1,560 matches
-
riscă să îmbătrânească ucenic al virtualităților.” Că încă are nevoie o va dovedi nefericitul Îndreptar pătimaș. De aceea, trebuie să se redefinească: „Un suflet vast încins în formele franceze...” Prin asta, „să evităm panta elegiilor.” Să renunțe la lirism. Căci: „Patosul dezlănțuit, fără chinga normativă, duce la dezarticularea spiritului, la un gotic deșănțat.” Vrea să se schimbe fără să se piardă. Să devină „un om ce-și controlează reflexele din spor de viață nu din uscăciune”. Va fi definit „de extaze
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4233_a_5558]
-
nemulțumiți. Nici vorbă de explozie. Se poate spune câte ceva, și atunci revendică toți libertatea cuvântului. El îi arată elevului său diferența dintre dușmanii închipuiți și cei reali ai regimului: oratorii inofensivi demască unele lipsuri în activitatea organelor vorbind uneori cu patos, alteori cu ironie ucigătoare - dar întotdeauna la modul afirmativ, căci respectă întotdeauna hotarul dintre admis și interzis, în schimb, Socrate, adevăratul adversar al oricărui sistem totalitar rigid, poate destabiliza ordinea instituită cu întrebările sale insidioase, preludiu al gândirii libere. Atenus
Mit și actualitate by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5535_a_6860]
-
toate acestea cuvântul-cheie este "autenticitate" și, ca în orice polemică, atitudinile au luat forme extreme: de o parte continuatorii manierei de interpretare emoționale moștenite din secolul trecut (ansambluri mari, spectru dinamic larg, fluctuații de tempo, dubluri, vibrate intens la corzi, patos supraadăugat; de cealaltă parte susținătorii ideii de respect strict față de textul primar (pe cât posibil), tempo-uri rapide, sonorități ușoare, non-vibrato, pulsație ritmică regulată, instrumente de epocă, sobrietate a expresiei etc. Când în 1968 Nicolaus Harnoncourt lansase afirmații tranșante ca de
În căutarea adevărului sonor by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16490_a_17815]
-
îndrăgostit, rămâne același burghez manierat, capabil totuși „să-și facă cu ochiul” de dragul femeii iubite. Tiparul este al unei muzici vest-europene, deciso (Ștefan Popov, bas- bariton). Cuplului Farfuridi- Brânzovenescu i s-a acordat o atenție specială; Farfuridi extrem de reliefat, cu patos, vehement, evoluează pe idiomuri latino, acest aer piazzolian sugerând cumva caracterul pătimaș hispanic. Vasile Chiș - bas bariton - se desfășoară pe suprafețe semnificative și se distinge pregnant față de montările clasice ale piesei. În sfârșit, frumoasa Zoe Trahanache primește tiparul unui personaj
O scrisoare pierdut?... by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84258_a_85583]
-
parchet și Mama a venit să stea cu parchetarii cît sînt eu la școală, încă o dată, de la ea. O istorie secretă, una dintre multele pe care le-au ținut ascunse de mine. Narațiunile coincideau și mi-au fost povestite cu patosul pe care îl au poveștile trăite, nu inventate. - Într-o noapte, povestea Tinu, în timp ce mi-era rău, mi-am amintit ca prin ceață ce mi-a prorocit unul, Păvălucă Petrache, un proroc închis cu mine la Bod, nu pentru altă
Grădina by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/5680_a_7005]
-
un mod firesc de a fi pe coordonatele eleganței lăuntrice. Culorile preferate sunt auriul, movul, galbenul, albastrul, rozul, purpuriul, scânteieri, fugitive totuși pe nemișcarea albului fundamental, care transmută simpla viață în destin, suferința în rugăciune, privirea în vedere. Există un patos abstract, abia ghicit printre rânduri, care înalță alaiul de ,palide mici întâmplări" într-un rost senin, într-o basilică bine construită, de unde pasiunea pentru formele geometrice, cristaline: "Eram chiar acolo/ în locul unde cristalele serii/ în flăcări se sparg" (Amfiteatrul din
