2,520 matches
-
tatălui i se ridică interdicția, iar reprezentantul legal nu a pornit o astfel de acțiune, tatăl poate promova el acest proces înlăuntrul unui nou termen de 6 luni189. Față de art.55 din C.fam., potrivit căruia acțiunea de tăgăduire a paternității se prescrie în termen de 6 luni de la data când tatăl a cunoscut nașterea copilului, rezultă că acest termen de prescripție curge normal din acel moment, iar nu de la data la care a aflat de infidelitatea soției 190. c. Probele
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
6 luni de la data când tatăl a cunoscut nașterea copilului, rezultă că acest termen de prescripție curge normal din acel moment, iar nu de la data la care a aflat de infidelitatea soției 190. c. Probele în dovedirea acțiunii în tăgăduirea paternității Disp. art.54. C.fam. arată că: " Paternitatea poate fi tăgăduită, dacă este cu neputința ca soțul mamei să fie tatăl copilului." Interpretând și aplicând corect această dispoziție legală, instanțele judecătorești investite cu soluționarea acțiunii în tăgada paternității, nu au
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
nașterea copilului, rezultă că acest termen de prescripție curge normal din acel moment, iar nu de la data la care a aflat de infidelitatea soției 190. c. Probele în dovedirea acțiunii în tăgăduirea paternității Disp. art.54. C.fam. arată că: " Paternitatea poate fi tăgăduită, dacă este cu neputința ca soțul mamei să fie tatăl copilului." Interpretând și aplicând corect această dispoziție legală, instanțele judecătorești investite cu soluționarea acțiunii în tăgada paternității, nu au admis-o doar pe temeiul recunoașterii pârâtei, în
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
în tăgăduirea paternității Disp. art.54. C.fam. arată că: " Paternitatea poate fi tăgăduită, dacă este cu neputința ca soțul mamei să fie tatăl copilului." Interpretând și aplicând corect această dispoziție legală, instanțele judecătorești investite cu soluționarea acțiunii în tăgada paternității, nu au admis-o doar pe temeiul recunoașterii pârâtei, în sensul că paternitatea copilului nu aparține soțului reclamant 191. Pentru stabilirea adevărului, instanța este datoare să aibă rol activ, să dispună din oficiu, administrarea și a altor probe, eventual o
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
tăgăduită, dacă este cu neputința ca soțul mamei să fie tatăl copilului." Interpretând și aplicând corect această dispoziție legală, instanțele judecătorești investite cu soluționarea acțiunii în tăgada paternității, nu au admis-o doar pe temeiul recunoașterii pârâtei, în sensul că paternitatea copilului nu aparține soțului reclamant 191. Pentru stabilirea adevărului, instanța este datoare să aibă rol activ, să dispună din oficiu, administrarea și a altor probe, eventual o expertiză științifică, cu atât mai mult când soții au locuit împreună și au
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
eventualele " convenții ale soților asupra acestei schimbări. Situația că soții au trăit separat în fapt nu este relevantă pentru a trage concluzia că soțul mamei nu este tatăl copilului și, deci, nu se poate admite acțiunea acesteia de tăgăduire a paternității, în condițiile în care s-a dovedit în față instanței judecătorești că soții au trăit împreună și în acest interval de timp. d. Noțiunea de " neputință" ca soțul mamei să fie tatăl copilului Înțelesul noțiunii de "neputința" înscris în prev
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
că soții au trăit împreună și în acest interval de timp. d. Noțiunea de " neputință" ca soțul mamei să fie tatăl copilului Înțelesul noțiunii de "neputința" înscris în prev. art.54, alin.1 C.fam. pentru a se putea tăgădui paternitatea copilului printr-o acțiune de acest fel, constituie aspectul esenței al problemei prezumției legale de paternitate înscrisă în art.53 C.fam. și care nu poate fi răsturnată decât în condițiile art.54, alin.1 C.fam. Nu este posibil
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
soțul mamei să fie tatăl copilului Înțelesul noțiunii de "neputința" înscris în prev. art.54, alin.1 C.fam. pentru a se putea tăgădui paternitatea copilului printr-o acțiune de acest fel, constituie aspectul esenței al problemei prezumției legale de paternitate înscrisă în art.53 C.fam. și care nu poate fi răsturnată decât în condițiile art.54, alin.1 C.fam. Nu este posibil ca epoca concepției copilului să nu se plaseze în perioada căsătoriei care s-a desfăcut ori
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
alin.1 C.fam. Nu este posibil ca epoca concepției copilului să nu se plaseze în perioada căsătoriei care s-a desfăcut ori nașterea lui s-a produs după ce mama a intrat într-o alta căsătorie, pentru ca prezumția legală de paternitate, din art.53 C.fam. să acționeze în favoarea celui de al doilea soț al mamei. "Prin noțiunea de neputință în sensul art.54 din C.fam., urmează a se înțelege nu numai imposibilitatea fizică ori biologică de a procrea, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
