1,851 matches
-
surprinsese în decolare 3 avioane Fw-58 în care și-au pierdut viața 4 ofițeri. Grupul 6 Vânătoare a pierdut pe adj.av. Giurgiu Alexandru din patrula a treia a lt.av. Nicolaescu Teodor, pe lt.av. Limburg Nicolae din Escadrila 62 Vânătoare, comandantul patrulei a cincea, și pe adj.av. Tari Mihai, coechipierul lt.av. Limburg Nicolae. Formația americană a pierdut în această luptă 24 avioane P-38 Lightning, cu o parte din piloți salvați, inclusiv comandantul". Mărturiile piloților se completează una pe alta, fiecare venind
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
pierderi importante, sunt excepționale. Sâmbătă, 10 iunie 1944 Aerodromul militar Popești-Leordeni (20 km de București) O dimineață splendidă de vară, soarele strălucitor învăluie aerodromul cu razele sale calde. Terenul este vast și permite decolarea simultană a mai multor escadrile în patrule de câte patru. Nori groși de timp frumos, de un alb imaculat sunt prezenți pe cer, mici și totodată imenși, contribuind astfel la o perfectă vizibilitate. Puritatea atmosferei, transparența aerului, claritatea formelor îngăduiau privirii să cuprindă aproape în totalitate câmpia
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
tehnic, comandorul Traian Gavriliu, șeful Biroului-Operații, și cei trei comandanți de escadrilă: căpitanii Petre Constantinescu, Mircea Dumitrescu și Gheorghe Posteucă. Pe drum discutau despre problema cea mai gravă a zilei: în caz de alarmă nu aveam imediat disponibile decât două patrule din fiecare escadrilă, adică 24 de avioane, fără să punem la socoteală celula mea de comandă, deci un total de 26 de avioane. Maistrul Păduroiu, șeful serviciului tehnic ne promisese că după ora 10 dimineața, fiecare escadrilă va mai avea
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
24 de avioane, fără să punem la socoteală celula mea de comandă, deci un total de 26 de avioane. Maistrul Păduroiu, șeful serviciului tehnic ne promisese că după ora 10 dimineața, fiecare escadrilă va mai avea la dispoziție încă o patrulă, deci încă 12 aparate. Puteam astfel fi gata cu 38 de aparate la ora obișnuită a raidurilor americane. După ce am rezolvat provizoriu această problemă, am trecut în revistă, în minte, ordinele pe care le dădusem, în timp ce în jurul meu fiecare își
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
dau unităților mele ordinul de decolare imediată. Apoi, sărind la volanul micului meu Ford Taunus, mă îndrept în goană spre avionul meu și spre cel al coechipierului meu din celula de comandă. După un minut și 36 de secunde, prima patrulă decolează, urmată fără întrerupere de restul formației. Deja echipat și instalat în avion, îl privesc o clipă pe coechipierul meu, un surâs, un scurt salut, un semn de înțelegere și decolăm și noi. Pentru acest tip de situație stabilisem de
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
plan de luptă: escadrilele încolonate după decolare trebuiau să execute, luând altitudine, un viraj strâns, efectuând o jumătate de întoarcere care la 1500 m altitudine le aducea la verticala aerodromului. Coechipierul meu și cu mine am decolat imediat după ultima patrulă și, tăind traiectoria formației, ne-am situat în fruntea ei, continuând să luăm altitudine și îndreptându-ne spre un sector determinat în prealabil (sectorul S.N. la 100 km N.V. de București), pe care îl atingeam, în general, la 10000 m
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
americanii i-au făcut următoarea propunere: dacă Bâzu acceptă să piloteze un Mustang, după un scurt instructaj la sol și efectuarea unui zbor experimental, va putea decola a doua zi dimineață, pe la ora 5.30 spre București, însoțit de o patrulă de protecție alcătuită din 3 avioane Mustang. Bâzu a acceptat fără ezitare această propunere și s-a apucat imediat de treabă, studiind temeinic acest avion pe care nu-l cunoștea. Totul s-a petrecut bine și, în timpul zborului de încercare
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
trecut fără întârziere la pregătirea misiunii de întoarcere ce urma să aibă loc a doua zi dimineață. Aerodromul Popești-Leordeni. 27 august 1944. Ora 7.30 Patru zile de alarme neîntrerupte, bombardamentele germane asupra Bucureștiului nu încetează. După informațiile culese de patrulele noastre la întoarcerea din misiune, luptele terestre se desfășoară în partea de nord-nord-vest a Bucureștiului. Unitățile germane, concentrate în această regiune, Otopeni-Băneasa, constituiau un puternic centru de rezistență. Coloanele germane luau drumul Carpaților, trecând prin defileele Timișului, prin valea Buzăului
