1,528,970 matches
-
de aceștia. Povestea pe care o afli din paginile scrise de Ioana Popescu, din care rețin, pentru spectaculozitatea lor, cîteva date esențiale, e fascinantă. Aromâni originari din Avdela, Yanaki și Milton Manakia străbat, la sfîrșitul secolului XIX și în prima parte a secolului XX, Balcanii și, într-o epocă a conflictelor între țări și etnii, surprind cu aparatul de fotografiat aspecte ale vieții de zi cu zi, figuri de aromâni, greci, bulgari, macedoneni..., chipuri de somități - pe cel al sultanului Mehmed
A citi / a privi by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15490_a_16815]
-
e surprinzător de aproape de noi, dacă ținem seama de farmecul de epocă al fotografiilor cu aromâni donate de frații Manakia muzeului, în 1906. Cartea de față e valoroasă în primul rînd pentru că reproduce, într-o elegantă formulă, cea mai mare parte a fotografiilor din fondul Manakia al Muzeului Țăranului Român. Sînt imagini din lumea aromânilor. Personaje care îți par hieratice, enigmatice sau doar pitorești - cel mai adesea oameni înstăriți, purtînd costume exotice, tradiționale, și doar rareori haine "nemțești" - surprinse pe fundalul
A citi / a privi by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15490_a_16815]
-
mai vechi personaj al scrierilor lui Günter Grass - Tulla Pokriefke, purtînd în pîntec o sarcină ajunsă la termen. "Titanicul german" este lovit de trei torpile lansate de pe submarinul sovietic "S 13". Efectul este fatal, vasul se scufundă, cea mai mare parte a pasagerilor își află sfîrșitul în apele reci ale Mării Baltice. Cei scăpați de la moarte sunt puțini. Printre supraviețuitori cititorul o regăsește pe Tulla Pokriefke care dă în aceeași noapte naștere unui băiat, Paul. O jumătate de secol după tragica scufundare
Günter Grass și "Titanicul german" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15506_a_16831]
-
a navei "Wilhelm Gustloff", fiul Tullei, Paul Pokriefke, bărbat ajuns în floarea vîrstei, jurnalist de profesie, stă în fața computerului, ușor plictisit de interminabilele povești ale mamei sale despre catastrofa din noaptea acelui 30 ianuarie 1945, o întîmplare ce face oricum parte de la început din propria-i viață. Navigînd în Internet îi este dat să facă o cumplită descoperire care-l vizează direct. în ziua de 4 februarie 1936, Wilhelm Gustloff, lider nazist, se afla la Davos, în Elveția, pentru a face
Günter Grass și "Titanicul german" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15506_a_16831]
-
decide să recurgă la culegerea de mărturii pentru un ipotetic roman... pe care-l scrie în cele din urmă tocmai autorul nuvelei în pas de rac, al romanului Toba de tinichea, al ciclului Trilogia Gdanskului. "Nuvela lui Günter Grass face parte din tot ceea ce literatura germană a ultimilor ani ne-a oferit mai cutremurător și mai convingător ", își clama în termeni superlativi verdictul nimeni altul decît Marcel Reich Ranicki, precizînd că anumite pasaje ale nuvelei i-au stors lacrimi. Chiar dacă elementul
Günter Grass și "Titanicul german" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15506_a_16831]
-
nu numai stadiul preistoric al evoluției omului, cu enclave și în prezent, ci și hibridul liberului arbitru conținut în perioada modernă. Ceea ce impune o rectificare a modelului antropologic. Omul cartezian e nesatisfăcător într-o epocă în care, pe de o parte, se simte opresiunea unei culturi obosite, devitalizate, iar pe de alta se ivesc fenomenele falsei eliberări sub forma totalitarismelor care nu reprezintă decît manifestări ale barbariei cu față umană. Astfel încît avangarda reia exhortația rimbauldiană (uzurpată de marxism): "Trebuie schimbată
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15473_a_16798]
-
