2,501 matches
-
săi, departe de-a fi jigniți de acele valuri de fină ironie, de acele scânteieri ademenitoare ale unui spirit atât de cultivat, atât de elegant și de-o amabilitate personală covârșitoare, îl ascultau cu adâncă plăcere. Nu fraze mari și patetice, cum le obicinuiesc oratorii populari, ci argumente și un spirit de fermecătoare conversație: iată arta în care era maestru. Epureanu era un orator cu totul modern. Dar îndărătul acestui farmec al graiului se ascundea o inimă rănită de starea tristă
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
CU GAZETELE DIN TIMPUL NOSTRU... "] Cu gazetele din timpul nostru se poate într-adevăr întîmpla ca cineva, sculîndu-se bun sănătos dimineața, să-și afle necrologul pe pagina întîia a cutărui organ al adevărului și să se-nduioșeze chiar de tonul patetic prin care se descriu peripețiile discompunerii sale organice. Lucrul se-ntîmplă uneori în... scrieri dramatice în cari prin vrun qui pro quo interesant se-ntîmplă ca Ruy Blas să poarte numele lui Don Cezar de Bazan {EminescuOpXI 343} și să treacă prin
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
iazuri în care se oglindesc sălcii plîngătoare? Evident, nimic. Treceam, peripatetizînd, cu medicul militar prin fața Casei Pogor și, în dreptul cimitirului cu ruși căzuți în război, cimitir încă în curtea muzeului pe-atunci, companionul meu mă opri și, cu fața ușor patetică, își rosti înduioșarea: Bieții băieți, cum zac ei aici, departe de pămîntul lor! Am reacționat pe loc, necontrolat: Da? dar cei doi frați ai mei, morți în același război, în stepa rusă, și ale căror morminte au fost arate...? Atît
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ei mult și bine pe șolticul domn Amedeu... Orchestra își face acordajul, sala în rumoare e plină. E un program de zile mari: Chopin, cu o japoneză la pian. Intru și, pe pasajul din mijloc, vine spre mine colegul O. Patetic și exaltat, comme d'habitude. Te felicit!... începe el sonor, să fie auzit. (M-aș mira să mă felicite, în public, pentru vreo expoziție, pentru vreo proză, ceva.) Te felicit!... repetă teatral... pentru mormîntul de la Eternitatea... e foarte frumos. Mulțumesc
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
peste jenantele diferențe de opțiune politică din preajma războiului, peste distanțele geografice! Dar (venind și mai aproape), Liiceanu-Pleșu? Ieșiți amîndoi de sub hlamida formatoare a "eremitului" Noica, discipolii și-au pigmentat diferit, după 1989, discursul public. Unul (Liiceanu) asumîndu-și postura gravă și patetică în fața comunismului remanent, celălalt (Pleșu) costumîndu-se în rezoneur disponibil și fascinant deopotrivă al aceleiași realități. Regăsindu-se însă amîndoi, permanent, într-o riguroasă dar și relaxată convivialitate sapiențială. Dar, ca pandant burlesc t.v., Pleșu-Dinescu? Atît de radical opuși ca
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Bizarul Boușcă, hidalgo al crunților ani cincizeci, oprea lumea ce tocmai ieșea din cinematograf și-i ardea cîte-o filipică autentic naționalistă, de-ncremeneau securiștii de sector. Băgase spaima și-n jurii (din care nu puteau lipsi reprezentanții oamenilor muncii), încît pateticele lui pînze aveau pe panou ("panoul lui") locul lor, preexistent. Fără să mai fi trecut prin draconicul filtru. Venea Boușcă, se făcea liniște, panota singur și pleca. Incredibil! Într-un an, autoportretul lui de doi metri făcea coadă. Sfidător la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nu este responsabil și atractiv, cum se presupune că acest complex de factori afectează sentimentele destinatarului: 1. Intrigi ale destinului: (a) intriga acțiunii (organizată în jurul unei probleme și al unei soluții, frecventă în literatura de consum: Insula comorilor); (b) intriga patetică (un protagonist atractiv, dar slab, eșuează, iar sfîrșitul nefericit inspiră milă: Tess D'Urberville); (c) intriga tragică (un protagonist atractiv e responsabil de propriul nenoroc, drept care apare catharsis: Oedip rege, Regele Lear); d) intriga punitivă (un protagonist antipatic, deși parțial
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
stimă și respect, încredințarea atașamentului meu față de Universitatea pe care am absolvit-o în anul 1955 și față de care obligațiile mele morale au fost și rămân imprescriptibile. Iași, 26 octombrie 1980 Cu deosebită stimă, Leonid Boicu Departe de a fi patetică, rugătoare ori vindicativă, scrisoarea definește cum nu se poate mai bine puternica personalitate a expeditorului ei, comunicarea directă, sinceră, clară și fermă a gândurilor și ideilor, altminteri manieră obișnuită sieși în oricare altă împrejurare, degajând pe alocuri accente de amară
