1,557 matches
-
Era un moment bun, a gândit. Cinci secunde de orbire ar fi fost de ajuns ca să pună mâna pe cuțit și, folosindu-l, să termine cu toate. Instinctul lui antrenat a calculat unghiurile, volumele și distanța. Lua În considerare, fără patos, distanța cea mai potrivită, gestul care punea lucrurile la locul lor. În acest punct al istoriei, Faulques știa prea bine că Între a face o fotografie - un balet mecanic pe un eșichier, care apropia vânătorul de pradă ori prada de
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
se cuvine făcută o specificare: dacă primii creștini deveniseră martiri pentru și prin credința lor, murind eroic, În cadrul fenomenului Pitești martiri sunt doar morții, cei vii, deși inocenți cândva, au un statut hibrid. Coborârea lor În infern și autoterfelirea cu patos isteric, pervertirea psihologică le conferă statutul de mutanți (căci sintagma suflete faustice este inadecvată) și chiar de făpturi „spurcate” (termenul Îi aparține lui Marcel Petrișor). Nu toți mărturisitorii reeducării de la Pitești acceptă distingerea celor patru etape. Nicu Ioniță 18, de
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
întîmpina; ce întîrzia; înțelege; înțelegere; liniște; liniștit; întîlniri; loc; lumini; pe mama; meditează; merge; metrou; pe mine; minune; momentul; mult și bine; muncitori; nădejde; neamuri; neliniștit; nemurirea; neplăcere; nepunctual; nervos; niciodată; nimic; oaspete; oaspeți; obositor; un ochi; odihnă; orar; parc; patos; părinți; pensie; pentru ce?; persoană; petrece; pierde timp; a pierde timp; pierdere de timp; pleacă; a te plictisi; plictisit; plutonic; poartă; politețe; poposi; porni; prietenul; a răbda; răgaz; rămîne; reîntoarcere; relaxare; remușcare; revedere; rezultat; rînd; scapă; scrisoare; seară; singur; soartă
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
o; într-acolo; joc; lacrimi; lasă; lăutari; legătură; livadă; localitate; locuință; lucru; lumina; la magazin; mall; Mamaia; la mare; mari; mata; medic; mîine; mol; moară; muzica; note muzicale; natură; nota; nuntă; obiectul; o; ok; oprire; oraș; ore; orice; ospeție; pas; patos; părea; perete; pescuit; peste; poartă; popotă; pregătire; prietenă; prînz; prundiș; răscruce; rechin; refren; rîu; sală; scară; soție; Sovata; stabilirea direcției; strajă; studii; susur; școala; teatru; tîrg; tot; tra-la-la; tu; vale; Vama Veche; vecini; zi; (1); 751/187/71/116/0
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
al Alianței Civice, numele lui fiind înscris pe Carta Alianței Civice alături de cele mai importante nume ale culturii românești din acea vreme. Ieșenii își mai amintesc de mitingul de constituire al Alianței Civice Iași, când Mihai Ursachi a vorbit cu patos din balconul hotelului Traian în fața unei mulțimi impresionante, eveniment consemnat de Dan Pavel în cartea „Nu putem reuși decât împreună” (de fapt sloganul Alianței Civice)....Ca director al Teatrului Național a găzduit numeroase întruniri ale opoziției, contribuind la coagularea
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
doar ca un element ce ar condiționa interior conștiința poetică, ci trebuie conjugată cu un sistem în care intră și presiunea spiritului critic și o acumulare a unui sistem al împrejurărilor istorico-literare. Lirica anilor 1950-1960 se caracterizează prin entuziasm, prin "patos și angajare într-un discurs nediferențiat" cum spune Petru Poantă. S-a scris în această perioadă foarte multă poezie ocazională: imnul, oda, balada, satira devin specii frecvente. Poeți ca Mihai Beniuc, Eugen Jebeleanu, Demostene Botez, Maria Banuș, Nicolae Tăutu, Eugen
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de albe oseminte." Crengile de vișin, lumina lunii, covorul năpădit de ierburi, moluște lipicioase printre sticle de parfum, ca viziune și trăire, sunt o consecință a sensibilității, a fascinației integratoare în suferință până la moarte. Un romantic bűrgerian, cu mai mult patos tragic și deci mai modern, vine tulbure cu vorbele strigate parcă lucid într-un context haotic: Un cer nebun de lumină tresare din noaptea/ definitivei tăceri, ca o salvă de tun.../ Osàna, Osàna, la sfera a șaptea gloria gloriei, cer
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
părintelui flămând... La ora mesei, se aud și mormintele mâncând." Există o modificare a sensibilității publicului larg la poezia civică "Repetabila povară" este traducerea fidelă a spiritului epocii, o dezbatere lirică pe care A. Păunescu o realizează estetic, integrând-o patosului cetățenesc al perioadei noastre. Poeții cântă Patria și Partidul din perspectiva actualului: "Tulburătoarea mea materie/ partid,/ ești tu,/ din tine m-am născut/ pe mine însumi și mă pot cunoaște,/ în tine mă întorc/ și conștiință sunt din conștiință"(Gr.