unei doctrine social-politice, ci în concretul fermentînd de viață al unor stări poetice, cu rădăcini în profunzimile ființei noastre, capabil a angaja entități pe cît de misterioase pe atît de perene precum visul, copilăria, nebunia, dragostea (pentru fiecare concept în parte, ne reamintește Simona Popescu, "ar fi necesare redefinirile, cîmpul lor semantic fiind puternic perturbat de încetățenitele sensuri"). O asemenea reconstrucție beneficiază așadar de șansa unui plus de autenticitate, în măsură a dejuca "pornografia politică" (vorba lui Gellu Naum), lucrativ asociată
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15473_a_16798]
-
poate vin după miros. Odată l-am admonestat pe unul și mi-a răspuns calm, încheindu-se la pantaloni: "Ce să fac, cucoană, nu mai puteam să mă țin". Era bine îmbrăcat și își pusese geanta diplomat mai la o parte, să n-o stropească. E o stradă cu pomi, ciripeli și două sedii de partide în opoziție. Cîndva era mare zarvă și du-te-vino în curțile lor. Acum domnește o liniște suspectă. Noaptea bețivul Gheorghiță străbate cu pași solemni trotuarele dintr-
Actualitatea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15502_a_16827]
-
n-o stropească. E o stradă cu pomi, ciripeli și două sedii de partide în opoziție. Cîndva era mare zarvă și du-te-vino în curțile lor. Acum domnește o liniște suspectă. Noaptea bețivul Gheorghiță străbate cu pași solemni trotuarele dintr-o parte în alta și strigă cu voce medievală. "Să se facă li-ni-ște, Ceaușescu se o-dih-ne-ște". Personajul șade în partea veche a Moșilor, în țigănie, dar are o slăbiciune pentru strada noastră și pentru senatorul PRM de la numărul 12. Așa cum are și
Actualitatea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15502_a_16827]
-
mare zarvă și du-te-vino în curțile lor. Acum domnește o liniște suspectă. Noaptea bețivul Gheorghiță străbate cu pași solemni trotuarele dintr-o parte în alta și strigă cu voce medievală. "Să se facă li-ni-ște, Ceaușescu se o-dih-ne-ște". Personajul șade în partea veche a Moșilor, în țigănie, dar are o slăbiciune pentru strada noastră și pentru senatorul PRM de la numărul 12. Așa cum are și pentru statuia lui C.A. Rosetti, pe care se cațără cu sticla de Scandic pentru a-i ține
Actualitatea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15502_a_16827]
-
învățate la cor, în copilăria noastră - Sulico, Imnul FMTD, Valurile Amurului, Azi e zi de sărbătoare, Am cravata mea... Ar fi trebuit poate să le detestăm, dar ne-am simțit cu toții bine și foarte apropiați, fiindcă acele cîntece chiar făcuseră parte din copilăria noastră, așa cum a fost ea. Un adolescent rătăcit printre noi, enervat de repertoriu, ne-a făcut nostalgici comuniști. Ce să-i fi explicat? Adriana Bittel Se dau filme sovietice! Am primit săptămâna trecută un telefon conspirativ de la un
Actualitatea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15502_a_16827]
-
că ni-l amintim și pe care memoria voluntară îl expune întocmai cum pictorii fără har pictează în culori care trădează realitatea" (...) "Sunt de părere ca artistul să apeleze numai la amintirile involuntare ca materie primă a operei sale" - fac parte din Corespondența adresată lui Antoine Bibescu, cel despre care Proust spunea: "O singură persoană mă înțelege, Antoine Bibescu" (într-o scrisoare către Anna de Noailles). Prin acești prieteni români, Proust se apropie de România, încearcă să o cunoască, ba chiar
O cercetare biografică by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Journalistic/15497_a_16822]
-