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
și că avionul lui Bâzu avea să apară dintr-o clipă într-alta. Cu înverșunare cercetam cerul spre vest, așteptând Messerschmitt-ul lui Bâzu. Dar nimic. Dintr-o dată, o exclamație. Fiecare își ține răsuflarea și apoi, ca o singură ființă: "O patrulă străină se apropie cu trenurile de aterizare scoase". Într-adevăr, apare, la joasă altitudine, o formație de patru avioane care efectuează imediat un tur de pistă, cu intenția evidentă de a ateriza. "Mustanguri americane." Până acum, aceste avioane fuseseră considerate
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
a ateriza. "Mustanguri americane." Până acum, aceste avioane fuseseră considerate adversare și de temut; acum însă apăreau ca semnele virtuale ale salvării noastre. Strigăte de bucurie, caschete aruncate în aer, ovații. Aerodromul este în fierbere... Un viraj, un avion din patrulă se detașează din formație și se angajează pe panta de aterizare. "Nu cunosc aerodromul și, ca să evite orice risc, vor ateriza, probabil, unul după altul." O pantă de aterizare precisă, redresare artistică și Mustang-ul aterizează impecabil. "Formidabil." "Ce tari
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
aplaudă. Avionul se oprește în mijlocul aerodromului în timp ce ceilalți continuă să facă turul de pistă. Carlinga avionului se deschide, dar fiind departe, la aproape 300 m, nu vedem decât un braț care face semne. O rachetă galbenă se înalță spre cer. Patrula de avioane Mustang coboară în razmot, trece deasupra avionului oprit la sol în semn de salut, apoi, cu motoarele la maxim, își retrag trenurile de aterizare, iau altitudine și se îndreaptă spre vest. "Pleacă." Nimeni nu mai înțelege nimic. Ne-
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
acea dată, adică 1 august 1945). Ora decolării se apropia. Trebuie să mai menționez că aerodromul Popești-Leordeni nu poseda o pistă specială pentru decolare și aterizare, doar terenul ferm acoperit de iarbă și destul de mare, permitea decolarea în formații de patrule. Ora H: 124 avioane se pun în mișcare. Legătura radio între mine și comandanții de unități și sol perfectă. O ultimă verificare a motoarelor la cale. Totul în ordine. La racheta verde declanșată de șeful de pistă, privesc cu încredere
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
roții să se producă cu câteva clipe mai devreme (când normal, neavând încă viteză, frecarea cu pământul era mai mare prin greutatea avionului), ca un accident groaznic să se producă atât pentru avionul meu și mine cât și pentru toate patrulele ce mă urmau la mică distanță. Ar fi fost o adevărată catastrofă. Dar nu trăiam primul miracol. Dumnezeu și-a spus și de această dată cuvântul. Vestea se răspândi imediat ca fulgerul pe întreg aerodromul. Peste o mie de oameni
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
cu aerodromul de destinație indica: cer complet închis, plafon 200 m, vânt slab NE-SV. Parte din crestele dealurilor ce mărginesc valea Vasluiului, acoperite. Am pregătit rapid misiunea și, în fruntea escadrilei, am decolat 22 de avioane în formații de patrule. Am ales prima spărtură din nori ce mi s-a părut mai mare și după câteva minute întreaga formație se afla deasupra acestui prim strat de nori care nu depășea o grosime de 200 m. Mai sus, la cca 1000
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
m, un alt plafon de nori, în fâșii lungi și destul de subțiri pentru a permite soarelui să-i lumineze. Sub noi întinse valuri de vată gri. Am luat exact capul de compas și fixând ora, priveam cu dragoste și încredere patrulele ce se înșirau în dreapta și în stânga mea, precum și priveliștea oferită ochilor. Cu cât înaintam spre est, valul de nori devenea din ce în ce mai compact. Nu mai aveam deloc spărturi prin care să pot vedea pământul. La ora precis calculată, am ordonat prin
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
precum și priveliștea oferită ochilor. Cu cât înaintam spre est, valul de nori devenea din ce în ce mai compact. Nu mai aveam deloc spărturi prin care să pot vedea pământul. La ora precis calculată, am ordonat prin radio strângerea la maxim a formațiilor de patrule și apoi coborârea, prin străpungerea stratului de nori. Menținerea atât de strânsă a avioanelor în formație îmi permitea să văd în dreapta și în stânga mea și ușor în spate, până la al doilea avion, restul nori și destul de întunecat. Panta de coborâre
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