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și-al lumii" (Ion Iuga). Istoria reprezintă forța creației care dă certitudini. Nicicând poate nu s-a scris cu atâta pasiune poezii de evocare istorică. Imediat după răsturnarea dictaturii militare, asistăm la evocarea momentelor și a figurilor revoluționare, invocate cu patos Tudor, Bălcescu, Horia, Iancu. Tiparul în care se scrie este neoclasic, retoric și discursiv, cu elemente de mesianism romantic. Treptat, apar figuri de voievozi, eroi naționali, într-o viziune proprie epocii 3; așa cum s-a mai spus, evocarea istoriei naționale
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
popular desprins din piatra munților și din vatra țăranilor: "Ești parcă din focul de pe vatră/ Născut parcă din crestele de piatră/ Roșcată zare mare/ Când soarele răsare/ Chivără Roșie." Poemele sunt discursive dar devin modele de urmat în epocă; prin patos și atitudine romantică se apropie de mișcările istoriei contemporane, pentru că Horia, ca și Tudor, simbolizează eroismul, bărbăția și jertfa în slujba unui ideal, amândoi figuri mesianice și romantice, luptători pentru emanciparea națiunii. Poetul versifică motive istorice, dar nu reușește întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ce presupune bogăție, strălucire, frumusețe, dar și sânge, atunci când "Demiurgul eternelor renașteri" își petrece "Mătăniile de sânge" printre degete. Din păcate, poetul rămâne exterior; emoția este estompată de câte un vers, de prea mult discurs, poate și de prea mult patos, ajuns la manieră: Dar nu-i letopiseț să-i numere pe toți,/ și chiar de-ar fi, tu, pana mea, doar atâta poți,/ Te-nplânt în masă ca pe un topor într-un butuc/ și de altă treabă mai bună mă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
aspirații asupra cărora se apleacă și meditează: "Si-atunci vedem că veacul e al tău/ că binele apare brusc din rău/ că harul tău născut a fost din plânsu-ți... și singuri în cortegii sociale/ cuprinși de lene și de un patos sfânt/ lași uneori, viteji din când în când/ dar gata, ca nebunii și ca proștii/ să aruncăm prudențe și odăjdii." În acest context este evocată figura lui Bălcescu și a lui Mihai Viteazul. Figura lui Bălcescu apare obsesiv în cadrul volumului
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
adormi.../ Cine știe în ce putem să ne trezim,/ Cine știe în cine...". ("Cosmogonia sau cântec de leagăn"). Alteori este sec, schematic "teză, antiteză, sinteză", cum ar spune M. Nițescu. Deși s-a vorbit despre lipsa de emoție și de patos a poeziei lui N. Stănescu, trebuie să subliniem că demonstrația riguroasă ne transmite pasiunea, indiferent că face teoria numerelor, pune întrebări asupra problemelor fundamentale ale existenței sau descrie iraționalitatea lumii, absurdul, setea de concret care îi paralizează parcă aripile neputincioase
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
O componentă a spiritului nostru este inerența zborului, în ea stă lumina, inima, nemurirea ("Într-o imensă pasăre suntem însămânțați"). Poemul configurează metamorfoze stranii, halucinante, pentru a ne convinge de necesitatea năzuinței în existența noastră: În nesfârșirea ei ambițioasă,/ În patosul cu care mai speră la urmași,/ Stă viața noastră." Urmărind alte unghiuri, inedite, ale spiritului, Păunescu își fixează propria condiție de poet dincolo de aglomerările onomastice. Poemul "Tinerețea unchilor mei Ioan și Dumitru" se umple de gravitate: "Poetul e istoria familiei
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
orator, charismatic în evoluția sa profesională și profesorală, el deține taina persuasiuni despre care Platon comentează că trebuie să fie necesarmente morală și în folosul comunității. Adunând funcțiile obligatorii ale discursului retoric teoretizat și practicat de către anticii greci, respectiv, logos, patos și ethos, întrunim arsenalul comportamental corespunzător și lui Alexa Visarion. El poate deveni virulent în spiritul în care "arete", virtutea ardentă și combativă necesară unui discurs bun, este un instrument necesar dar numai atunci când este bine cunoscut și stăpânit. Mărturie
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
O noapte furtunosă. Cu toții citim o lucrare clasică prin propria experiență de viață. Regizorul Alexa Visarion traduce succesiunea istoriei în cuprinzătoare imagini scenice; controlează interpretarea actorului de așa natură încât să obțină o intensitate dramatică copleșitoare, care uneori atinge forma patosului modern fără accente emfatice. Sînt încântat să-l recomand pe domnul Alexa Visarion, deoarece are capacitatea de a transmite colaboratorilor săi un spirit creativ și un entuziasm contagios. " Din paginile parcurse de mine, reiese acea legătură organică, potentă și benefică
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
doar niște mahalagii oarecare mimând ridicol dragostea și crezul politic, ci niște ființe încrâncenate, obsedate de aceste orizonturi de viață ce prin trăirea lor devin grotești. Personajele iau în serios fiecare replică, iubesc cu patimă, comentează plini de importanță și patos politica și de aici atmosfera încrâncenată a acestei "Nopți", la care hohotul de râs apare mai rar și e curmat de judecata celui din stal obligat să gândească la pericolul inumanității reflectat de aceste triste, de fapt, personaje. Dacă suntem
