3,522 matches
-
al Regelui Soare (Ludovic al XIV-lea) și al unui personaj romantic - evocări reușite prin reprezentările lor inspirate, care sugerau esența proprie lumii în care au apărut și, fapt remarcabil, realizate cu mijloace scenografice minime. Tot inspirată a fost și partitura de dans contemporan creată și interpretată de coregrafă, care nu s-a mai servit de nici un detaliu de decor, ci a spus totul prin mișcare. Din păcate, intercalarea între fragmentele coregrafice a unor citate din Plotin, Jung, Platon și Spinoza
Înainte de potop by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5701_a_7026]
-
spectacole înfășurată în imense voaluri, lungi de zeci de metri, puse în mișcare de bețe prelungi, sub lumina strălucitoare a unor proiectoare (lumina electrică pe scenă era o noutate); Isadora Duncan, în picioarele goale, purtând o simplă tunică, dansa pe partituri de muzică simfonică, singură în mijlocul unei scene fără decor și, în fine, nu după mult timp, Mary Wigman, exponentă a școlii expresioniste germane, scotea la iveală prin dans tensiuni lăuntrice, niciodată întrezărite până atunci pe scenă. În acest context, dansul
Nijinski - nume de legendă by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5728_a_7053]
-
dar cei care știau ceva mai mult despre creația lui Nijinski pătrundeau mai afund în acest univers, ajutați de unele fulgurante mișcări schițate de actor, care trimiteau la plăsmuirile sale coregrafic, cât și de muzica din fundal, care evoca unele partituri muzicale dansate de el. Pe mine, spectacolul m-a ajutat însă să îl privesc pe Nijinski dintr-un unghi la care nu mă gândisem până acum: cât de rus era, în perfectă vecinătate spirituală cu un Dostoievski sau un Berdiaev
Nijinski - nume de legendă by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5728_a_7053]
-
mult din miza interpretării fiecărui actor. Goliciune, neant, deșirare, non-sens, mișcări mecanice și repetitive. O trupă de circ este antrenată - ca într-o halucinație fără sfîrșit - ca o orchestră de cameră ce repetă, la infinit, pentru a atinge grația perfecțiunii, partitura Păstrăvul de Franz Schubert. Existențe la limita umanului sînt „dirijate” cu biciul lui Caribaldi. Viața și moartea stau, împreună, pe aceeași linie. Valoarea și pseudo-valoarea, la fel. Dureros manifest. Și Jonglerul - Virginia Itta Marcu, și Dresorul - Mihai Bica, și Nepoata
Mecanisme și mecanica lor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5744_a_7069]
-
urmă a companiei - a mizat în primul rând pe confruntări fizice maxime între parteneri, rezolvate însă cu lejeritate și eleganță. În formula de teatru-dans, integrarea personajului cu dizabilități era atât de bine făcută încât uitai pur și simplu pe parcursul desfășurării partiturilor de dans, atât în duete cât și în scenele de grup, că dansatoarea are acest handicap. Costumele inspirate contribuiau și ele la desenul vioi și armonios al imaginii scenice, în ansamblul ei. Dar caracteristica principală a piesei - și se pare
Dansul – între iluzie tehnologică și concretețe by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5893_a_7218]
-
de Mahler. În lipsa perfect calibratelor eșafodaje arhitectonice care au făcut renumele lui Levine, interpretarea californianului a demonstrat nu numai energia debordantă a unui tânăr de 65 de ani, dar și o fermă viziune artistică bazată pe un studiu aprofundat al partiturii și decenii de interpretare a muzicii mahler-iene... Un alt fost absolvent al cursurilor de măiestrie de la Tanglewood, marele dirijor german Christoph von Dohnányi, a condus orchestra studenților și un grup de tineri soliști în opera lui Richard Strauss „Ariadne auf
Festivaluri în Noua Anglie - Tradiție și schimbări by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5920_a_7245]
-
de dans, în care accentul cade pe tulburător și neprevăzut și nu pe frumos. Ajutat și de costumele create de Cristina Barbu, în culori tranșante - negru, roșu, alb, uneori cafeniu - și cu linii bizare, care fac adesea să dispară capul, partiturile coregrafice au parfumul unor secvențe suprarealiste, întru totul adecvate temei. Coregraful este preocupat nu numai de raporturile care iau naștere între perechile care evoluează la sol, ci și între altele, în care unul dintre parteneri este urcat pe picioroange - procedeu
Vise cu ochii deschiși by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5922_a_7247]
-
e o combinație de impresionism și de subiectivitate provenită din metodele criticii de identificare. Autorul își apropriază acele părți din creația lui Van Morrison care sunt compatibile cu propriile obsesii, lecturi, senzații și amintiri. Criticul nu ezită să intre peste partitura compozitorului, suprapunând propriul scris textului inițial (devenit simplu pretext). Rândurile sale sunt descrieri de atmosferă, plonjări într-un spațiu și un timp ce depun mărturie despre o similară voință de comunicare. Structura cărții lui Greil Marcus amintește de aleatorul (altminteri
Van the Man (5) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5929_a_7254]
-