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ce făceau turcii pentru a-i supune. În cele din urmă, nevoia a silit pe părinții noștri a se preda supt mari condiții, folositoare și însemnate, pe care însă tiranii întâi au început a le restrânge...”; să ne ajutați, încheiau patetic boierii, să scuturăm jugul. În al doilea memoriu către același, delegații munteni afirmau că originalele capitulațiilor, „arătate Ex. V.”, se află la cneazul Cantacuzino, că împrejurările sunt „foarte priincioase pentru a cere din nou vechile noastre drepturi și a ne
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Psihologia personajelor este redata puternic: combativitatea ardenta a lui Ernani, măreția lui Carlo, fanatismul onoarei pentru De Silva. Singurul personaj neconvențional este Elvira. Rolul ei de victimă și de iubita nefericită fusese corelat în mod tradițional cu un personaj slab, patetic precum Lucia di Lamermoor. Verdi alege să-i confere inițiativa, curaj și tărie de caracter, trăsături care în mod obișnuit erau întâlnite la reginele crude precum Lucrezia Borgia. Mesajul politic are un aspect important în lucrările de tinerețe ale lui
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
presupusa victimă a farmecelor lui Falstaff, sunt acompaniate de armonii senzuale. Există ecouri nostalgice și în aria Va', vecchio John unde Verdi utilizează o orchestrație cu un ritm greoi în compartimentul corzilor, fagoților, trombonilor și timpanelor pentru a sublinia narcisismul patetic al personajului. În continuarea actului ÎI, pe când Alice cântă la lăuta o frântura de melodie de factură spaniolă, Falstaff intra și îi face o declarație de dragoste, chiar dorindu-i să devină 455 văduva pentru că el să o poată lua
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
chiar să fie animat și să amuze. Experimentul s-a soldat cu o performanță, publicul, într-adevăr, a rîs și a aplaudat. Abia cînd a ieșit di sală s-a dumirit că, în realitate, a asistat la o sumbră și patetică dramă. Ovidiu Constantinescu ("Orizont", 1982) Părerea autorului După lectura artistică, făcută de către actori ai Teatrului "Odeon" din București, după publicarea în revista "Teatrul" și după montarea pe scena Teatrului Național din Iași a piesei "Calul verde", critica de specialitate a
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
al compromisurilor și politice. La vîrsta împlinirilor actoricești, Constantin Pușcașu vine cu dezamăgiri, resemnări și tristeți reprimate pentru ca dosarul dramatic al fericitului-nefericit să cîștige în firesc. Atins puțin de monotonie în partea de supușenie a rolului său, actorul izbucnește convingător, patetic, puțin caraghios și vitriolant, cînd băierile constrîngerilor cedează. Este C. Pușcașu adevărat, omenesc și înduioșător în părțile din registrul de farsă tragică ale piesei. Cînd soția, resemnată și înțelepțită, dorește să abdice, Poetul îi răspunde cu un eseu lung și
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
de vicleimul atîtor rele, schimbă drama cu o farsă, deschizînd un "cavou bar", tocmai bun pentru morții care nu și-au dorit vreodată la viața lor barem un cal verde. Cu somațiile, cu neliniștea și cu neîmpăcările ei, cu acea patetică implicare ce colorează îndeobște rostirea dramaturgului, piesa (în al cărei final are loc, după cum era de așteptat, un suicid) respiră un pesimism menit să zgîndărească, să incite la un examen de conștiință. Dacă montările de pînă acum au pus în
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
conducător... care ne îndrumă ca un părinte suprem... și ne dă pîinea cea de toate zilele... și băutura... și ne iubește... și ne dojenește... cu blîndețe... și ne apără țara de dușmanii... care ne invidiază realizările... (se aprinde, devine din ce în ce mai patetic, dar și sincer, convingător...!) Și noi îl iubim din adîncul inimii! Și ziua și noaptea! Și în stare de veghe, și în stare de somn! (încă un plus de voce și de... credință) Și să-i ferească Dumnezeu pe aceia
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
obraz de rouă / Văzduh cu mâncărimi de scabii. // S-a zăpăcit în spațiu timpul / Din clipă-n clipă altfel pică / Când uliu și când rândunică / Nu-și știe ceasul anotimpul.” Schițată în linii mari, copilăria abia trecută este rechemată uneori patetic, cu vagi urme din imagistica tradiționalistă, copleșite însă de savoarea încrâncenată a clipei, înrudită cu maniera lui Tudor Arghezi (poet prețuit, de altfel, de A.). Predominantă este trăirea condiției contradictorii, considerată esență a feminității. Totul este însă spus parcă în
ANDRONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285361_a_286690]
-
câte ne-a stat la Îndemână să le reconstituim, viețile unor Ghica sau Kogălniceanu, ca și, de altfel, ale tuturor pașoptiștilor, nu au nimic În comun cu felul de a fi al unui dandy. Verva lor de Întemeietori culturali, atașamentul patetic pentru o sumă de valori sacre (propășirea patriei, binele obștesc, emanciparea culturală etc. etc.) sunt tot ce poate fi mai opus detașării ironic superioare a dandy-ului. De aici, poate, și ușorul lor dispreț pentru filfizonii români, pentru felul „de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