prin "fabricații" de tot felul "Bibescu a falsificat textele culegerii" (cf. Capitolul " În căutarea adevărului unor scrisori") Scrisori ale lui Marcel Proust către Bibescu, texte pe care ea lucrase ani în șir și pe care Philip Kolb le contestă în parte: "Am în vedere câteva scrisori adresate de Marcel Proust lui Anton Bibescu și felul în care Philip Kolb le anulează obiectivitatea editării"(...) "Întrucât, până să fi intrat în posesia ediției Kolb, mai ales a volumului al doilea, cu incriminanta-i
O cercetare biografică by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Journalistic/15497_a_16822]
-
și centrul de greutate al cărții, al cărei stil devine unul al notației puternic colorată afectiv: vizita autoarei la Martha Bibescu, memorabilă, impresionantă mărturie; vizita autoarei la Illiers-Combray, prin legendare locuri proustiene. Suntem apoi plimbați prin opera lui Proust, în părțile ei mai puțin cunoscute, sunt schițate câteva noi perspective și, din nou, o călătorie a autoarei, la Delft de data asta, pe urmele lui Vermeer și a tabloului său Vedere din Delft, la care Proust revine de nenumărate ori în
O cercetare biografică by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Journalistic/15497_a_16822]
-
Cercetarea este făcută laborios, minuțios, dar numai până în jur de 1945. Aș spune că acest capitol el singur conține și idei pentru o carte întreagă. Toate - sau aproape toate - numele importante ale literaturii noastre sunt implicate, majoritatea situându-se de partea inovației proustiene, văzută ca un demers prin care o paradigmă romanescă (cea balzaciană) este înlocuită printr-o alta. "Deosebit de semnificativ pentru atitudinea românilor față de literatura universală este faptul că Marcel Proust începe să fie amintit încă din 1920, într-o
O cercetare biografică by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Journalistic/15497_a_16822]
-
altui dictator, Stalin, gestul său a avut drept urmare intensificarea reprimării catolicilor. Întrebat de ce a considerat necesar să ecranizeze "Vicarul" după 40 de ani de la apariție, Costa-Gavras a replicat că a făcut-o pentru că nimeni să nu mai privească în altă parte atunci cînd vecinul său suferă o nedreptate. Pe aceeași temă a "colaboraționismului", Bertrand Tavernier a venit cu "Laissez-passer", distins în final cu Ursul de Argint pentru interpretare masculină, decernat lui Jacques Gamblin. Ce e de preferat? Să rămîi "pur și
Festivalul de film de la Berlin: "Accept Diversity" by Dan Petrila () [Corola-journal/Journalistic/15479_a_16804]
-
felul de ingineri financiari - n-ar fi beneficiat de-o lege. Și fără votul U.D.M.R. societatea civilă și puținii politicieni lucizi din România nu s-ar da de ceasul morții pentru a împiedica votarea aberantei legi a Informațiilor clasificate. Partea proastă, însă, abia urmează și mă mir că atât de circumspecții lideri maghiari au lăsat garda jos. Nenumăratele împrejurări în care au fost duși de nas de către iliescieni ar fi trebuit să-i lecuiască de naivități. Nu văd ce motive
Stridența cu ifose democratice by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15484_a_16809]
-
Deși omologat ca eseist și critic mai curînd decît romancier, dl George are despre critică părerea negativă a lui Camil Petrescu: fiind "critica prin excelență caducă, ea dispare cînd își atinge scopul." Deși știe că diatriba lui Camil Petrescu face parte dintr-un articol polemic (și nedrept!) împotriva lui Lovinescu, dl George declară a se fi lăsat convins, deși Lovinescu i-a fost mereu aproape. Așa se explică insistența cu care dl George se recomandă (nu acum pentru prima oară) mai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15486_a_16811]
-
nu mai e în stare să-și gestioneze partidul, avansînd ipoteza că plecările din PRM vor continua. JURNALUL NAȚIONAL numără, sec, pierderile acestui partid de la alegerile din 2000 încoace, la categoria parlamentari: 15 deputați și un senator. Pe de altă parte, în același ziar, Marius Tucă nu crede că plecarea din partid a doi dintre locotenenții lui C.V. Tudor, Ilie Neacșu și Sever Meșca, va duce la ruperea partidului, cum afirmă alți analiști. Totuși Tucă e și el de părere că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15486_a_16811]