nu doar în cercurile de literați. Acum, la noua carte, ecourile au fost încă și mai largi. Cu Amintiri în dialog, cartea din 1994, Amor intellectualis se află în relația cea mai strânsă, autorul întorcându-se, în bună măsură, la partitura sa de acolo, adăugându-i dimensiuni noi și semnificații îmbogățite, luminând încă mai puternic întâmplările de odinioară, oamenii de atunci, proiectând totul, acum, la scara existenței întregi. Amor intellectualis, acest „roman al unei educații”, cum Ion Vianu l-a subtitrat
Canapeaua verde by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5935_a_7260]
-
face astăzi operă ca acum 80 de ani. Eu n-am nicio problemă cu regizorii care vin cu idei noi, chiar dacă inițial nu le înțeleg sau poate nu sunt de acord cu ele. Condiția este ca regizorul să plece de la partitură, s-o respecte, să țină cont de ceea ce a scris compozitorul și se află în text. Greșeala pe care o comit unii regizori se produce când spun că partitura este prăfuită și merg împotriva compozitorului. După opinia mea, scriitura învinge
Christian Badea: „Spectacolul trebuie să fie legat de ceea ce se întâmplă în societate“ by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6231_a_7556]
-
de acord cu ele. Condiția este ca regizorul să plece de la partitură, s-o respecte, să țină cont de ceea ce a scris compozitorul și se află în text. Greșeala pe care o comit unii regizori se produce când spun că partitura este prăfuită și merg împotriva compozitorului. După opinia mea, scriitura învinge. Structura, limbajul, caracterul operei sunt mai puternice, nu le poți schimba. Herheim a făcut un spectacol de mare originalitate, respectând cu sfințenie opusul wagnerian. Este muzician, violoncelist, cântăreț chiar
Christian Badea: „Spectacolul trebuie să fie legat de ceea ce se întâmplă în societate“ by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6231_a_7556]
-
împotriva compozitorului. După opinia mea, scriitura învinge. Structura, limbajul, caracterul operei sunt mai puternice, nu le poți schimba. Herheim a făcut un spectacol de mare originalitate, respectând cu sfințenie opusul wagnerian. Este muzician, violoncelist, cântăreț chiar, care cunoștea foarte bine partitura, timpul fiecărei schimbări de armonie, nu mai vorbesc de cuvinte. - Ce părere aveți despre școala românească actuală de compoziție? - Cred că este datoria noastră să promovăm lucrările compozitorilor români. Am prezentat stiluri și perioade, am făcut și o simfonie de
Christian Badea: „Spectacolul trebuie să fie legat de ceea ce se întâmplă în societate“ by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6231_a_7556]
-
iau adăugat și cele 8 cântece din ediția I pe care Anton Pann, din rațiuni doar de el știute, le-a omis în cea de-a doua. A rezultat, în urma acestei restituiri, un Spitalul amorului complet, constând din texte și partituri, din păcate așezate de editori într-o ordine misterioasă, alta decât cea din broșurile originale. Partiturile sunt reproduse acum în două variante: una cu notație europeană, reprodusă după Gheorghe Ciobanu, de la p. 16 la p. 221, și alta cu notație
Anton Pann și Ars amandi by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6260_a_7585]
-
de el știute, le-a omis în cea de-a doua. A rezultat, în urma acestei restituiri, un Spitalul amorului complet, constând din texte și partituri, din păcate așezate de editori într-o ordine misterioasă, alta decât cea din broșurile originale. Partiturile sunt reproduse acum în două variante: una cu notație europeană, reprodusă după Gheorghe Ciobanu, de la p. 16 la p. 221, și alta cu notație psaltică, refăcută de Virgil Nanu după broșurile originale, întrucât vechile notații din 1850 și 1852 deveniseră
Anton Pann și Ars amandi by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6260_a_7585]
-
reacționând sever și selectiv la spectacolul modern care i se prezintă. La final, cei din sală au fluierat și huiduit violent regia, aplaudând frenetic, însă,prestația muzicală a interpreților. După părerea mea, aceste mizanscene care se rup aproape total de partitură și libret vor fi taxate inevitabil de iubitorii operei. Este, de fapt, o tendință vizibilă, bine instrumentată și concertată, ca montările să fie adaptate în mod forțat, fără conținut, fără legătură cu ideile, cu muzica, la epoca noastră. Se pierd
„Lohengrin“ la Bayreuth by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/6036_a_7361]
-
Dacă cu ani în urmă, el era o frumoasă promisiune, în prezent se impune ca o certitudine a unei baghete sigure, posedând reale calități de muzician serios implicat în tot ceea ce face, atent la nuanțe, la o stilistică impusă de partitură. Trebuie să recunoaștem că opera propusă este o lucrare dificilă în repertoriul puccinian, implicând un ansamblu coral de amploare, prezent mai tot timpul pe scenă. Coordonarea cu rigoare și profesionalism a fost asigurată în cele mai bune condiții de Tiberiu
Turandot la Opera Națională București by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6171_a_7496]
-