care nu era altul decât Budapesta, capitala Ungariei. Depărtarea de mine era totuși încă destul de mare ca să pot distinge anumite detalii legate de amintiri nu prea fericite. Cu vreo 8 luni în urmă, avusesem misiunea de a proteja cu câteva patrule aparținând grupului meu o formație de bombardiere care avea misiunea de a bombarda podurile ce legau cele două părți ale orașului, Buda și Pesta, poduri ce prezentau o mare importanță strategică, dar, în același timp, o valoare monumentală, artistică, asemănându
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
km până la frontiera României. Urma să intrăm în țară pe la Curtici. Nu știam însă că la Bekescsaba, ultima gară de la frontiera ungară, la 11 km de Curtici, unde ajunsesem în zori, încă pe întuneric și pe un frig năpraznic, o patrulă ungurească, aflând de la comandantul sovietic al trenului că suntem două vagoane cu refugiațí români ce se repatriază, au venit să ne controleze. Printr-unul din noi care știa bine limba maghiară, am explicat situația, am arătat toate documentele și vizele
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
situația, am arătat toate documentele și vizele de la Budapesta. Nu, ei vroiau să ne controleze pe fiecare din noi, în plus, să verifice și bagajele. Era încă noapte, frig, înghesuială și întuneric, noi neavând decât lămpi chioare de petrol, iar patrula niște lămpi electrice de mână. Dându-și seama că nu pot vedea nimic, au început să ordone ca toată lumea să coboare cu bagajele. Ei bine, mi s-a dat să trăiesc una din scenele cele mai îngrozitoare de care am
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
coborând pe cât puteau pe toți cei ce rămăseseră, aruncând tot ce mai puteau, geamantane, valize, saci etc. Trenul se puse în mișcare și atunci ultimii au sărit și ei din vagoane. A urmat un moment de consternare și stupoare. Iar patrula de unguri, odată isprava terminată, ne-a întors spatele și a plecat spre gară care se afla la aproape 200 m. Un ropot de huiduieli și fluierături i-a însoțit. L-am chemat pe cel ce știa ungurește și ne-
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
afla la aproape 200 m. Un ropot de huiduieli și fluierături i-a însoțit. L-am chemat pe cel ce știa ungurește și ne-am dus împreună pentru a vorbi cu șeful gării. Acesta, ridicând din umeri și privind spre patrula de militari, ne spune că ei sunt suverani și că el n-are nicio putere. Atunci l-am întrebat dacă nu este vreun tren spre Curtici, România. Ne-a răspuns că nu este dinainte programat nici unul. În general, este anunțat
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
plecat de câteva minute spre Arad. Nu mai înțelegeam nimic și cu toții amuțisem. Apoi, cu o forță și o furie nemaipomenită cu toții reîncepură să urle, să strige și imediat mi-am dat seama că totul putea degenera, mai ales că patrula, ce se afla încă în biroul șefului de gară, a început să miște și să-și pregătească armele. Am intervenit cu toată puterea mea și, cu chiu cu vai, am reușit să-i domolesc, explicându-le că totul ar fi
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
grijă să intrăm încet și fără zgomot. Trenul astfel format se va opri la cca 30 m de gară. Eu, continuă șeful poliției, voi coborî imediat și voi merge către biroul șefului de gară, unde probabil se află toată lumea, inclusiv patrula de frontieră. Cum vorbesc perfect limba maghiară, îi voi lua repede pe toți, cerându-le socoteală de cele întâmplate în zorii zilei și voi continua a ridica glasul și a nu le permite să mă întrerupă. Între timp, dvs. dle
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
ieșind cu spatele, apoi grăbi pasul și sări pe scara locomotivei, în timp ce trenul se puse în mișcare, luând repede viteză și îndreptându-se spre Curtici. Noi fiind chiar în locomotivă nu am putut auzi nimic, dar în urma noastră, cei din patrulă și-au dat seama de hapul pe care l-au înghițit și ca răzbunare, bineînțeles, fără niciun efect, au început să tragă spre noi, care deja ne îndepărtam vertiginos, în întunericul profund al nopții de iarnă. În zece minute eram
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
veni să le salveze țara lăsată pradă în mod definitiv sferei de influență sovietice. Atmosfera asta de îngrijorare nu-mi scăpa, dar nu știrbea prea mult starea de spirit în care mă aflam în acea perioadă. Uneori, ca atunci când cântecele patrulelor sovietice care bântuiau străzile Bucureștiului mă trezeau în miez de noapte, tresăream. Le ascultam cu uluire și groază. Realizam, vreme de o clipă, acest lucru de necrezut: România, care pierduse războiul, era ocupată de trupe sovietice! Ce ne aștepta oare
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]