Caligrafie de iarnă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/11113_a_12438]
-
a scăpa de acuzațiile de erezie, "biografia" lui Isus în versiunea lui Mailer este în mare parte fidelă faptelor relatate în evangheliile canonizate. Re-povestirea scriitorului american nu aduce multe lucruri noi, ba chiar pierde din prospețimea limbajului evanghelic și din patosul relatărilor originale, lipsuri pe care însă autorul le asumă cu bunăștiință. El conturează un nou Isus prin prisma memoriei ("cel puțin din câte îmi pot eu aminti") și aduce în noul text conștiința de sine a unui autor al veacului
Fiul după Mailer by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16389_a_17714]
-
de poezie "minimalistă" (un "precursor" imediat ar putea fi numit mai ales Constantin Abăluță, dar și mai tânărul Andrei Bodiu), de notație a unor stări de nesiguranță de sine, de acută nevoie de comunicare, mărturisită direct, cu un fel de patos reprimat, cu un soi de jenă și de teamă de a nu părea emfatic, fiindcă nici evenimentele biografice pe care se construiește discursul poetic nu permit, marginale și banale cum sunt, niște "fleacuri familiare" o asemenea ținută retorică. Dacă suntem
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
loc întregul edificiu e viziunea globală a istoricului literar - și forța de a o impune. Departe, așadar, de a se reduce la un "simplu" efort documentar, cu înregistrarea cuminte și acumularea avară de informații, activitatea acestuia e una pasionantă. Un patos al ideilor și jubilația înscrierii celui mai excentric eveniment într-un sens al devenirii culturale (dacă nu artistice) însuflețesc paginile autentice de istorie literară: ușor de recunoscut, la lectură, indiferent dacă ele fac parte din mari sinteze sau din antologii
Farmecul istoriei literare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10513_a_11838]
-
este ceva pur tehnic, calculat, "rece", autorul baroc necăutând decât virtuozitatea formală. Această caracterizare se potrivește pe deplin și lui Cantemir. De aceea, poziția unor autori care văd în autorul Istoriei ieroglifice, plecând de la stilul lui "un autor baroc prin patosul și vigoarea sentimentelor, prin dimensiunile zbuciumului sufletesc" (Manuela Tănăsescu, Despre "Istoria ieroglifică", 1970, p. 205, citat de Dragoș Moldovanu în 2002, 190) este, după autorul ieșean, lipsită de temei. Aș adăuga: chiar dacă nu este dedusă din stil, identificarea la Cantemir
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
ce se ascunde după trecut cu o obstinație de neînchipuit", își creează "un univers discreționar ce te umple de tristețe până la refuzul acelor vieți imaginare în care ai dus-o mai rău - și mai puțin - decât în aceasta, cu ce patos, însă!" (p. 217). Bine aleasă și ilustrația de pe copertă, aparținând lui Arcimboldo, care te anunță într-un fel, înainte de a deschide cartea, că nu vei găsi între paginile ei nici coerența unei realități odihnitoare, nici tertipurile unui limbaj cu care
Hărți inexistente by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16226_a_17551]
-
Palma primită pentru că-și burdușise buzunarele cu pâine, zgomotul blacheurilor primilor lui bocanci, care răsuna pe coridoare, i-au inspirat pentru toată viața oroarea de ridicol. Dintr-un punct important de vedere, Octavian Paler poate fi liniștit: a scăpat de patosul ,puțin prea dramatic" ce-l urmărea și despre care-i vorbea lui Mircea Iorgulescu (interviul din ,Lettre Internationale", vara 2005). Acum, cutremurele se petrec la mari adâncimi, la suprafață nu se observă mai nimic, dar seismografele înregistrează adevărata lor intensitate
Omul cu urechea tăiată by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11235_a_12560]
-