-
începe la 15 martie, deși, cel puțin deocamdată, nu se știe de unde se vor găsi banii necesari pe termen lung acestui proiect. După anunțul Ministerului Finanțelor că românii își pot plăti cotele la întreținere și în rate, cea mai mare parte a ziarelor de mare tiraj consideră această soluție drept un mijloc de a subvenționa regii-le care pun prețuri de monopol și își scot pierderile de tot felul din majorarea notei de plată. De altfel, chiar și premierul Năstase a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15486_a_16811]
-
ea spune multe despre liderii B.N.S. și despre încercările acestora de a rămîne în prim planul unui sindicalism din ce în ce mai haotic. Nu sînt singurii însă care vor să fie luați drept stăpîni ai unui sindicalism care le-a fugit în mare parte de sub picioare. La ora asta, un Iancu Muhu, cel care a reușit să pună pe butuci Combinatul de la Reșița, are mai multă putere efectivă decît marii lideri ai sindicalismului autohton. Întărîtați și apoi duși cu zăhărelul de politicienii care de peste
Viitorul portretului lui Ceaușescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15508_a_16833]
-
lui... Se știe, dacă un manuscris ratat poate fi rupt sau aruncat în foc fără nici o pagubă, pentru că el nu-i aparține decît autorului, un film, oricît de prost, trebuie neapărat aruncat pe piață, ca să recupereze o cît de mică parte din cheltuielile, prin definiție, mari. Problema este că în România, din diverse cauze (un sistem de difuzare viciat, un parc de săli catastrofal, o piață televizistică săracă) nici un film autohton, indiferent dacă e bun sau prost, populist sau elitist, scump
Cinema cu handicap by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15504_a_16829]
-
de astăzi - , ba l-a și plimbat prin străinătăți, la vârsta celei mai fructuoase percepții, Titu Maiorescu, ce avea să devină și primul ministru al țării, iar cam tot pe atunci bărbatul politic cu cel mai agresiv orgoliu, în bună parte justificat, din România, P.P. Carp, îi mărturisea tânărului ce tocmai citise din Scrisoarea pierdută că dacă până atunci se crezuse cel mai inteligent om din patrie, acum vedea că se înșelase, Caragiale fiind acela, și tot astfel, dacă cel mai
Tot obraznic ai rămas, nene Iancule... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15488_a_16813]
-
singure drame istorice, poetul Octavian Goga a ocupat fotoliul de prim ministru timp de o lună și zece zile - în virtutea șefiei unui partid pe care, de altfel, nu-l conducea singur! Nu mai puțin, clasa politică interbelică era în bună parte cultivată, fruntași ai ei au scris memorii de autentică valoare estetică - vezi C. Stere, I.G. Duca, Constantin Argetoianu. Că, altcum, politicienii nu împărțeau cu scriitorii puterea se datora împrejurării că nici unora, nici altora, cu excepția lui Camil Petrescu - nu le trecea
Tot obraznic ai rămas, nene Iancule... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15488_a_16813]
-
Sadoveanu a fost numit sau ales - în epocă noțiunile se confundau - într-o foarte înaltă funcție în stat unde, ca și în viață, vorbea puțin și tăcea mult, punând semnătura. De vreo putere n-a fost vorba. N-au avut parte de aceasta nici vreo trei atletici tineri - pe atunci, prozatori, aleși - vezi mai sus - membri supleanți în Comitetul Central. Deputat în M.A.N. până la sfârșitul vieții, de ceva putere politică nu s-a bucurat nici G. Călinescu, între voluminoase
Tot obraznic ai rămas, nene Iancule... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15488_a_16813]