cursul căruia raporturile dintre soți sunt vătămate grav, de natură să facă cu neputință viața intimă 194. Împrejurarea că unul din părinți a avut relații extraconjugale în perioada concepției copilului nu este determinantă pentru a se admite acțiunea în tăgăduirea paternității, până ce nu se va efectua o probă științifică care să clarifice paternitatea copilului. Sunt admise atit cauzele obiective în raport de care se determină starea de neputință 195, cât și cauzele subiective, cum ar fi : " imposibilitatea morală, derivată, de exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
cu neputință viața intimă 194. Împrejurarea că unul din părinți a avut relații extraconjugale în perioada concepției copilului nu este determinantă pentru a se admite acțiunea în tăgăduirea paternității, până ce nu se va efectua o probă științifică care să clarifice paternitatea copilului. Sunt admise atit cauzele obiective în raport de care se determină starea de neputință 195, cât și cauzele subiective, cum ar fi : " imposibilitatea morală, derivată, de exemplu din relele raporturi statornicite între soți...196,, iar neputința nu este necesar
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
a unuia dintre soți în perioada concepției. Ea poate să rezulte și din alte cauze subiective care au același caracter determinant, ducând la întreruperea traiului comun, cu excluderea, în același timp, a continuării relațiilor intime între soți. III.4. Stabilirea paternității copilului din afara căsătoriei Filiația față de tata se stabilește prin recunoaștere sau hotărâre judecătorească. Dispozițiile legale în materie arată că recunoașterea se realizează prin intermediul declarației făcută de tată la serviciul de stare civilă sau odată cu înregistrarea nașterii, ori după această dată
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
din afara căsătoriei Filiația față de tata se stabilește prin recunoaștere sau hotărâre judecătorească. Dispozițiile legale în materie arată că recunoașterea se realizează prin intermediul declarației făcută de tată la serviciul de stare civilă sau odată cu înregistrarea nașterii, ori după această dată. Stabilirii paternității din afara căsătoriei, permite copilulului dreptul la introducerea unei acțiuni cu acest scop, la instanța judecătorească. Având în vedere incapacitatea sa generala datorată vârstei și, deci, lipsei discernământului necesar, mama sa poate porni acțiune în numele copilului (art.55-60 C. fam.). Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
art.55-60 C. fam.). Pentru copilul din afara căsătoriei, legea stabileste o situație favorabilă acestuia, în comparație cu situația discriminatorie creată lui prin prevederile înscrise în C. civ. și în alte acte normative astăzi abrogate. Art.53 C. fam. instituie prezumția legală de paternitate a copilului născut din căsătorie, iar în art.55-60 C.fam. se stabilește statutul legal actual al copilului din afara căsătoriei. Art.56 C.fam. prevede două cazuri de stabilire a filiației față de tatăl din afara căsătoriei și anume: * recunoașterea voluntară a
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
a copilului născut din căsătorie, iar în art.55-60 C.fam. se stabilește statutul legal actual al copilului din afara căsătoriei. Art.56 C.fam. prevede două cazuri de stabilire a filiației față de tatăl din afara căsătoriei și anume: * recunoașterea voluntară a paternității; * recunoașterea forțată, prin hotărâre judecătorească, ca urmare a promovării de către copil, în condițiile art.56 C.fam. a unei acțiuni de cercetare a paternității. Se impune prezentarea separată a următoarelor aspecte:. a. Recunoașterea voluntară care este realizată prin actul cu ajutorul
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
prevede două cazuri de stabilire a filiației față de tatăl din afara căsătoriei și anume: * recunoașterea voluntară a paternității; * recunoașterea forțată, prin hotărâre judecătorească, ca urmare a promovării de către copil, în condițiile art.56 C.fam. a unei acțiuni de cercetare a paternității. Se impune prezentarea separată a următoarelor aspecte:. a. Recunoașterea voluntară care este realizată prin actul cu ajutorul căruia un tată declară că un copil anume este al său. Prev. art.57 C.fam. fac distincție între următoarele situații: > copilul conceput și
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
al său. Prev. art.57 C.fam. fac distincție între următoarele situații: > copilul conceput și născut în afara căsătoriei poate fi recunoscut de către tatăl său prin declarații făcute de el la serviciul de stare civilă; > copilul recunoscut odată cu înregistrarea nașterii; > recunoașterea paternității după data înregistrării nașterii prin înscris autentic; > recunoașterea paternității prin testament, care nu se poate revoca (conform art.57, alin. 3 C.fam.). În prevederile art. 57, alin. 1, ultima parte se arată că: "după moartea copilului, acesta poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