în cea de azi. Zece studii kantiene, iar acesta, la rîndul lui, răspunde prin alte obiecții obiecțiilor ce i-au fost aduse. Uimitor și încurajator totodată este că obiectul întregii dispute este... metafizica lui Kant. Încă e bine de vreme ce atîta patos polemic poate fi stîrnit de teme atît de desprinse de lumea noastră. Eugen Ciurtin și Cătălin Avramescu își încrucișează replicile în jurul cazului Mircea Eliade, iar criticul literar S. Damian scrie, cu un condei de veritabil scriitor, un eseu despre filozoful
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10693_a_12018]
-
adăuga la nume, spre a marca, dacă nu mă înșel, un episod erotic, silaba Li. În ultima d-sale carte, îi descopăr poezia aproape neschimbată. O efervescență a unui fond sufletesc arhaic, o trăire, precum în folclor, în cheia unui patos de jelanie totală: „Lasă, Doamne, să mă-mbete/ Dor crescut cu apă rece - / Fiica scorburei de piatră/ Cer ce-n larma ei seneacă - / Prag amurgului ce-nspină/ Dulci odrasle prin tulpină,/ Și trimite fruct prin țară/ Zei iar apei să răsară
Un poet naivist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4786_a_6111]
-
folosind și o tânără pescuită în stare de ebrietate dintr-un bar) practicată de dezasortatul cuplu. In comparație cu memorabilele scene erotice supraexplicite din romane precedente precum Complexul Portnoy, aceste zbateri prezentate fără distanțare, fără urmă de sarcasm sau de patos sau de orice altceva care le-ar conferi vreo noimă, aduc a film pornografic de joasă calitate. Dacă The Humbling ar fi ajuns la o editură americană fără semnătura lui Philip Roth, manuscrisul ar fi fost refuzat: prea lapidar pentru
Regres sau un alt fel de joc? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6428_a_7753]
-
tiraj de 2.000.000 de exemplare, titra: "Ceea ce alții reușesc numai cu echipament de tone și milioane, o mică trupă a putut cu cele mai simple mijloace: să creeze o atmosferă zguduitoare, fără să se căznească să răzbată prin patos și kitsch pînă la genunchi." Și, în continuare: "Oana Pellea este o Ioana emoționantă, care cîntă cu virtuozitate pe claviatura stărilor sufletești. Spectatorii au în fața ochilor mai puțin o sfîntă transfigurată, cît mult mai mult un om viu, cu spaime
Ioana d'Arc la KlangBogen Festival Wien 2000 by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/16809_a_18134]
-
a mai fost! Cum politica externă a României n-a fost catastrofală nici măcar pe vremea lui Ceaușescu, probabil că păpușarii bine înfipți pe picioare în spatele președintelui și-au spus că lăsându-l să zburde pe meridiane, spre a citi cu patos de la înaltele tribune diverse mesaje mobilizatoare, nu va dăuna prea mult adevăratelor scopuri ale planctonului nesătul, specializat în jaful sistematic al țării. Lansat cu adolescentin avânt pe această pistă, glanda prezidențială a fost lesne gâdilată de himerele ieftine ale "liderșipulul
La adio (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16871_a_18196]
-
tocmai își primiseră mandatele de condamnare la detenție și mergeau la Poliție, pentru a se preda de bună voie. Parada a culminat pe treptele Poliției unde tinerii martiri au îngenuncheat în fața mulțimii, în timp ce un acordeonist a început să cântece cu patos "Zornăiți, voi lanțuri grele/ Care m-ați cuprins..." Mulțimea a început să chiuie, în timp ce femeile, despletite, jeleau cu vorbe grele. Când în ușa Poliției și-a făcut apariția temnicerul, una din mame l-a implorat "mai lasă-i, să-i
Paradă perversă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16436_a_17761]
-
imediata vecinătate a adulterului, a minciunii și desfrîului. Nu e ușor să pledezi, împotriva unei tradiții stăpînite de Romeo, Julieta, Tristan și Isolda, pentru o legitimitate estetică a iubirii pusă sub auspiciile căsătoriei. Sören Kierkegaard o face totuși, cu un patos echivalent cu acela al iubirii romantice, într-unul din caietele reunite sub titlul Enten-Eller, publicat de Editură Mașină de scris de sine stătător, ca Legitimitatea estetică a căsătoriei. Cred că am avut prilejul să mă refer la structura manuscriselor lui