într-adevăr, voce de Turandot, bine timbrată, cu un acut sigur și cu egalitate în toate registrele. Are și experiența unor spectacole prezentate în diverse teatre din afara țării cu acest rol. Putem afirma fără rezerve că ea poate cânta această partitură pe orice scenă a lumii făcând onoare școlii românești de canto. În seara următoare, personajul a fost interpretat de soprana de origine bulgară Mariana Zvetkova, solicitată în ultimul moment de la Sofia. Cariera internațională a artistei este impresionantă, ea a cântat
Turandot la Opera Națională București by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6171_a_7496]
-
În prima seară l-am ascultat pe tenorul turc Efe Kislali pe care-l văzusem în stagiunile anterioare în Manon Lescaut și în Samson și Dalila. El are o voce de tenor baritonal, foarte frumoasă și bine lucrată. Din păcate, partitura de Calaf îi este nepotrivită, l-am fi dorit mult mai luminos ca timbru, el posedând, de fapt, o voce metalică, mai aproape de rolul Otello. În seara a doua l-am văzut pe tenorul de origine maghiară Kiss B. Atilla
Turandot la Opera Națională București by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6171_a_7496]
-
o voce metalică, mai aproape de rolul Otello. În seara a doua l-am văzut pe tenorul de origine maghiară Kiss B. Atilla și el cunoscut la București din apariții anterioare. Acesta a propus un Calaf mult mai aproape stilistic de partitura pucciniană. A fost o prezență agreabilă, cu o frumoasă voce, cu un registru de centru bine impostat, cu un acut, din păcate, nefinalizat la amploarea pe care ne-am fi dorit-o. Cu toate acestea, el a creat un personaj
Turandot la Opera Națională București by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6171_a_7496]
-
inteligentă care a știut să găsească un traseu corect pentru a răspunde cerințelor personajului. Cei doi interpreți ai rolului Timur au fost în prima seară Marius Boloș și în a doua distribuție Horia Sandu, interpretând fiecare cu acuratețe și seriozitate partitura. Cei trei miniștri Ping, Pang, Pong au fost, în ambele seri, Florin Simionca, Cristian Mogoșan și Valentin Racoveanu, constituind o echipă omogenă, bine coordonată, care a răspuns perfect din punct de vedere stilistic. Cristian Mogoșan este un tenor de mare
Turandot la Opera Națională București by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6171_a_7496]
-
la un mare eveniment artistic în condiții de criză. În cazul în care lucrarea va rămâne în repertoriu, chiar și în această formă de concert-spectacol, deoarece ea va atrage cu siguranță publicul, este de dorit ca măcar interpreții să învețe partitura pe dinafară, renunțând la știme, pentru a conferi lucrării caracter de spectacol în totalitate.
Turandot la Opera Națională București by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6171_a_7496]
-
calmă și o încăpățânare de metodist, și toate acestea cu fiorul de senzualitate lucidă al unei femei care știe să joace când rolul de teacă, când rolul de cuțit, când vulnerabilă, când puternică. În acest teatru de cameră se joacă partituri rafinate, precum aceea în care femeia iese afară în bătaia ploii pentru a se întoarce devastată să-și facă loc în patul scriitorului, pentru a reveni cu un cinism fermecător dimineața asupra unei pudori vexate. Mai este și excelentul actor
Scriitorii și fantomele de hârtie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6201_a_7526]
-
Vâlsan merită văzut de orice spectator pentru care teatrul mai înseamnă ceva. Fabulosul există în text în cantități mici, totul este orientat spre un soi de interiorizare - totul crește pe dinăuntru - de atenție infinită pe fiecare componentă de spectacol, pe partituri actoricești dificile, într-un registru minor, de cameră, vulnerabil, pe un spațiu bine exprimat de autor, cu mii de amănunte, un spațiu capcană pentru protagoniști, dar, în același timp, și pentru regizor dacă nu are flerul unei evadări spectaculoase. Și
Voluptatea detaliului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6263_a_7588]
-
bărbatul își ține penisul în mână, mimează apoi un fel de convulsie, penisul este folosit ca o armă, însă reculul victimei este jucat tot de el. Din nou, nimic anormal, nimic care să te facă să tresari. Însă de la început partitura alienării este prezentă în film alături de cea a unui potențial policier, însă la rândul său distorsionat. Amanta (fosta soție?) a lui Viorel îi povestește remarca de bun-simț a fetiței sale care constată în basmul Scufița Roșie că după ce lupul a
Aurora la crepuscul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6264_a_7589]
-
din primăvara acestui an. Impecabilă ca linie, fără cusur ca tehnică, Asami Kasuya investește în fiecare mișcare propria sa personalitate și îmbracă fiecare gest cu o sensibilitate care îi este proprie. Partenerul ei, tânărul Vlad Mărculescu, a parcurs cu eleganță partitura ce i-a fost încredințată, aceea a prințului Jean de Brienne, fiind, în același timp, și un bun partener în pas de deux-uri, dar mai având încă de lucrat cu sine pentru a încărca mișcarea cu toată emoția necesară. Un
Sibiul - pol efervescent al dansului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6280_a_7605]