vorbe s-ar afla ceva În plus? O idee? Un Întreg program? O doctrină? Fără să detalieze fenomenul (ca Barbey d’Aurevilly), Baudelaire e primul autor care ridică dandysmul la rang de doctrină, numind-o ca atare, În timp ce se Întreabă patetic: „Ce este așadar pasiunea asta, care, devenită doctrină, și-a făcut adepți atotstăpânitori, instituția asta nestatornică În scripte, ce și-a făcut o atât de trufașă castă?”1. Luând-o pe firul etimologiei, afăm că doctrina era, la origini, Învățătură
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ridicole și excentrice le-am considera astăzi. Cu câteva infime excepții, puțini sunt dandy-i care ies triumfători din bătălia cu decrepitudinea. Despre jalnicul sfârșit al lui Brummell s-au scris zeci de pagini, Între care, cele mai subtile și patetice - ale Virginiei Woolf. Nebun, uitat, părăsit, internat Într-un fel de azil, sfidătorul Frumos de odinioară, pol absolut al eleganței londoneze, râvnit de orice club sau salon, Brummell refugiat la Caen nu e decât o tristă ruină, un bătrân lacom
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
se raliază acestei ciudate confrerii. Prin toate datele firii și educației sale, dandy-ul preferă să descopere componentele feminine În interiorul făpturii lui, În bisexualitatea sa (cel mai adesea doar psihologică, uneori Însă chiar anatomică și hormonală). Nu ne surprinde atunci patetica idee a lui Weininger din Sex și caracter, comentată de Jacques Le Rider: „În opinia lui Weininger, a Îndeplini un destin feminin pretinde un banal abandon În voia chemărilor naturii, cărnii, pulsiunilor, pasivității, uitării, somnului spiritului, voinței lumii, procreației. A
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
când e văzut ținând frâiele calului prin portiera elegantei trăsuri. Gesturile unui dandy autentic trebuie să aibă o insolență rafinată, nu brutală. O altă amprentă a corpului, folosită abil ca instrument de seducție este vocea: reținută, eventual emfatică, fără modulări patetice, fără stridențe, bâlbâieli, ezitări, fără exaltare. Asemenea măștii, și vocea are o opacitate care ațâță din simplul motiv că nu se lasă interpretată ușor. Nerisipindu-se În vorbărie, dandy-ul Își elaborează o strategie a tăcerii, pe care o exersează
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
fi Înșelat? Ceea ce ar fi arătat că minte cu toată cruzimea. În ambele cazuri, Ludovic al XIV-lea s-a dovedit a fi mărunt și aproape necinstit. Singura motivație pe care i-a dat-o Domnișoarei, disperată, foarte elocventă și patetică, a fost așa-zisa părere a curților Europei. Explicație josnică, pe care Domnișoara a luat-o, cu Îndrăzneală, drept rușinoasă. Regele a fost neînduplecat În fața lacrimilor ei, dar a plâns când a trebuit să o refuze. Când ne sfâșie, tigrii
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
și memorii ale comunismului „Dar ce fel de viitor poate avea, domnule președinte, cel care ignor... trecutul? Ce viitor putem construi pe niște fundații din care curg fluvii de sînge și În care r...sun... ecoul suferințelor?” Aceste Întreb...ri patetice adresate În 2005 de intelectualul Radu Portocal... noului președinte al României, Traian B...sescu, amintesc faptul c..., la mai bine de cincisprezece ani de la executarea Ceaușeștilor și de la c...derea Zidului Berlinului, trecutul cel mai recent Îi obsedeaz... Inc... pe
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
operații de mutilare, rămâne robită simțurilor, „bestiei” ce, potrivit tezei autorului, sălășluiește în mai fiecare. Bineînțeles că până la urmă binele triumfă, umilind răul întruchipat de o ciudată. O temperamentală fără simț moral, înrudită oarecum cu antieroina din Bestia, se agită patetic în Dolorosa (premiera - în 1911; s-a publicat un scurt fragment în „Flacăra”, 1912). Tezistă și cu obișnuitul chef de teoretizări (despre soartă, rasă, credință), drama Tot înainte (1910) propagă efuziunile unui francofil, amator de soluții utopice. „Povestea vitejească” Chemarea
DIAMANDY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286760_a_288089]
-
plută sau Moartea după Doclin (1999) se produce o altă schimbare. Discursiv, impetuos, retoric, gingaș, demonstrând temeritate în invenția formală, D. își construiește mental zbuciumul agoniei. Aici este folosit, când sugerat, când direct, decorul camerei de spital, într-un scenariu patetic, vizual. Procesul de descoperire și înțelegere a lumii poeziei conduce la unitatea lăuntrică a tuturor cărților sale de poezie, reținându-i și definindu-i specificul. SCRIERI: Neliniștea purpurei, Timișoara, 1979; Ființa tainei, Timișoara, 1981; Muntele și Iluzia, Timișoara, 1984; Curat și
DOCLIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286808_a_288137]