducînd cubul și tîrÎndu-și umbra ca pe un văl nupțial. Fermín mă Împinse În celulă. Era un cubiculum mizerabil tăiat Între ziduri de grotă supurante de umezeală, din al cărui tavan atîrnau lanțuri terminate cu cîrlige și a cărui pardoseală crăpată era găurită pentru un grătar de canal. În mijloc, pe o masă de marmură cenușie, odihnea un sicriu din lemn de ambalaj industrial. Fermín a ridicat lampa și am zărit silueta defunctului ivindu-se din umplutura de paie. Trăsături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cu febrilitate, cu mînie și cu jind, zgîriindu-și pielea și topindu-se În tăceri. Își Învățară trupurile pe de rost și Îngropară acele șase zile de despărțire În sudoare și salivă. Julián o penetră cu furie, țintuind-o de lemnul pardoselei. Penélope Îl primea cu ochii deschiși, cu picioarele Înlănțuite În jurul torsului lui și cu buzele Întredeschise de dorință. Nu exista nici un licăr de fragilitate sau de copilărie În privirea ei, În trupul călduț care cerea mai mult. Mai apoi, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mai puțin unul. Într-o cămăruță de nu mai mult de patru-cinci metri pătrați, o baie, care am bănuit că se afla chiar deasupra boilerului, se percepea o anumită Încălzire. Am Îngenuncheat și am constatat cu bucurie că plăcile din pardoseală erau călduțe. Așa mă găsi Bea, pe vine, pipăind plăcuțele dintr-o baie, ca un imbecil, cu zîmbetul nătăfleț al măgarului flautist Întipărit pe chip. Acum, cînd mă Întorc Înapoi cu privirea, Încercînd să reconstitui Întîmplările din acea noapte petrecută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
să-i susțin privirea și m-am ridicat să strîng masa. Tata rămase așezat, cu privirea rătăcită și mîinile Împreunate sub bărbie. Tocmai mă pregăteam să spăl farfuriile, cînd am auzit pași pe scară. Pași fermi, grăbiți, care izbeau În pardoseală și conjurau semne funeste. Mi-am ridicat ochii și am Încrucișat o privire cu tata. Pașii se opriră pe palierul nostru. Tata se ridică, neliniștit. O secundă mai tîrziu, am auzit bătăi În ușă și un glas tunător, mînios și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
scăpat din ghearele lui dintr-o smuncitură și am alergat pînă la ieșire, tîrÎnd după mine pardesiul și poșeta. Sanmartí rîdea În urma mea. Pe scară am dat peste o figură Întunecată ce părea să alunece prin vestibul fără să atingă pardoseala. — Ce surpriză plăcută, doamnă Moliner... Inspectorul Fumero mi-a oferit zîmbetul său reptilian. — Să nu-mi spuneți că lucrați pentru bunul meu prieten Sanmartí. El, ca și mine, e cel mai bun În domeniul lui. Și spuneți-mi, ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Încețoșase. M-am tîrÎt spre ieșire, Însă Tomás m-a Înșfăcat de braț și m-a izbit de perete. — Ce i-ai făcut? — Tomás, eu... Pleoapele i-au căzut de nerăbdare. Prima lovitură mi-a tăiat respirația. Am alunecat pe pardoseală, cu spatele rezemat de perete, cu genunchii slăbiți. O strînsoare teribilă m-a Înșfăcat de gît și m-a ridicat În picioare, țintuit de zid. — Ce i-ai făcut, nemernicule? Am Încercat să scap din strînsoare, dar Tomás m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
treptele cu speranța că nu era prea tîrziu. Nu m-am mai ostenit să-mi amortizez ecoul pașilor. Am Împins poarta și am intrat În vestibul. O procesiune de lumînări Înaintea spre interior. Erau lumînările Beei, arse aproape pînă la pardoseală. Am mers pe urma lor și m-am oprit În josul scării. Poteca de lumînări urca pe trepte pînă la primul etaj. M-am aventurat pe scări În sus, urmîndu-mi umbra deformată de pe ziduri. CÎnd am ajuns pe palierul de la primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]