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
clasicismul, static, pune preț pe categoriile unei existențe date o dată pentru totodeauna, romantismul, mobil, cu vocația lui constructivă, cultivă categoriile devenirii 47, "formele deschise" (vezi supra nota 30). La Hegel "ideea nu <<este>>, ci <<devine>>", spunea Blaga pentru a sublinia "patosul mișcării" în constrast cu "statica ideilor platonice"48. Faptul că Hegel contestă imuabilitatea legilor clasice este subliniat și de Noica: "Descoperirea lui Hegel a fost că legile devin, Spiritul devine. Dumnezeu e silogism!"49 O asemenea paradigmă romantică, descinsă din
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
istorice propuse de editori, cu care comunică permanent prin canale sincrone și diacrone, modelând textul în perfectă cunoștință de cauză. Despărțindu-se totodată de unele ediții actuale ce par lucrarea unor funcționari în eminescologie, lipsiți de motivație interioară și de patosul aferent, N. Georgescu se pliază cu epică știință în analiza punctuală a fiecărei ediții, ca și cum și-ar pregăti propria ediție prin disocieri sau confirmări de opțiune. Așa se explică amendamentele aduse la unele lecțiuni lansate de edițiile Ibrăileanu sau Perpessicius
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
instinctul animalic și intelectul, imanența și transcendența, fenomenul și noumenul. Asemenea termeni se află într-o perpetuă dispută dialectică, fără ca unul din ei să reușească să învingă, anihilându-l pe celălalt definitiv. Anecdota pasională este ridicată la puterea expresivă a patosului ontologic pe care doar iubirea și moartea îl conferă personajelor. Cezara îl iubește pe frumosul Ieronim, un sceptic ascet, și se oferă, trup și suflet, pe viață și pe moarte, tânărului călugăr, în numele unei legi naturale, agresive. Ieronim, captivat de
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
traducător în proză al Divinei), era deja o legendă "scandaloasă": toate colegele mele erau aproape îndrăgostite, evident platonic, ca orice discipol de maestrul său, de omul și profesorul Balaci. Un exemplu absolut de umanitate și nobilă cochetărie, de erudiție și patos profesional, de spontană înțelegere și prețuire a discipolilor, de fraternă ocrotire a minților noastre fragede și labile, dornice de modelare. Lider al generațiilor de studenți, Al. Balaci era Profesorul, indiferent că preda celebrul său curs de istorie a literaturii italiene
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
aspirația iubirii în plan imaginar. E o aspirație spre ideal, utilizând tehnica paralelismului, în relevarea naturii și dragostei. Dorința este o idilă care are loc în mijlocul naturii. Aspirând spre o dragoste ideală, în armonia naturii feerice, poetul se inițiază în patosul iubirii. Titlul poeziei sugerează o iubire posibilă, neîmplinită, aspirația spre un sentiment ideal, un vis de dragoste. Alcătuită din șase catrene, dispuse în trei secvențe lirice, poezia Dorința surprinde relația viață-vis. Secvența I (prima strofă) cuprinde chemarea iubitei în mijlocul naturii
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Ov. S., Cinci prozatori în cinci feluri de lectură, Editura Cartea Românească, București, 1984; Călin Liviu, Camil Petrescu între oglinzi paralele, Editura Eminescu, București, 1976; George, Al., Semne și repere, Editura Cartea Românească, București, 1971; Ghidirmic, Ovidiu, Camil Petrescu sau patosul lucidității, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1978; Manolescu, N., Camil Petrescu: Opere, în Contemporanul, 24 mai, 1968; Manolescu, N., Arca lui Noe, Editura Gramar, București, 1998; Negoițescu, I., Istoria literaturii române, Editura Minerva, București, 1991; Paleologu, Al., Alchimia existenței, Editura Cartea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
din afară. Text cerut (26 dec. 1989) de Tribuna României DEFICITUL MORAL O gazetă de atitudine, cum înțeleg că vrea să fie Timpul, reactualizând un titlu eternizat prin scrisul eminescian, e în sine un îndemn la reflecție, o întoarcere la patosul civic al Poetului. Nimic nu e mai frapant decât insistența cu care acesta s-a referit la nevoia unei profunde înnoiri, care să nu se limiteze doar la o subțire elită, ci să pună la lucru pături sociale cât mai
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
această fuziune, de a o dilata în forme fantastice și de a o urmări în spaimele interioare ce provoacă. Scriitorul nu e un plastic în sensul obișnuit al pitorescului: realitatea se transformă în substanță sufletească, morbidă. Stilul e, totuși, fără patos, ci de o mare preciziune și luciditate; halucinația izbutește, astfel, să se exprime în geometrie stilistică...65. Nu la fel de pozitiv se arată Eugen Ionescu însă cu romanul Inimi cicatrizate, căruia îi reproșează faptul ,,că având la baza un material excelent
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]