între următoarele situații: > copilul conceput și născut în afara căsătoriei poate fi recunoscut de către tatăl său prin declarații făcute de el la serviciul de stare civilă; > copilul recunoscut odată cu înregistrarea nașterii; > recunoașterea paternității după data înregistrării nașterii prin înscris autentic; > recunoașterea paternității prin testament, care nu se poate revoca (conform art.57, alin. 3 C.fam.). În prevederile art. 57, alin. 1, ultima parte se arată că: "după moartea copilului, acesta poate fi recunoscut numai dacă a lăsat descendenți firești". Rezultă că
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
testament, care nu se poate revoca (conform art.57, alin. 3 C.fam.). În prevederile art. 57, alin. 1, ultima parte se arată că: "după moartea copilului, acesta poate fi recunoscut numai dacă a lăsat descendenți firești". Rezultă că recunoașterea paternității este un act pur personal, unilateral, facultativ, declarativ și irevocabil. Recunoașterea voluntară de către tată a unui copil din afara căsătoriei este un act juridic caracterizat prin următoarele trăsături: * unilateral de voință, deoarece pentru a produce efecte juridice este suficientă declarația tatălui
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
a face o recunoaștere voluntară valabilă, nu se cere capacitatea de exercițiu deplină necesară, încheierii actelor juridice, ci doar discernământul necesar, astfel că minorul ori persoana pusă sub interdicție în momentele sale de luciditate, pot face o recunoaștere voluntară de paternitate. În aceste cazuri nu este necesară încuviințarea prealabila și legală a autorității tutelare. Aceste abateri de la regulile generale care domină actele juridice este doar în interesul copilului și în scopul de a-i crea acestuia un statut legal: * actul recunoașterii
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
care nu există notariat sau în fața altor funcționari publici competenți. Au caracter autentic nu numai înscrisurile făcute în față notarului, ci și toate înscrisurile întocmite de funcționari publici, în cadrul competenței lor, inclusiv cele încheiate în fața instanțelor judecătorești. Astfel, recunoașterea de paternitate, producând efecte juridice prin ea însăși, poate fi făcută în cadrul oricărui litigiu, dacă s-a respectat forma solemnă cerută de lege.197 Ceea ce se cere pentru o recunoaștere autentică este deci, forma solemnă cerută de lege, indiferent de organul în fața
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
în fața căruia a fost făcută. Acest(organ poate fi: notarul; Consiliul Local al primăriilor (acolo unde nu există notariate); instanța judecătorească cu ocazia soluționării unui litigiu și anume: > tatăl copilului care declară în calitate de martor într-un proces de tăgadă a paternității intentat de soțul mamei și această declarație "are caracterul unui act autentic", în sensul art.57 alin.2 din C.fam., deoarece îndeplinește condițiile cerute de art.1171 Cod civil, o atare declarație de martori fiind dată sub garanția jurământului
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
autentic", în sensul art.57 alin.2 din C.fam., deoarece îndeplinește condițiile cerute de art.1171 Cod civil, o atare declarație de martori fiind dată sub garanția jurământului, în fața unei instanțe judecătorești > în cazul soluționării unei acțiuni în stabilirea paternității în care tatăl pârât recunoaște copilul la interogatoriu.198 Intr-o asemenea situație, instanțele judecătorești au decis în interesul copilului, în sensul că o asemenea recunoaștere poate fi prezentată serviciului de stare civilă pentru a produce efecte legale pentru recunoașterea
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
decis în interesul copilului, în sensul că o asemenea recunoaștere poate fi prezentată serviciului de stare civilă pentru a produce efecte legale pentru recunoașterea voluntară.199 Declarația făcută de tată în fața instanței judecătorești cu prilejul soluționării procesului de stabilire a paternității este considerată producătoare de efecte juridice ca și orice altă recunoaștere voluntară prin înscris autentic, chiar dacă ea "nu a fost semnată de aceasta, ci se află numai consemnată în procesul verbal de ședință contrasemnat de președinte și grefier".200 Instanța
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
aceasta, ci se află numai consemnată în procesul verbal de ședință contrasemnat de președinte și grefier".200 Instanța supremă a statuat în sensul serioaselor efecte juridice ce le produce recunoașterea făcută de tată la interogatoriu în procesul de stabilire a paternității și care este suficientă în scopul de a produce aceste efecte, fără administrarea altor probe și pe care instanța judecătorească doar o va constata 201. d. Recunoașterea prin testament. Dacă testatorul revocă toate celelalte dispoziții testamentare, dispoziția prin care el
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]