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]
-
a-și măguli patriotismul. A vorbi, ca străin, de pitorescul românesc e legitim, după cum e legitim a vorbi, ca român, de pitorescul pădurilor bavareze. Dar a vorbi, ca român de «România pitorească» e semn de inaderență la tragicul românesc, la patosul țării și al oamenilor” (pp. 12-13). Jurnalul de la Tescani este o înșiruire de notații spontane, nedatate, dictate de fluxul capricios al gîndirii, fără nici o preocupare de construcție din partea autorului. Este o carte construită din alăturarea de fragmente, multe cu valoare
Pitoresc și filozofie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13590_a_14915]
-
de 28. Cartea este structurată în două secțiuni, prima dedicată ideilor generale, iar a doua scriitorilor individuali, dar ideile despre literatură ale lui T.S. Eliot se găsesc nu numai în prima parte, ci sunt diseminate, deopotrivă (și tratate cu un patos remarcabil!), în eseurile dedicate scriitorilor individuali. Frumoasele versiuni românești, datorate distinșilor cărturari Petru Creția și Virgil Stanciu, redau cu măiestrie tensiunea ideatică și ritmul originalului. Ca o opinie personală, am fi preferat ca distinșii cărturari, în loc să păstreze tale quale, din
Eseistica lui T.S. Eliot – un pariu al literaturii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/2459_a_3784]
-
absolută”, a precizat Gyuri. Intitulat „Nu te lasă!”, cântecul a fost foarte gustat de copii, dar și de părinții din sală. Cum melodia are un refren mobilizator, mult timp după ce Gyuri plecase, copiii încă mai cântau „Nu te lasă!” cu patos. Dar piesă favorită a copiilor dintre cele interpretate de Gyuri a fost cea despre instalator. Puteți urmări show-ul lui Gyuri la Televiziunea copiilor sâmbătă, 5 mai, de la 10.10. Potrivit celor spuse de Gianina Corondan, mâna dreaptă a realizatorului
Ioan Gyuri Pascu cântă la Televiziunea copiilor ”Nu te lăsa!” () [Corola-journal/Journalistic/22946_a_24271]
-
invocați mai sus. Deasupra cărora, planând mai ales peste creștetul moral al lui Rodion Raskolnikov, regăsim supratema acestui eseu, cea a amoralității. Autoarea se apropie de cei doi eroi și îi analizează, despică și cercetează cu o enormă acribie, cu patos uneori, pe cei doi eroi, pe Raskolnikov mai ales, ca și „problema” sa - încă neelucidată cu armele și conceptele neojungiene! - de parcă n-ar ști nimic despre amplele analize ale unui secol de cercetare literară. Sau psihologică. Intrând cu un aplomb
Atracția adâncurilor by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/4166_a_5491]
-
de Marta Petreu, carte care s-a bucurat de recunoaștere, atât prin elogiile criticii cât și prin acordarea unor premii importante. Ne-a atras atenția lectura critică a Taniei Radu, care descoperă cusururi acestei cărți unanim lăudate: „Scris cu un patos năucitor, într-un diluviu inform după standardele romanului cu pedigriuri, cu scăpări și destule eclipse de grație stilistică...”. Sau: „Marta Petreu este și nu este romancier.” Sau: „pagini antologice, lipsite de orice marcă a vârstei stilistice, descriu în primul capitol
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4089_a_5414]
-
Ascultați-o în ce cheie ,cîntă"... Își dau binețe, vecine pe pagini, două lumi. Una de scriitori și artiști, reconstituită din texte în mare parte ocazionale, amestec ciudat - de nu l-am ști, bunăoară, din Limitele lui Dan Botta - de patos și de cumpănire, alta cu priză la actualitatea diversă, fie ea legată de urbanistică, ori de politică, ori de morala vreunei istorii ce se repetă. Lectura trebuie, zic, începută dinspre ,varietăți", ca să-ți dai seama, chiar dacă nu de tot, ce
Colaj din rame și coperți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11295_a_12620]